Un palat minunat

TIPĂREȘTE

Încă de acasă, din luna mai a. c., am rezervat bilete pentru a vizita   (și) Palatul Güell, în iulie, când am fost la Barcelona, palat despre care am să povestesc câte ceva în acest articol, însă nu înainte de a preciza că, din anul 1984 este inclus pe lista patrimoniul mondial UNESCO.

La începutul lunii mai am plătit pe ambele bilete 20,16 euro, (aprox. 100 lei) cu drept de anulare cu trei zile înainte de vizită. Acum, în noiembrie, două bilete costă  24,00 euro (aprox. 120 lei).

Pentru a ajunge la el a trebuit să ajungem, mai întâi, pe La Rambla, considerată cea mai cunoscută stradă din centrul Barcelonei. Este o stradă pietonală lungă de 1,2 Km, mărginită de copaci; are buticuri cu de toate și restaurante cu terase,  care conectează Plaça de Catalunya din centrul său cu Monumentul lui Cristofor Columb din Port Vell.

Din Plaça de Catalunya am mers pe La Rambla cam 800 m, apoi am luat-o la dreapta, pe o stradă perpendiculară pe ea, care se numește 

Nou de la Rambla, 3-5 și care are coordonatele 41.37882°N 2.17439°E

Am mers cam 125 m și, pe partea stângă am zărit clădirea Palatului cu minunatele ei porți din fier forjat. Este o clădire înaltă care  are 7 etaje. Porțile acestea mi-au încântat privirea😊, atât de frumos sunt executate. Am citit pe net că „poarta reprezintă  un arc parabolic și modelul complicat al unor alge de mare din fier și a unei cravase” . Așa o fi, dar eu n-am deslușit nici o algă și nici o cravase, (sau cravașă :-??) Orice-ar fi, este tare frumos modelată! :)

Palatul a fost proprietatea magnatului industriaș catalan Eusebio de Güell, care era și protectorul/patronul arhitectului Antoni Gaudi, catalan și el. La vremea aceea Gaudi era tânăr și nu foarte cunoscut, după cum am citit pe net, acolo negăsind nici un pliant sau o cărticică pentru documentare:(Am mai citit și că: 

Contele de Güell l-a însărcinat să proiecteze reședința sa privată. Gaudí era conștient că Güell dorea să-și etaleze bogăția în fața prietenilor și cunoscuților (casa urma să fie folosită pentru expoziții, concerte și alte evenimente) și a creat un proiect arhitectural neobișnuit și îndrăzneț. A folosit inovativ tehnici tradiționale de construcție, precum și o varietate largă de materiale, punând accentul în special pe cele mai scumpe, cum ar fi marmura. Gaudí a combinat structura tipică pătrată a palatelor medievale catalane și tavanul din lemn coffered exquisit (casetat rafinat), cu inovații precum arcul parabolic care a devenit un semn distinctiv al lucrărilor sale. Totuși, Gaudí nu a creat doar un palazzo, ci a creat și o metaforă, deoarece clădirea se înalță, ca și Güell, din începuturi sărace, reprezentate de austeritatea subsolului și parterului, până la bogăție, așa cum este întruchipată de revărsarea de culori de pe acoperiș. Într-adevăr, parterul, cu marmura sa simplă gri, contrastează magic cu interacțiunea de culori și forme a celor 20 de coșuri de fum sculpturale de pe acoperiș. Arhitectul a acoperit coșurile de fum cu materiale de deșeu, inclusiv plăci și farfurii sparte de la fabrica de ceramică Cartuja de Sevilla. Un mozaic din plăci de ceramică, marmură și sticlă colorată care devine simbolul iconic al Palau Güel.

    Am pășit dincolo de această poartă, și-am intrat într-un hol de formă pătrată, înalt și pavat cu parchet, ai cărui pereți erau „îmbrăcați” în marmură închisă la culoare. Portarul ne-a îndrumat să începem vizita de la subsol, conform traseului, arătându-ne pe unde s-o luăm spre acesta. Aici am văzut multe coloane /stâlpi de rezistență ai clădirii, de formă conică cu vârful în jos, placate cu un material ce seamănă cu cărămida aparentă, de diferite forme și mărimi. Toate aceste coloane sunt unite/legate între ele prin niște bolți cu forme diferite. Am admirat și pozat macheta palatului, scara 1:10.

Am urcat apoi la parter pe o scară „îmbrăcată” cu un frumos covor pe fond roșu și străjuită de coloane de marmură. Aici am putut admira un mic spațiu auriu, luminat și cu uși frumos modelate. De aici, din holul parterului, dacă priveai în sus puteai vedea parapetele din fier forjat ale  nivelurilor superioare. Tot pe o scară îmbrăcată cu covor roșu am urcat spre etaje.  

  Heeeei!!! .... și de-aici încep mirările și admirațiile mele. :) Am vizitat mai multe săli, a căror ordine n-am reținut-o, poate tocmai pentru că în fiecare am rămas „cu gura căscată” , mai ales privind spre plafoanele care m-au lăsat fără cuvinte. Nu-mi venea să cred ce vedeam, erau atât de frumos executate că nu-mi venea să mai plec de-acolo. Casetele lor erau din lemn sculptat și îmbinat cu metal forjat, frumos modelat. Trecând dintr-o sală în alta și de la un nivel la altul mi-am putut bucura privirea cu tot ce am văzut. :)) Mi-a plăcut mult și mobilierul din unele camere, lambriurile din lemn, pe care tot Gaudi le-a proiectat. În P36...... P43 m-a impresionat – în mod deosebit – mobilierul îmbrăcat cu piele naturală și gofrată.

La ultimul nivel am putut vedea fotografii cu detalii a unor locuri din palat, expuse pe pereți în panouri mari. Am urcat apoi și pe terasa cu turnulețele de neconfundat, marca Gaudi. Am făcut câteva poze și aici, apoi am coborât și ne-am îndreptat spre ieșire.

Ce pot să mai spun la finalul vizitei, după ce am văzut toate cele trei locuri concepute și proiectate de Gaudi: Casa Batlo, Casa Milla și Palatul Güell  :-?? Toate au farmecul lor, însă, nu știu de ce, acest palat parcă mi-a plăcut mai mult! El este mai mult decât o simplă clădire - este o operă de artă! 😊 

Nu ratați să-l vizitați dacă ajungeți în Barcelona! Vă invit acum să vedeți și pozele atașate!  

---

VIZUALIZĂRI: 226 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI