Excelent. Bun gust, casă şi oameni de calitate

TIPĂREȘTE

Fără a cunoaşte detalii, fără a cunoaşte oamenii locului, am ales Casa Negustorului. Sau ea m-a ales pe mine. Nici nu contează acest amănunt.

Cert e că aveam nevoie de un loc bun de dormit, doar pentru o noapte. Criterii? Centrul oraşului, cameră simplă, cu baie, balcon. Ce-am găsit? Hmm...

Prin anul o mie nouă sute şi-un pic, un negustor pe numele lui Ludovic, construieşte o casă. Ăsta se satură de ea, o vinde lui Bernath-un alt negustor din Deva. Naţionalizată prin anii '50, recuperată prin 2002 de moştenitorii lui Bernath, casa este acum închiriată şi administrată de o familie pe care nu am cunoscut-o decât prin intermediul telefonului.

Pe vremea comuniştilor, acestă clădire a fost „a partidului”, soţii Ceauşescu au dormit de câteva ori în ea. Elena avea o cameră la etaj, Nicolae avea un apartament. Apartamentul a fost transformat în două dormitoare. Mobilierul nu aparţine vremurilor comuniste, el este achiziţia celor care gestionează afacerea.

Îniţial doream să rezerv pe booking. Dar, booking-ul nu are voce şi nu-mi putea oferi informaţii utile. Eu sunt mereu altfel, vreau detalii despre ceea „ce mă doare”, vreau să pun întrebări şi să primesc răspunsuri, în cazuri speciale. Aşa că eram dispusă să rezerv şi altfel, dar doar după ce vorbeam cu un om, nu cu un calculator. Şi... nici nu-mi place să-mi fie banii blocaţi.

Am aflat numărul de telefon, am sunat, am cerut detalii doamnei, am făcut rezervare verbală, fără plată în avans, ne-am înţeles perfect, ne-am acordat încredere fără a ne cunoaşte.

Am ajuns seara, după ora 21, aşa cum am prevăzut iniţial. Am sunat-o de doamnă, m-a ghidat până la intrare, la interfon, până în cameră, prin cameră. Era cu mine, la telefon, era ghidul meu deşi i-am ascultat doar glasul şi nu am cunoscut-o personal pot să confirm căldura, blândeţea vocii sale.

Cum e locul, casa şi interiorul?

Poziţionată central, pe strada Lucian Blaga nr 7, în centrul vechi al oraşului, „casa comunistă” este aşezată într-o curte spaţioasă, cu multe locuri de parcare, cu verdeaţă şi brazi pe post de decor, un leagăn stingher şi rece era vizibil la lumina caldă din curtea pensiunii.

Intrarea este frumoasă, ca într-un conac boieresc. Am tastat codul de acces primit de la doamnă, am intrat într-un hol imens, pătrăţos. Acolo e şi recepţia micuţă, în spatele pianului.

Clădirea are două (semi) nivele, opt camere, un loc pentru a savura micul dejun-opţional, o sufragerie pentru a bea o cafea din partea gazdei.

Mobilate în stil clasic, toate încăperile sunt decorate cu atenţie, fiecare detaliu emană bunul gust al oamenilor care se ocupă de imobil.

Camera 4, Camera Negustorului Ludovic, este spaţioasă, mobilată simplu, este elegantă şi extrem de curată. Patul este unul de mijloc, de fapt sunt două paturi lipite-exact pe gustul meu. Lenjeria albă, de bună calitate, multe perne aşezate frumos, o eşarfă de cuvertură colorează patul pentru a fi în ton cu draperiile geamului uriaş. Perdeaua din voal îmbracă geamul original, cu tâmplărie din lemn. Noptierele încadrau patul (bătrân din 1800 şi frumos recondiţionat), veiozele se odihneau pe ele, priza din spatele patului meu era defectă, ieşită din perete.

Vis-a-vis de pat erau două fotolii și o măsuță, deasupra lor era un tv cu ecran plat, agățat pe perete.

Şifonierul era doar cu suport pentru umeraşe, cu un umeraş în interior, frigiderul (mini barul) de lângă şifonier era plin cu produse contra-cost, bune pentru cei întârziaţi, aşa ca noi. Pe frigider era o cană pentru fiert apa, din partea casei am avut ceai şi pliculeţe cu zahăr. Şi aici am simţit nevoia de o a doua priză, am scos frigiderul (ştecărul) pentru a băga ştecărul de la cană în priză.

Între cameră şi baie este un hol mic, parchetat şi el, ca şi camera. Pe peretele din hol am văzut parola de wi-fi, nu am încercat-o, nu am avut timp.

A. C. nu am observat, nu ştiu dacă e nevoie.

Caloriferele erau fierbinţi, ne-a prins bine căldura camerei. Şi la propriu şi la figurat.

Baia este dreptunghiulară, suficient de mare, cu cadă, chiuvetă şi wc, h. ig din belşug, săpunele şi şamponele, multe prosoape albe, de bună calitate. Exista şi un feon, lângă oglinda mare, cu ramă albă. Aerisirea era asigurată de un geam care „dădea” în balcon.

Balconul, mai bine zis terasa, era imens. Acolo am fumat şi mi-am băut ceaiul de la ora 5 dimi, cele două scaune şi măsuţa au fost foarte utile.

Curăţenia e cartea lor de vizită, totul străluceşte.

Decoraţiunile sunt de calitate, aşezate cu rost. La fel şi mobilierul.

Se poate mânca acolo un mic dejun contra cost, gen bufet, noi ne grăbeam şi nu am avut timp.

Nici nu am cunoscut oamenii, nu i-am văzut deloc.

Banii i-am lăsat pe măsuţa din cameră, aşa am hotărât dimineaţa, înainte de plecare.

Poţi cunoaşte pe cineva fără a face cunoştinţă, fără a sta de vorbă faţă în faţă? Eu cred că da, prin intermediul obiectelor, culorilor, mobilierului, al aerului emanat de clădirea ce le poartă amprenta. Toate acelea îi reprezintă, sunt EI, sunt de calitate, eu asta am simţit.

Sper să mai ajung în Deva, sper din suflet să ajung să îi cunosc şi altfel, adică stând de vorbă.

Felicitări, doamna AnaMaria! Şi mulţumesc frumos pentru ospitalitate şi încrederea acordată!

Fotografiile nu sunt foarte multe, sunt făcute doar seara la ora 22 şi dimineaţa, noi am fost oaspeţi doar la lumina argintie a lunii, soarele nu ne-a „prins” acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 1209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI