Comana (I) - Moara de hartie si Satul Mestesugarilor

TIPĂREȘTE

Chiar daca acest articol este prima parte a celor petrecute prin Comana, locul despre care am sa va povestesc aici (si care era de fapt destinatia noastra) este ultimul loc vizitat de intr-o frumoasa zi de sarbatoare, mai precis de Sfantul Andrei. Asta deoarece acest loc poate fi vizitat cu programare, noi am avut programata ora 15.00 (deoarece era organizat atelier pentru copii, altfel din noiembrie pana in martie nu mai poate fi vizitat) si pentru ca nu puteam sa lasam ziua sa treaca oricum, am mai vazut una - alta, dar despre restul in articolul urmator cand va voi povesti si cum am ajuns acolo.

Moara de hartie (si Satul mestesugarilor) pagina oficiala moaradehartie.ro, daca veniti direct catre acest loc, cand ati ajuns in centrul Comanei faceti stanga la un asa zis sens giratoriu (pe langa Turnul cu ceas si cred ca acest ceas va deveni emblematic pentru Comana) si urmati indicatoarele. Sa nu va asteptati sa vedeti (o sa le mai intalniti pe drum) indicatoare foarte vizibile, ele sunt destul de discrete insa sunt multe asa ca nu o sa ratati.

Am ajuns la destinatia finala si dupa ce am intrat in cladirea principala si am platit taxa de vizitare (15 lei adult, 10 lei elev/ pensionar) am fost preluati de o doamna (cu un aspect foarte discret si cu o mare pasiune pentru ceea ce face) si care incet, incet a inceput sa ne explice cate ceva despre tipografii si modul de tiparire anterior modului modern in care masinile au inlocuit oamenii.

Prima intrebare care se pune este de obicei de unde vine numele si am primit urmatoarea explicatie:

Aici gasim tiparul manual si legatoria de carte (din 2011 de cand este deschisa Moara de hartie pe aici au trecut cateva mii de copii in marea majoritate din Bucuresti si Giurgiu, dar si Ploiesti sau Campina) iar Satul mestesugurilor e deschis anul acesta, acesta fiind dedicat mestesugurilor traditionale romanesti.

Aici se organizeaza frecvent ateliere diverse pentru copii insa din cate inteleg locurile sunt limitate (asta pentru a putea interactiona mai bine cu copiii).

Acesta este printre putinele locuri unde se mai pot gasi echipamente din vechile tipografii si am vazut modul in care chiar pana in 1990 lucrau zetarii la presa de corectura. Acestia culegeau o pagina (si aici era amenajata o incapere- zona de zetarie cu un dulap cu sertarase in care se gasesc literele) pe care, o tipareau si o trimiteau la corectat si daca era bine se mergea la presele mai mari (provenienta de prin 1961) de provenienta Cehoslovacia, Germania. Tot in zona de zetarie pe pereti se gaseste o poza cu o zetarie din SUA iar in centru e reconstituita presa lui Gutenberg 1455.

Dupa ce zetarii tipareau prima pagina (literele din aliaj tipografic, plumb) si totul era corect se tipareau tiraje mari, 2500-3000 coli/ ora.

Si acum aici demonstrativ sau chiar in scop utilitar se mai practica zetaria pentru tiparire manuala.

Si tot aici este zona de legatorie, unde sunt presele de legatorie, primele 3 prese prezentate au apartinut tipografiei Universul din Bucuresti iar presa cu bile este din 1890.

Ce am mai vazut aici: diverse tipuri de ghilotine, un echipament care rotunjeste coturile foilor, altul care pliaza foile, tot felul de prese (inclusiv una de aurire la cald cu foita) si ceea ce este cel mai interesant, aceste echipamente, care provin majoritar de la fosta editura Universul, chiar sunt folosite (fie ca a fost nevoie de reconditionare sau nu). Cel mai vechi echipament pe care il detin provine din 1889 (au si mai vechi dar nu le-au putut data)

De aici am plecat mai departe la atelierul de preparare hartie, provenienta materiei prime fiind hartie reciclata (nu reviste)

Aici am vazut obtinerea hartiei in mod traditional, cand hartia macinata se transforma in pasta si este pusa apoi in bazin, cu apa, petale de flori, fire de iarba sa fie foile mai colorate, sa se vada frumos insertia.

Ghida noastra si-a suflecat mansetele si ne-a facut chiar o demonstratie: se amesteca pasta de hartie, se tin strans sita si rama si se aduna o foaie de hartie (cum s-a exprimat ghida, pescuim o foaie de hartie), se scurge si dupa ce s-a scurs apa cat de cat se scoate rama se pune pe un cadru de lemn peste o carpa se rastoarna si prin presare foaia de hartie s-a depus pe carpa, si se aseaza astfel mai multe coli, care apoi sunt bagate la presa, sa se scurga apa si apoi se pun la uscat. Dupa uscare se preseaza din nou la cald pentru a intinde bine foaia. Nu se pune adeziv. Aici am facut ceva poze si o sa intelegeti mai bine ce a facut deoarece am prins exact toate miscarile.

La atelierele pentru copii se povesteste mai mult, cum se macinau zdrente facandu-se astfel legatura dintre fir si hartie, au chiar si bumbac planta sa le arate copiilor.

Am mers apoi intr-o sala separata unde se afla “Holenderul” in care se macina hartia si care este adus din Australia (este un aparat cu dintisori care maruntesc hartia pusa la inmuiat, si este un echipament mai rar).

De aici am plecat in Satul mestesugurilor.

Proiectul Satul Mestesugurilor a fost initiat in urma cu vreo 2 ani, un concurs de proiecte cu finantare norvegiana, pentru a construi casutele. Casutele sunt construite din chirpici/ paianta, lemn, avand scopul de a-i invata pe cei din zona mestesugurile. Proiectul a fost incheiat vara aceasta iar acum ideea este ca fiecare atelier sa se sustina din munca lui si astfel se poate spune ca este prima iarna a satului.

Primul atelier vizitat aici a fost atelierul de tesut, numit de ei Atelierul cu rost, de unde vine pornind de la expresia “A-ti face rost”. Aici se tes covorase, carpete sau chiar huse de telefon, orice poate fi util, fete de perna, traistute, saci pentru Mos Craciun (in functie de anotimp si sarbatori confectioneaza si alte obiecte) si intentioneaza chiar sa faca si obiecte vestimentare. Aici o au ca si mester-profesor pe tanti Mituta care mai departe a transmis mestesugul catre o mamica tanara cu 3 copii dar care acum nu era aici. Poate zambiti, insa asa oameni simpli si modesti si cu drag pentru ceea ce fac rar am intalnit.

Aici am vazut un razboi de tesut cum avea strabunica mea si pe care inca mi-l aduc aminte. Avand ca si model acest razboi de tesut au inceput confectionarea unor mini-razboaie de tesut pentru copii si care nu sunt simpliste, chiar sunt reproduceri la o scara mai mica a razboaielor traditionale.

Urmatorul atelier vizitat a fost Papuresti, atelier de impletit papura, mester sef tanti Lenuta care aici isi are locul dar mai ajuta si la hartie. Avand in vedere ca au delta aici, materia prima este asigurata. Confectioneaza aici rogojini, papornite, papusele pentru copii, covorase dar si genti si papuci (acestea le fac pe calapod). Papura e bun izolator termic astfel incat produsele sunt cautate.

In vara aici au avut o tabara de educatie civica cu liceeni, si au avut containere pentru copii si casute din lemn pentru profesori, tabara fiind numita Glamping – Glamorous camping, adica un camping mai sofisticat, structura de lemn si acoperisul din prelate (la ultimul vant insa au ramas chele).

Am mers mai departe la un alt atelier Fieraria, cu unelte traditionale si unde de exemplu era o nicovala veche de mai mult de 100 de ani, au forja la care au facut balamalele folosite la toate casutele, executa diverse produse decorative dintre care de departe cele mai cautate fiind potcoavele decorative.

Am ajuns la Olarnita – olarie si ceramica, unde cativa copii (localnici) copii puneau ata la decoratiunile de Craciun (obiecte ce erau puse si la vanzare), la roata este mesterul Adrian, care a invatat olaritul prin acest proiect si am vazut ce facuse azi. Colaboreaza si cu un artist ceramist care mai vine aici din cand in cand si mai lucreaza, exista si un cuptor intr-o camera alaturata. Aici se executa olarit traditional din lut obisnuit.

Artistul ceramist a fost in Japonia unde a invatat arta Raku, o tehnica veche de prin sec XVI, e o tehnica speciala, nu este lut, este o gresie adusa la temperaturi mai mari si este scoasa incandescenta din cuptor, si se pune intr-un vas lipsit de oxigen si contactul fumului (cu talas sau hartie) cu glazura da niste nuante care nu sunt anticipate de artist.

Am vazut niste vase realizate prin aceasta tehnica si pot spune ca erau minunate.

Aici exista si un echipament de intins coca de lut, usurand astfel munca si dand posibilitatea obtinerii unei placi de lut din care se taie cu forme decoratiunile.

Atelierul de tamplarie unde s-au confectionat razboaiele in miniatura, caluti si alte jucarii si tot ce este lemn in satul mestesugurilor. A fost primul atelier functional pentru ca era necesar.

In dusumea sunt reciclate bucati din stalpii de sustinere (in ciment), la fel si in perete (in pamant) iar ceea ce a rezultat era foarte interesant.

In curte am mai vazut o moara de cereale adusa din Mures care va fi asamblata aici dar si un cuptor de paine din 1945. Vor sa faca si brutarie insa asta cere si alte autorizatii. Exista insa sprijinul primariei.

Si desi este prima casa din acest sat al mestesugarilor, am last-o la urma, Cuhnia brancoveneasca aici intentionand sa se ocupe de legume si fructe (din zona) dupa ce vor obtine autorizatiile, pana atunci aici este insa expozitie cu vanzare cu ce se lucreaza aici dar si alte produse din diverse colaborari.

Ce pot sa va spun, daca ati uitat ca avem un trecut, nu este locul in care sa mergeti. Daca vreti insa sa pastrati vie aceste amintiri si vreti ca si copiii vostri macar sa stie ca obiectele se fac doar in zilele noastre de catre masini, inainte erau facute de oameni, atunci va recomand sa mergeti (cred insa ca vara este mult mai frumos).

Din punctul nostru de vedere a fost altceva decat ceea ce vedem sau facem in fiecare zi si cea mai buna dovada ca a fost o alegere potrivita pentru a pastra vie traditiile a fost faptul ca juniorul nostru (va reamintesc ca are 16 ani si este orasean de capitala unde colcaie fitzele) a zis ca i s-a parut interesant ce a vazut.

Pentru cei care au copii ceva mai mici vedeti in pagina oficiala atelierele care se organizeaza acolo si poate mergeti cu ei, iesiti cateva ore din zgomotul orasului pentru a va bucura de ce ne inconjoara, altceva decat betoane si copiii pot participa la atelierele organizate fie singuri fie cu voi parintii (in pagina oficiala vedeti tarife). Ma opresc aici, dar in articolul urmator va voi mai povesti ce am mai facut prin zona.

---

VIZUALIZĂRI: 3597 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI