De la Marea Roşie la „Marea Verde” (o mare de verde)

TIPĂREȘTE

După un sejur superb la Marea Roşie în modernul Sharm el Sheikh, abia întorşi în ţară târziu în miez de noapte, după câteva ore de somn, am făcut rapid alte bagaje şi am pornit cu maşina spre Valea Doftanei, o zonă deosebit de frumoasă şi mai puţin cunoscută nouă, având marele avantaj de a se afla la scurtă distanţă de Bucureşti. Traficul a fost extrem de lejer fiind duminică dimineaţa, am ieşit uşor dintr-un Bucureşti încă adormit, am continuat pe autostrada A3, aproape pustie la acea oră, astfel că am ajuns rapid la Câmpina şi de acolo, pe un drum surprinzător de bun, până în faţa pensiunii.

Parcarea gratuită a pensiunii oferă un număr suficient de locuri raportat la capacitatea sa de cazare. La data vizitei noastre parcarea era aproape goală, doar o altă cameră fiind ocupată în afară de a noastră. Aceeaşi parcare este însă folosită şi de către clienţii ocazionali ai restaurantului, care vin doar pentru a lua masa, fără a fi cazaţi aici.

Pensiunea oferă cazare confortabilă în zece camere, fiecare cu baie proprie, existând în plus şi o căbănuţă, puţin mai izolată, aflată chiar în spatele clădirii principale.

Am completat formularul de cazare şi am fost conduşi în camera care ne fusese repartizată. Preţul unei camere duble a fost de 150 lei pe noapte, fără nicio masă inclusă. În banii ăştia ne aşteptam măcar la un mic dejun inclus, dar... astea sunt preţurile şi am ştiut dinainte de a face rezervarea. Important a fost faptul că puteam comanda ce doream din meniu pentru toate cele trei mese ale zilei, plus sucuri, cafele, bere, trecând toată consumaţia pe cameră. Am convenit să plătim înainte de plecare, solicitând şi primind factură pentru cazare şi pentru tot ce am mâncat în cele trei zile petrecute aici.

Pensiunea fiind aproape goală ne-am fi putut alege, desigur, orice altă cameră, dar nu am avut niciun motiv să cerem schimbarea.

Camera

Am primit o cameră frumoasă aflată la primul etaj, cu vedere spre lac, aşa cum ne doream. Camera a fost suficient de mare pentru noi doi și pentru timpul petrecut în aceasta. Mi-a plăcut mocheta curată de culoare grena care acoperea toată suprafața podelei, în armonie cu draperiile și cuvertura de pe pat, precum și mobilierul în culori deschise. Patul matrimonial, cu o saltea de bună calitate și lenjerie impecabilă, a fost foarte confortabil asigurându-ne un somn odihnitor. Cele două noptiere care încadrau patul erau încastrate în tăblia acestuia și dotate cu două veioze.

Pe partea opusă patului se afla un birou pe care era televizorul LCD, cu o diagonală cam mică, gen monitor de calculator, dar pe mine nu m-a deranjat, deoarece nu venisem acolo pentru a mă uita la televizor, iar soţul meu s-a declarat mulţumit. Tot pe birou se afla şi receiverul pentru TV. Sub birou se afla minifrigiderul, foarte util în zilele călduroase de vară. Noi am răcit pe balcon puţinele băuturi aduse de acasă, nopţile petrecute aici fiind chiar prea răcoroase. Două scaune completau mobilierul camerei.

Pe holul de la intrarea în cameră exista un cuier cu oglindă, un mic suport pentru bagaje şi apoi dulapul, nu foarte încăpător, dar suficient pentru noi şi pentru oricine vine aici pentru un sejur de câteva zile.

Mi-a plăcut şi baia, spaţioasă şi foarte curată, cu faianţă în nuanţe de crem şi lila, dotată cu minimul de consumabile necesare, cu prosoape albe, pufoase, cu uscător de păr şi o cabină foarte modernă de duş cu duze de hidromasaj. Am avut o mică problemă cu apa caldă. Eram singuri în toată pensiunea şi fusesem avertizată că apa se încălzeşte mai greu, deci trebuie să aştept. Dar eu nu am avut suficientă răbdare şi am făcut duş cu o apă mai mult călâie şi fără cine ştie ce presiune pentru a încerca şi funcţia de jacuzzi, însă atunci când m-am spălat pe dinţi apa a venit deja fierbinte. Aerisirea se făcea foarte uşor prin intermediul micii ferestre a băii.

Balconul, foarte spaţios, mărginit de un grilaj din fier forjat, a constituit pentru mine punctul forte al acestei cazări. Ne-am bucurat de o vedere superbă spre pădure şi spre lac, ne-am relaxat cu privirile pierdute într-o mare de verde şi de linişte. Chestia cu liniştea era valabilă mai mult seara şi dimineaţa, pentru că în restul zilei aceasta ne era tulburată de copilaşul –din categoria Duracell :D –al familiei cazate în căbănuţă, care făcea câteva sute de coborâri pe zi în fiecare zi pe tiroliana pusă gratuit la dispoziţia oaspeţilor. M-am întrebat dacă s-ar fi perceput o taxă, chiar simbolică, pentru tiroliană oare tot aşa, cu orele, s-ar fi jucat micuţul sau dacă ar fi fost mai mulţi copii cazaţi în acelaşi timp în pensiune ce iureş ar fi ieşit?

Restaurantul

Chiar dacă în preţul cazării nu a fost inclusă nicio masă, am putut beneficia de produsele oferite în restaurant pentru toate cele trei mese ale zilei, fiind foarte mulţumiţi de mâncarea gustoasă, suficient de variată şi la preţuri convenabile. Mulţi clienţi erau cazaţi în alte părţi sau aflaţi doar în trecere şi veneau să mănânce aici la Viaduct.

Pensiunea dispune de un restaurant în interior, care nu ne-a interesat deloc, şi de două terase, spaţioase, cu mese şi bănci de lemn, una la stradă în stânga pensiunii şi alta în vale spre lac, dar şi de o cramă cu o mică terasă în spatele pensiunii. Există şi un grătar pentru preparatele la grătar şi peşte.

Altele

Terenul din spatele pensiunii şi până jos la lac aparţine pensiunii, astfel că turiştii cazaţi aici se pot relaxa la aer curat ca în mijlocul pădurii, pot lua masa la una din mesele înşirate până jos de-a lungul pantei sau doar pot petrece timpul într-un mod plăcut în această mare de verde.

Turiştii au la dispoziţie o (mini) tiroliană pe care cu greu m-am abţinut să nu o testez, o masă de ping pong şi un loc de joacă pentru copii, compus dintr-un tobogan şi două leagăne.

Pontonul de la malul lacului oferă locul perfect pentru cei amatori de pescuit în lacul de acumulare al barajului Paltin sau pentru cei care doresc să plece în plimbări cu barca pe lac.

Nu există internet wireless, ceea ce pentru mulţi poate fi considerat un minus important. Mai mult chiar, nici reţelele mobile nu prea au semnal în zona pensiunii. Am ştiut acest lucru de când am făcut rezervarea şi mi-am asumat, eram chiar curioasă cum voi rezista trei zile fără telefon şi fără internet =)), chiar dacă recepţionera mi-a spus că pot folosi la nevoie telefonul de la recepţie, care funcţiona în reţeaua Telekom. Situaţia s-a confirmat în mare parte, în sensul că telefonul meu de Vodafone nu a avut semnal nicăieri în zonă, dar soţul meu a descoperit că, paradoxal, telefonul de Digi funcţiona perfect, inclusiv pe date mobile. Acum nu ştiu dacă a fost o întâmplare singulară la data vizitei mele sau nimeni nu mai venise acolo cu telefoane de la Digi, dar cert este că noi ne-am rezolvat nevoile de comunicare prin redirecţionarea telefoanelor care nu aveau semnal pe cele care funcţionau şi am avut şi net după dorinţă.

Cadrul natural este unul de vis, poziţionarea pensiunii permiţând vizitarea întregii văi a Doftanei. Am plecat pe jos spre dreapta până la Barajul Paltinul. Acesta nu se poate vizita, teoretic, nici fotografiatul nu este permis, dar noi tot am „furat”câteva cadre. Spre stânga se ajunge destul de uşor în Cheile Doftanei, nişte chei destul de scurte, iar după traversarea podului îngust peste lac se ajunge într-o poieniţă foarte frumoasă, care oferă o vedere perfectă asupra lacului de acumulare de pe partea opusă barajului. Am plecat la plimbare şi cu maşina tot prin împrejurimi, iar peisajele ne-au încântat.

Recomand această pensiune cu toată încrederea celor care doresc o evadare mai scurtă sau mai lungă din Bucureşti, într-o zonă verde şi relaxantă aflată la doar 135 kilometri de capitală.

Eu mi-am dorit să revin şi am fost la doar un pas de a-mi îndeplini dorinţa. În aceste vremuri tulburi şi destul de stresante pentru mine, când toate vacanţele externe planificate până la jumătatea lunii iunie mi-au picat pe rând ca piesele de domino :((, am considerat că Pensiunea Popas Viaduct îmi poate oferi relaxarea de care aveam atâta nevoie, în condiţii de siguranţă, dar şi certitudinea că nu voi face foamea pe acolo :), astfel că am rezervat căbănuţa pentru a limita la maxim contactul cu alţi eventuali turişti cazaţi acolo. Totul părea perfect, aveam bagajele făcute deja la uşă, rezolvasem şi cu îngrijirea pisicii pe perioada absenţei noastre, când o urgenţă survenită pe neaşteptate ne-a determinat să anulăm, cu mare regret, rezervarea şi să rămânem acasă. Chiar dacă nu a fost să fie acum, eu sunt sigură că va exista o dată viitoare când voi reveni cu drag la Popas Viaduct.

---

VIZUALIZĂRI: 3960 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI