Deconectare, plutire, detoxifiere, regasire, terapie … - Aquarmony – easy floating

TIPĂREȘTE

In dorinta de a elimina stresul zilnic, am incercat in ultima perioada diverse metode descrise pe internet.

Nu am apelat niciodata la personal calificat, ci am ales variante recomandate in diverse articole sau pe diverse site-uri.

Am ajuns in acest fel sa experimentez asa numita terapie prin plutire, dat fiind ca toate mijlocele pentru practicarea ei se gasesc in Brasov.

Se intrevedea reducerea tuturor simturilor prin plutirea fara gravitatie, mentinerea temperaturii corporale prin factori de mediu (apa - aer), liniste si lipsa de lumina.

Cu o programare prealabila si dupa o perioada in care mi-am facut singura curaj am ajuns la Aquarmony – easy floating. Am ales sa impart acesta experienta si cu fiul meu, care a fost deschis si foarte increzator in beneficiile acestei practici.

Programarea presupune participarea la o sesiune de plutire de 90 minute, fiindu-ti necesare in final 2 ore cu tot cu pregatirile de dinainte si dupa sesiunea in sine.

Primesti la inceputul sesiunii halat, prosoape, papuci si produse de igiena, tu nefiind nevoit sa-ti faci griji in privinta bagajului necesar.

Terapia prin plutire se doreste a fi o metoda de relaxare si vindecare folosind in acest scop bazine cu saruri de magneziu si sulf aflate in concentratie foarte mare. Pe parcursul sesiunii de plutire fiind controlate temperatura apei si cea ambiantala ca fiind egale cu cea a corpului uman. Plutirea se realizeaza la suprafata apei de circa 25 cm si fara efort, fiind sustinut in imponderabilitate de densitatea ridicata a amestecului apa si sulfat de magneziu. Suplimentar pentru accentuarea relaxarii psihice se beneficiaza si de terapia cu ozon.

Din descrierea metodei am fost sigura ca va fi o experienta unica de pe urma careia asi fi avut doar avantaje, eu ne intalnind nici o parere contra, ne fiind descrise niciun fel de reactii adverse.

Cazile (tancurile) de plutire au dimensiuni de aproximativ 1.5 m latime si 2.5 m lungime, sunt adanci, dar solutia in care se realizeaza plutirea are in jur de 25-30 cm. Cazile sunt “capsulate” astfel ca te poti izola complet de tot ce te inconjoara. Sunt dotate cu lumina ambientala, la care poti decide a renunta cu ajutorul unei telecomenzi. Tot tu decizi daca iti doresti ventilatie suplimentara, sau muzica de relaxare.

Dupa dusul de inceput am patruns intr-unul din bazinele din dotare si am incercat sa ma las purtata de ceea ce imi doream sa experimentez.

Am inceput prin a ma acomoda cu apa, cu faptul ca aceasta ma facea sa plutesc, cu spatiul inchis (nu sunt claustrofoba si nici nu mi-e teama de intuneric) si cu dorinta de a ma relaxa.

Din pacate nu am reusit sa-mi infranez frica de apa si acest lucru m-a facut sa nu ma pot relaxa total, creierul meu refuzand sa-si limiteze atributiile, nereducandu-si la minim receptorii senzoriali. Nu m-am putut gandi la ceva, dar nici nu pot spune ca nu m-am gandit la nimic. In permanenta in mintea mea veneau si plecau zeci de ganduri in acelasi timp neputand sa ma concentrez pe vreunul.

La inceput simti cum apa te misca incet dintr-un loc in altul, iar dupa o anumita perioada te stabilizezi si ramai inert.

Teoretic aceasta senzatia ar fi trebuit sa fie placuta, sa ajungi sa-ti fie lene si sa-ti nu-ti doresti sa misti nici macar un deget, dar pentru mine acesta a fost momentul in care am simiti o stare generala de rau (identica cu raul de masina) si care a culminat cu urgenta de a varsa.

Am revenit in bazin, am reusit din nou sa ma stabilizez in sensul ca apa nu m-a mai miscat, dar senzatia de rau a reaparut, a fost mai accentuata si in final dupa circa 35-40 minute de plutire (in total) am renuntat la acest experiment.

Am asteptat in living inca aproape o ora ca sesiunea fiului meu sa se incheie, timp in care am incercat sa- mi revin din senzatia de “rau de masina” care continua sa persiste.

Fiul meu a aparut vois, pentru el experienta a fost foarte apreciata, dorindu-si s-o mai repete ori de cate ori va mai avea ocazia.

Senzatia de rau a persistat inca o zi, fiindu-mi foarte greu sa trec peste dezechilibrul creat in interiorul meu. Nu stiu daca aceasta a fost o reactie violenta la detoxifierea rapida a organismului. Tot ce stiu este ca mi-e dor de apa (gelul obtinut din amestecul de apa si sulfatul de magneziu), care a lasat in urma ei o piele foarte catifelata, un par matasos si o senzatie de caldura in toate articulatiile si poate ca voi mai experimenta vreodata folosindu-ma de o pernunta gonflabila, care sa ma impiedice in a-mi imersa urechile in apa.

Voi reveni asupra acestui articol si cu descrierea aceleasi experiente si de catre fiul meu, daca va dori s-o impataseasca.

---

VIZUALIZĂRI: 1576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI