Esmahan

TIPĂREȘTE

Moscheea Esmahan Sultan este cea mai veche geamie din România. Situată la malul Mării Negre, în orașul Mangalia, pe strada Oituz, la numărul 1, a fost construită în anul 1575 (unele surse indică anul 1573 d. H.) la solicitarea prințesei (hatun) Esmahan, fiica sultanului Selim al II-Lea.

Sunt ani de când vreau să vizitez moscheea asta și anul ăsta (2021) s-a și întâmplat. Intenția era pusă demult însă am nimerit la locație dintr-o plimbare domestică, în scopuri pur pecuniare: căutam un bancomat. Știam că-i lângă poșta veche (care acum e Profi sau așa ceva) – bancomatul, zic. Am uzat multe întrebări de orientare până să găsesc locația, nu c-ar fi greu de găsit ci pentru că era drumul lung: am traversat Mangalia de la nord la sud pentru asta plus jumate de Saturn. Aia a fost greu. Odată rezolvată banca, totul a curs mai mult decât simplu: fix lângă poșta veche, restaurant Callatis mi-a rezolvat osteneala. Astea sunt într-o intersecție (strada Ștefan cel Mare cu strada Oituz), aproape de portul Mangalia: în față se văd macaralele imense iar în stânga se ajunge rapid la portul turistic.

Dar înainte să intru la restaurant, am văzut indicatoarele mari din intersecție: Esmahan Sultan și orașul antic Callatis. Indicau aceeași direcție. Aha! Deci aici am treabă. Nici o oră n-a trecut și-am coborât de pe terasa restaurantului care-i mai sus decât trotuarul. Apucând în direcția arătată de indicator, după câțiva pași am și văzut moscheea.

Poarta era deschisă și un om ședea în ghereta de la poartă. Am intrat și nu mi-a zis nimic, m-a lăsat în legea mea. Am dat un ocol lent clădirii, privind uimită la mormintele din curte, vechi de peste 300 de ani, ele însele monumente în sine. Peste lespedea dreptunghiulară, o coloană de piatră cam de un metru înălțime indică unde este capul și pe coloană, tot din piatră, apare un turban sculptat, la fel ca cel purtat de defunct când era în viață. Presupun, forma turbanului indică funcția deținută de persoană. La picioare, mormântul prezintă o coloană de piatră simplă.

Ce m-a frapat, foarte aproape de intrare, după primul mormânt din curte era unul mult mai micuț. Am putut presupune ce era acolo. Sub impresia asta am străbătut apoi toată curtea. Sunt multe astfel de morminte, prin toată curtea: în față, laterale, spate. Mormintele sunt numerotate, pe fiecare e scris un număr. Primul de lângă poartă parcă avea 17. De asemenea, în dreapta, unde se află și turnul, am văzut în iarbă o mulțime de turbane din piatră. Presupun că au fost încurcate și nu mai știe nimeni cui aparțin.

Fântâna din curte, construită din piatra unui vechi mormânt antic, roman, era acum acoperită cu o lespede.

Ca multe alte monumente întâlnite prin țară, edificiul este explicit marcat prin panouri informative cu multe detalii. Astfel, aflăm că Esmahan Sultan a inițiat acest proiect în cinstea tatălui său, Selim II, atunci când s-a refugiat la Mangalia. Nu am găsit detalii însă mă întreb de ce a trebuit să se refugieze. Pot doar să presupun.

Esma hatun s-a născut în anul 1545 la Manisa, Turcia și a plecat în anul 1585, Istanbul, Turcia, la numai 40 de ani, la nașterea unui copil. Pruncul său, nou născut i-a supraviețuit doar 50 de zile.

Este fiica Sultanei Nurbanu și nepoata lui Soliman Magnificul și a soției sale, Hurem.

Pe lângă geamia din Mangalia, numele său se leagă și de construcția moschei Sokollu Mehmet Pașa din Istanbul.

Moscheea din Mangalia a rezistat cu stoicism trecerii timpului. A avut perioade nefaste dar și vremuri bune. Astfel, ultima consolidare a clădirii s-a făcut în 2008 - 2010 când un afacerist filantrop musulman din București a investit un milion de euro pentru recondiționarea lăcașului de cult, respectiv a fost refăcut acoperișul, turnul a fost adus la vertical și consolidat pentru că ajunsese înclinat și spațiul așezământului a fost delimitat cu gardul ce s-a construit (înainte nu era), asta pe lângă alte lucrări de refacere atât la interior cât și la exterior.

Clădirea în sine, în stil maur, este practic un dreptunghi simplu (în plan, zic), din piatră, cu o singură încăpere – camera de rugăciune – și cu un pridvor larg la intrare susținut de stâlpi din stejar. Amenajarea este cea uzuală unei moschei: covoare moi pe toată suprafață interiorului, minbarul - spațiul pentru immamul care prezidează serviciul religios, tot felul de însemnări cu caracter religios la intrare și în incintă. În stânga minbarului este mihrabul sau fereastră oarbă ce indică direcția spre Mecca, orașul sfânt al musulmanilor.

Construcția a fost făcută de către o echipă de meșteri turci folosind piatră preluată din ruinele vechii cetăți Callatis. Conform tehnologiei folosite la vremea respectivă, la asamblarea blocurilor de piatră nu s-a folosit liant ci s-au turnat pe loc scoabe din oțel în orificii făcute în piatră. Zidurile au 85 cm grosime.

Moscheea este funcțională, respectiv se oficiază zilnic rugăciunile ritualice musulmane la care participă membrii ai comunității musulmane locale.

Mangalia cuprinde un conglomerat de etnii unde, pe lângă români, conviețuiesc turci, tătari, bulgari, aromâni, armeni, ucraineni, cerchezi, romi, lipoveni, maghiari. Comunitatea greacă a optat să părăsească definitiv orașul în 1960 când a avut posibilitatea să se stabilească în Grecia.

Pe 18 decembrie se sărbătorește (și) la Mangalia ziua minorităților etnice.

E o zonă frumoasă.

Distracție nu dar relaxare da. + smerenie

---

VIZUALIZĂRI: 739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI