Sarmis - Am fost nevoiti sa plecam dupa numai o noapte

TIPĂREȘTE

Acest review este mai special. Este singurul review pe care il scriu referitor la o cazare mai veche. Principiul meu este sa scriu impresiile la cald, in maxim 1 luna de cand amfostacolo.

De ce procedez acum altfel?

Rasfoind pe AFA imi sare in ochi un review numit "Drept la replica"" de la Pensiunea Sarmis. Acesta reprezenta o reactie a administratorului pensiunii la un review negativ al unui user AFA, care a dat nota mica pensiunii si a criticat serviciile de care a beneficiat si a concluzionat cu "nu recomanda".

Pe firul acelei discutii m-am bagat si eu cu un ecou afirmand ca si eu am trait niste mari dezamagiri la aceeasi pensiune dar cu ceva timp in urma. @web a sugerat sa revin cu review complet pentru ca orice review creste reprezentativitatea notelor si impresiilor postate despre o destinatie.

Sunt intru totul de acord si am sustinut si eu acelasi lucru, de altfel este destul de posibil sa revin in curand asupra acestui subiect, dar acum sa nu deviem de la impresiile acumulate la Pensiunea Sarmis.

Rezervarea

La Pensiunea Sarmis din Sarmizegetusa am planificat in 2008 un concediu de o saptamana in formula Dan&Ema&Emi (pe atunci 4 ani) si parintii mei, adica bunicii lui Emi. Denisa nu venise pe lume la acea data.

Am rezervat, am platit un avans de o noapte si eram fericiti ca alesesem o pensiune de 3 stele intr-o zona unde nu mai ajunsesem si slava Domnului ai ce vizita. Rezervarea noastra se referea la 2 camere cu o singura baie, dar ni s-a spus ca baia era dedicata celor 2 camere.

Pensiunea Sarmis avea pe internet la acea data cea mai prezenta reclama si chiar convingatoare. Site-ul pensiunii foarte ademenitor. Ne bazam ca putem servi mesele la pensiune oridecateori dorim, ca beneficiem de o curte mare in care copiii sa se poata juca in voie, chiar si o piscina interioara sau acoperita, ceea ce nu ne interesa in mod deosebit. Decorurile, restaurantul, curtea, tot ce am vizionat in poze, ne convinsese sa alegem aceasta locatie.

La fata locului

Ajunsi la fata locului, dupa o oarecare asteptare pana am fost bagati in seama, am primit cheile celor 2 camere si ni s-a cerut sa achitam contravaloarea cazarii pentru tot sejurul. Nu imi venea sa cred. Nici bine nu ne trasesem sufletul si ne cer banii. Nu aveam cash, dar nu asta era problema. Cum adica la o pensiune de pe piata romaneasca, in care practica si piata spuneau ca serviciile de cazare se platesc la sfarsit (mai ales ca o noapte o platisem deja), mi s-a parut o obraznicie crasa din partea gazdelor. Am spus ca vreau sa platesc toata diferenta la sfarsit si mi s-a transmis ca nu este ok, ca politica pensiunii este sa se plateasca in avans si chiar au insistat. A trebuit sa cadem la un acord ca voi plati in una din zilele urmatoare pentru ca nu aveam cash si pentru ca bancomat era abia in Hateg la 20 de minute distanta de parcurs cu masina. Gazdele au insistat sa fac tot posibilul sa rezolv aceasta problema maine, pentru ca in avans am platit doar o noapte!

Am urcat la camere. Camerele erau situate in corpul de cladire din stanga cum intri in curte la etaj. Ajunsi la camere ne-a cazut tavanul in cap! Nu la propriu, ci la figurat! Camerele erau tip vagon, adica treceai din una in alta, iar baia era pe hol!

Ouch! Nu asta ne doream. Cum? Daca vreau sa intru sau sa ies in camera sa trec prin camera celeilalte familii? Si daca am nevoie la baie? Sa trec prin camera celelilalte familii? Iar baia pe hol fiind numai dedicata celor 2 camere nu se putea numi... Deceptia a fost imensa. Ne era jena si de parinti, de situatia creata, pentru ca nici noi, nici ei, nu s-au asteptat la aceasta surpriza neplacuta.

Eram obositi dupa drum. Ne-am consultat si am hotarit sa nu ne pripim. Mai intai sa mergem sa mancam, apoi sa ne plimbam prin localitate si sa dezbatem situatia creata.

De felul nostru nu suntem mofturosi pentrru ca am facut la viata noastra mult munte cu rucsacii in spate, am stat la cort, la cabana, la hoteluri de o stea (le mai tineti minte?), de 2, de 3, de 4 si de 5. Am calatorit imens in tara si strainatate si intelegem gradele diferite de confort. Mi-a placut imens la cort (ramane varianta mea de suflet), dar si la Hotel Marriott in New York, un zgarie-nori, incare se afla o adevarata industrie hoteliera fascinanta.

Ce m-a deranjat (valabil pentru toti cei vizati de aceasta excursie, de altfel) este ca m-am simtit inselat.

Masa

Am coborit la masa de seara. Interiorul restaurantului ne-a placut foarte mult, ceea ce ne-a generat in sfarsit primul zambet de cand ajunsesem la Sarmis. Probabil ca tactica proprietarului este sa tina oaspetii cat mai mult in restaurant, pentru ca a inceput o grea perioada de asteptare. Pana la urma am cerut pur si simplu sa ne bage cineva in seama sa ne ia comanda. Am intrebat si cat dureaza pentru ca eram cu copil mic si eram si destul de informetati. Am ales din lista de meniuri si... iar am asteptat. Iar am intrebat, dar cat mai dureaza? Si iar am asteptat. Si am mai insistat o data, dar cat mai dureaza?

Ceea ce imi amintesc cu siguranta este ca a durat peste o ora pana a venit felul 1, si cel putin alta ora pana a venit felul 2. Fierbeam de furie. Toti! Nu mai puteam rabda.

Plimbarea

Am iesit la plimbare pe ulitele localitatii, sa luam o gura de aer si sa mai aruncam un ochi colo colo poate ne surade o alternativa. In localitate reclama cea mai vizibila si cea mai atragatoare era de departe a Pensiunii Sarmis: bannere, indicatoare, firma, totul.

Dar pensiuni mai erau.

Nu lungesc mult povestea si va spun numai ca am ajuns sa batem la poarta unei alte pensiuni de numai 2 stele, numita Ulpia Traiana. Am vorbit cu sotia proprietarului care ne-a spus ca ar avea liber, dar ca trebuie sa vorbim cu seful, care lipsea momentan de la fata locului. Ne-am mai plimbat, am mai intrebat si am revenit la Pensiunea Ulpia Traiana. Ne-a placut din start cum am fost intampinati, nu ne-a deranjat categoria de 2 stele, ne-a placut mult caldura oamenilor, curtea taraneasca obsinuita plina cu animale, o mare bucurie pentru Emi, gazda Florin D. era si ghid la cetate si lucrator la muzeu, ba mai aveau si un baietel de varsta apropiata de Emi, iar in satul vecin o pastravarie. A fost o hotarire unanima sa ne mutam dimineata urmatoare la fam. D., la pensiunea Ulpia Traiana, de care aveam sa fim deosebit de multumiti, la superlativ si pe care am recomandat-o in repetate randuri pe AFA.

Adio, Sarmis!

Dar sa revenim la Sarmis. Acum rasuflasem usurati. Ne-am intors sa dormim la Sarmis peste noapte.

Dimineata urmatoare am dat fuga in Hateg, am scos bani, am achitat masa de seara si ne-am reglat cu Sarmis sa plecam dupa numai o nopate in loc de sapte.

Deranjant a fost si faptul ca cei de la Sarmis s-au aratat surprinsi de decizia noastra de a pleca; cum adica? Ei, care erau cei mai cei din Sarmizegetusa, ca niciunde nu mai gasesti confortul de la ei... Nu mai avea rost, se vedea ca nu stiu sa faca turism la Sarmis.

De altfel atitudinea aceasta se regaeste si in drepturile la replica pe care le-au postat din ce am vazut mai devreme nu numai la un review, ci la mai multe. Pai, daca mai multi iti spun ca nu e bine si nu iti dai seama... Pai, daca pe toti ii contrezi in acelasi stil arogant, in care dovedesti ca nu respecti clientul, ca il amagesti, ca nasti diferente intre promisiuni / asteptari si ceea ce oferi, inseamna ca iti meriti verdictul rezultat pe AFA.

Dragi cititori, Pensiunea Sarmis a fost cea mai trista experienta de cazare a mea din toata viata!

Aici se potriveste proverbul "Afara e vopsit gardul, inauntru leopardul!"

Nu am transmis nicioadata mesajul urmator, dar acum o voi face:

DRAGILOR, EVITATI PENSIUNEA SARMIS!

Dan

---

VIZUALIZĂRI: 1513 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI