Vara nu-i ca iarna!

TIPĂREȘTE

Buna!

Circuitul anual din 2011 l-am facut intr-un cadru mai restrans decat ceilalti ani adica eu, sotia si un nepotel de 5 ani si l-am planificat in 3 etape: Parang (la dus) Maramures (piesa de rezistenta a circuitului) si Fagaras (la intors) cu ceva treburi prin zona Avrigului.

Asa ca, intr-o dimineata de august 2011 am plecat din Bucuresti pe traseul Pitesti-Rm. Valcea iar de aici am preferat traseul pe Valea Oltului, prin Brezoi-Voineasa-Obarsia Lotrului-Petrosani in detrimentul celui de pe Valea Jiului prin Horezu-Tg. Jiu-Petrosani pe care-l mai facusem in ultimii ani in drum spre Retezat-o zona de care m-am indragostit iremediabil in ultimul timp.

Dupa o scurta pauza de masa in zona Cozia am virat la stanga in localitatea Brezoi pe valea Lotrului prin Voineasa, o statiune muncitoreasca care imi trezeste multe amintiri placute din adolescenta, mai departe prin sinistra statiune Vidra (asa arata atunci, acum nu mai stiu deoarece am auzit ca in apropiere s-a deschis o partie noua de schi care, posibil sa fi produs ceva schimbari prin zona) de pe malul lacului cu acelasi nume, care, la acea data era cam secat datorita lipsei de precipitatii (lucrul asta ii rapea putin din frumusete!).

In privinta drumului a fost ok pana la Vidra, cu putine gropi, iar de acolo si pana aproape de Obarsia Lotrului am avut o surpriza placuta in sensul ca era proaspat asfaltat; surpriza n-a fost totala pt ca de acolo si pana la Petrosani drumul ne-a adus cu picioarele pe pamant si ne-a ''obligat''sa admiram cu viteza redusa Valea Jietului, o vale deosebit de frumoasa dealtfel ca dealtfel si portiunea de la Obarsie pana la pasul Groapa Seaca.

Cu cativa km inainte de Petrosani am virat la stanga spre statiunea Parang, de data asta pe un drum asfaltat vreo 7-8km pana la cabana Rusu, locul unde ne-am cazat pt 3 nopti si care a fost cea mai buna oferta de cazare de la acea data-am avut o camera tripla foarte mare si confortabila, cu un grup sanitar propriu pe masura si unde am beneficiat de niste servicii foarte bune la restaurant, o mancare excelenta si personal amabil si discret. As reveni cu placere!

A 2-a zi, dupa o scurta vizita in Petrosani pt ziare si ceva cumparaturi, ne-am imbarcat in masina si am urcat sus in statiunea Parang pt a ne face o idee daca aceasta reprezinta o alternativa pt ski pe timp de iarna; aveam si varianta telescaunului care pleca mai din jos de cabana Rusu (impropriu spus cabana pt ca e hotel in toata regula!) dar acesta nu functiona decat pt un anume nr de persoane si cum era in cursul saptamanii sansele erau destul de mici.

Dealtfel cuvantul care caracteriza intreaga zona la vremea aceea a fost aproape pustiu-incepand de la hotel, la telescaun, la turistii din statiune, foarte putini la numar si care se incumetau sa plece, echipati corect spre punctele de interes din zona: vf Parangul Mic situat la 2074m (Parangul Mare situat la 2519 m altitudine se afla la o distanta mai mare si este f greu de vizitat), rezervatia geologica si botanica Calcescu, unde se afla peste 40 de lacuri glaciare denumite sugestiv''perlele Parangului'' si care se intind pana in apropierea Transalpinei-cea mai inalta sosea din Romania.

Statiunea era mai populata datorita muncitorilor care lucrau la renovarea vilelor vechi si inestetice precum si la constructia altora noi; am observat ca si cabana IEFS-ului(sau UNEFS-ului de astazi) era in plin proces de renovare dar in acel moment era inchisa si nu lucra nimeni.

Cam de aceleasi peisaje am avut parte si a 3-a zi in statiunea Straja unde am ajuns dupa o scurta vizita de cumparaturi din Petrosani (la niste preturi foarte mici!), trecand pe langa mina Livezeni (o constructie infioratoare care sta sa se prabuseasca ca mai toate celelalte de pe Valea Jiului) pe valea Jiului de Vest, trecand prin orasul Vulcan iar in Lupeni virezi la stanga pe o straduta care se ingusteaza foarte mult la un moment dat pana iese din oras, apoi pe drumul Crucii pe un drum asfaltat de data aceasta (cel de la hotel Rusu pana la statiunea Parang era pietruit si foarte prost).

In Straja era totusi mai multa animatie datorata unui grup de copii aflat in tabara, drumului bun totusi de pana acolo, precum si obiectivelor mai la indemana vizitatorilor: schitul Straja unde intrarea se face prinr-un tunel de 50m si Crucea situata pe unul dintre varful muntilor Valcan, cruce dedicata soldatilor romani cazuti in timpul primului razboi mondial si care are o inaltime de 18m, obiectiv pe care nu l-am vizitat datorita nepotelului care a preferat altceva in schimb.

Am servit un pranz foarte bun la pensiune Edelweiss, situata intr-un cadru natural deosebit, langa teleski si pe care as recomanda-o si pt cazare dupa curatenia locatiei si ospitalitatea oamenilor care ne-au servit-se vede preocuparea pt client!

Daca va aflati in zona si aveti timp la dispozitie va recomand sa mergeti mai departe de Lupeni, in localitatea Campul lui Neag, la cabana Cheile Butii, unde am stat in anii anteriori foarte bine si am mancat asijderea; pt amatorii de drumetii -se poate campa aici si se poate pleca pe niste trasee superbe, fiind poarta de sud a intrarii in muntii Retezat(se poate ajunge relativ usor pana la cabana Buta iar de acolo,ceva mai greu la Poiana Pelegii si mai departe la lacul Bucura,cel mai intins si cunoscut lac glaciar din Retezat).

Daca beneficiati si de mai mult timp puteti sa mergeti mai departe de Campul lui Neag spre valea Cernei un traseu cunoscut ca ''soseaua lui Basescu'',asfaltat partial,pe care nu l-am efectuat in totalitate dar care,din auzite,are niste peisaje care merita toata atentia-nu stiu care este starea lui actuala.

Asadar am avut o sedere relaxanta la hotel Rusu dar am fost putin dezamagiti de statiunile Straja si mai ales Parang care, in mod sigur sunt mult mai insufletite pe timp de iarna dar vara mai degraba te deprima.

A 4-a zi am plecat spre Maramures, tinta principala a sejurului din acel an.

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 4209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI