”Ard lumânările-n castani”

Mutat, la reorganizare, în rubrica "O zi în Ploiești și împrejurimi, PLOIEȘTI" (deja existentă pe sait)

@webmasterX: Rog dacă se poate atașați melodia lui Nelu Danielescu ”De ce nu vii, când castanii înfloresc”

Mulțumesc anticipat!

Start vot! Am amintiri plăcute de acum 3 ani cand am fost cu soția mea in Ploiești. Una din seri ne-am 'umplut-o' cu o plimbare de la gara până în centru, pe acest celebru bulevard. Si, sincer, Ploiestiul e un oras frumos!

@mihaelavoicu: Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Din pacate, frumusetea acestui bulevard este umbrita din loc in loc de mizeria pe care o fac ciorile care au ocupat de ani buni mare parte dintre batranii castani... sunt zone intregi cu bancute ce nu pot fi utilizate, sunt pline de excrementele acestor pasari...

@mihaelavoicu: Frumos! Și frumos ilustrat!

Nicolae Iorga scria în articolele sale de călătorie prin orașele țării despre Ploiești:

După mulți ani, am văzut cu alți ochi Ploieștii, eu singur și fără ca orașul să aibă decorul festiv de atunci. De la gara largă, cu aripi întinse, o adevărată avenue între plantații, apoi între biserici și clădiri administrative. O piață, de unde porneau strade spre mahalale, în care casele aveau și geamuri murdare, trotuarele erau prea ascuțite pentru picioarele mele și totul părea prea vulgar, hotărât prea vulgar..... Mi s-a părut un oraș urât care începe frumos.

Fiecare oraș are părțile sale frumoase și părțile mai puțin frumoase. Depinde de noi...

@mihaelavoicu: Ploieşti-ul este oraşul adolescenţei mele, iar la nenea Iancu Caragiale am făcut liceul şi am stat la internatul lui cei 4 ani. Toată asprimea şi severitatea de la renumitul Bastilia, pe care le-am urât din tot sufletul atunci, m-au ajutat de fapt să devin ceea ce sunt astăzi.

Câţiva ani după ce m-am mutat în Bucureşti am făcut naveta cu trenul ca să mă plimb pe Bulevardul cu Castani, pentru că în Bucureşti nimic nu ajungea la înălţimea lui (aşa mi se părea atunci) şi să mă întâlnesc cu prietenii, pentru că nici prieteni nu găseam la Bucureşti. Foarte greu m-am rupt de Ploieşti, în timp îndelungat. Nu m-am rupt de tot însă nici acum, pentru că cea mai bună prietenă a rămas acolo şi vorbim şi ne întâlnim regulat. Când ea la mine, când eu la ea.

Merci pentru poze şi text.

@webmasterX: Mulțumesc, sunteți un drăguț!

@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru aducere aminte!...

Nu e un secret, Ploiești e orașul în care m-am născut și am crescut până am plecat la facultate, nu departe, la București - ceea ce mi-a permis ca aproape în fiecare week-end să revin acasă; la fel în toate vacanțele, fără excepție! E de înteles așadar ce înseamnă Ploiești pentru mine: casa părintească (în care Mama încă își duce anii), școala, liceul (aceeași "Bastilie" ca și în cazul lui Aurici!), colegii și prietenii (unii de-o viață), pe urmă locul unde mi-am dus periodic copiii și de unde avem mii de amintiri!

Inclusiv cu Bulevardul Castanilor, pe care ne-a fost drag mereu să facem câte o plimbare...

@Corina70: Corect. Și totuși, ”Ard lumânările-n castani”.

Când am trecut cu fotografiatul, vopseau toate băncile. Știu, au fost tăiați castani bătrâni care erau pline de cuiburi de ciori. A folosit Primăria și un sistem special, ceva în genul radarului pentru a îndepărta ciorile. Au dispărut un timp, apoi iar au apărut.

Mulțumesc pentru vizită și cunoștință!

@tata123: Mulțumesc! Depinde de noi și de edili.

Din ce am citit eu, care nu sunt ploieșteancă, înainte de bombardament, orașul era o splendoare. După descoperirea zăcămintelor de petrol, la sfârșitul sec XIX, guvernul de atunci a adus specialiști din afară pentru exploatarea și valorificarea acestora. Prahova a fost un El Dorado, în special pentru cei din nordul Europei care veneau pentru locuri de muncă. Cimitirul catolic din oraș este plin de nume nemțești, poloneze etc. Orașul s-a dezvoltat extraordinar. Dar a fost practic distrus la bombardamentul din 5 aprilie 1944. Am citit cum că, că ar fi fost unul din cele mai frumoase orașe Art Nouveau, dacă cursul istoriei ar fi fost altul.

@crismis: Păi, dacă tot sunteți pe ici, pe colo, câte un ploieștean pe AFA, hai să facem în vară o mini întâlnire la țară, la aer curat, acolo unde este bisericuța translată cu 12 perechi de boi.

Mulțumesc pentru ecou!

@mihaelavoicu: O idee bună, subscriu! Doar să știm din timp. Poate să fie și mai la toamnă, că vara asta ne-a cam luat prin surprindere!

@crismis: E bine. Mai vedem.

@mihaelavoicu:

Frumos oraș Ploieștiul! N-am ajuns niciodată acolo, chiar dacă am trecut cu trenul de zeci și zeci de ori prin gara lui, în drum spre Valea Prahovei, Buzău, Brașov, etc.

Clădirile din pozele tale sunt superbe! Bulevardul cu castanii lui cu „lumânări arzânde” (cum frumos spune Claudia Voiculescu), îmi amintește de orașul Buzău, care are și el un Bulevard cu castani (se numea N. Bălcescu, acum nu mai știu dacă și-a schimbat numele), și care lega centrul orașului de vestitul „Crâng”, o frumusețe a naturii, cu Heleșteul lui cu tot.

Mi-a plăcut articolul și-am votat cu drag!

@doinafil: Amândouă gările și sud și vest sunt o catastrofă. Gara de sud, care era o clădire de epocă a fost bombardată în 44, iar gara de vest, este o paragină. În Ploiești sunt totuși, niște case... una și una! Dar și mizerie mare!

Nici măcar ceasul de la hale, din puținele turnuri administrative cu ceas, nici măcar acela nu merge.

Mulțumesc în numele castanilor!

@iulian68: Uite cineva, care zice de Ploiești că e frumos!

Asta mă bucură. (Mie mi-a mâncat sufletul Ploieștiul!)

Numai bine și merci pentru vot!

@mihaelavoicu: Și totuși, citind printre rânduri, oricine își dă seama că iubiți orașul dumneavoastră adoptiv! Proveniți din zona Galațiului și iubiți Ploieștiul!

La mine e taman pe dos. Vin din Ploiești și m-am îndrăgostit (dar mă enervează zilnic la culme!!) de Galați, orașul în care mi s-au născut copiii și-mi câștig pâinea! La fel de grandios în urmă cu un secol, la fel de năpăstuit de istorie ca și orașul în care m-am născut...

Credeți că ne-au aruncat degeaba valurile vieții unde ne-au aruncat?! Poate fiecare din noi are un coltisor de sfințit...

Ce frumos! M-am bucurat mult să citesc articolul, cu atât mai mult cu cât știu că vă gândeaţi cu dor și drag la acei castani. Aţi scris foarte frumos! Iar pozele sunt minunate! Acum îmi închipui și parfumul lor suav!

Felicitări! ????

@mihaelavoicu: Un articol deosebit. Banuiesc ca sunt si putin (mai mult) subiectiv cand spun asta, dar tot deosebit ramane .

Spre deosebire de colegele @Aurici si @crismis eu am facut liceul (pe vremea aia nu era numit pompos Colegiu National) Mihai Viteazul. Mai chiuleam de la cate o ora si fugeam pe Bulevard, unde stateam pe banci si puneam tara la cale. Era o vreme cand la sfarsitul saptamanii Bulevardul era deschis doar traficului pietonal si mi s-a parut la vremea aceea o initiativa buna. Parinti sau bunici cu copii pe role, trotinete, perechi de indragostiti care stateau pe banci sau pur si simplu oameni care se plimbau din centru pana la gara si inapoi. Din pacate orice initiativa buna dureaza prea putin in Romania.

Oricum, multa lume cand spune Ploiesti spune Bulevardul Castanilor.

Multumesc pentru articol. Mi-a trezit amintiri frumoase si putina nostalgie, lucru care nu mi se intampla prea des de ceva ani incoace.

@ghisor: Mai sunt bune și nostalgiile, din când în câțnd. Aduc o limpezime a vremurilor trecute și o regenerare a gândirii.

Și acum, pe timp de vară, sâmbăta și duminica, Bulevardul este închis traficului. Momentul 0, atunci când, ”Ard lumânările-n castani” și până târziu, aproape de începerea școlilor.

Mulțam!

@mihaelavoicu: Si pe aici ard lumanarile-n castani si arata atat de frumos fie cu flori albe fie cu flori roz inchis astfel incat e o adevarata placere sa te plimbi pe sub coroanele lor.

Felicitari, votat cu mare drag.

@mishu: mulțumesc de vizită!