Țăranul Român

TIPĂREȘTE

Tot citeam despre muzeul țăranului român dar n-am crezut că-i un palat așa imens. La exterior are cărămidă roșie, are etaj cu coloane, imens, scări ample la intrare, spațiu verde larg, alee către intrare, de la trotuar, și bănci pe alee. Pe o bancă din asta ședea profesorul de la Arcul de Triumf care nu este departe. Nici nu știu dacă este actor sau istoric, un pletos.

La palatul ăsta cu ornamente, arcade și coloane e o poză imensă cu un Samurcaș, spre parc că are și parc pe stânga în care se intră trecând printr-o poartă metalică, verde, ce are și portar. De cealaltă parte, pe dreapta, se ajunge în curtea din spate, prin strada Monetăriei. În curtea asta se petrec fel de fel. Dacă în față avem perioada interbelică, ei bine, în spate avem perioada comunistă cu un mozaic imens, proletar, pe peretele exterior. Mai este și terasă, în curte, pentru vremurile calde dar și o cafenea cu fotolii confortabile la interior, în clădire. Tot în curtea din spate este instalată o biserică mică, din lemn, cu o turlă înaltă, ascuțită, cu 3 cruci din piatră în față și cu o inscripție pe care scrie că este biserica din Bejan, Hunedoara, de la sfârșitul secolului 18. Această biserică a fost strămutată în curtea muzeului în anul 1992. Prin curte sunt și două vase din lut, foarte mari, de peste un metru înălțime și o ancoră mare.

În față la biserică staționau niște travelleri cu rucsaci. Prin curte se învârteau câteva persoane și erau standuri cu ceva recoltă: mere, prune, miere de albine, cârnați și pastramă. Nu erau multe dar vroiau să puncteze momentul că e vremea recoltei și hai să prezentăm și noi ceva recoltă ca s-avem succes în viață.

Intrarea principală la Muzeul Țăranului Român se face din Bulevardul Kiseleff. În fața intrării, pe dreapta, pe un soclu înalt, îngust și albastru stă o pictură cu 3 personaje stilizate, destul de mici. Nu prea cadrează cu sobrietatea palatului. Par niște glume.

Savantul Alexandru Tzigara Samurcaș a fost primul director al muzeului, cu peste un secol în urmă. Familia Samurcaș avea origine aristocrată. Cum ziceam, un afiș imens cu imaginea savantului era expusă spre stradă când am fost eu la muzeu.

Muzeul a fost înființat la 13 iulie 1906, se spune că la inițiativa lui Spiru Haret. De-a lungul timpului și-a tot schimbat denumirea însă și-a păstrat specificul etnografic. Denumirea actuală a primit-o în anul 2007, ianuarie când a devenit muzeu de importanță națională. Se află sub patronajul Ministerului Culturii.

La locația unde se află muzeul acum a fost înainte monetăria statului. La 1912, regele Carol I semnează actul de începere a construcției care este, astăzi, sediul muzeului. Clădirea ce adăpostește muzeul a fost finalizată, ca și construcție, în anul 1941, fiind creată într-un stil de inspirație brâncovenească.

Cum este de așteptat, locația găzduiește numeroase expoziții etnografice, ceramică, lemn sau feronerie dar și numeroase evenimente. Astfel, deține cea mai bogată colecție de obiecte țărănești din România.

---

VIZUALIZĂRI: 230 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI