Hotel Marine Congo, Rhodos Town, sau recidivă estivală în Insula Soarelui şi a Cavalerilor

TIPĂREȘTE

Nu cred că spun ceva nou atunci când mă declar îndrăgostită iremediabil de Grecia, dar nu mă pot abţine de la a-i aduce mereu osanale ţării în care mă simt aproape ca acasă. Bine, acelaşi lucru e valabil şi pentru soţul meu, aşa că mi se pare imposibil să treacă o vară fără să dăm măcar o mică tură pe meleagurile elene.

Prin februarie anul trecut, răposata BlueAir a avut o campanie scurtă de promovare a câtorva insule greceşti, printre care şi Rhodos, cu zboruri de la 30 €/persoană/sens, doar cu bagaj de mână. Am cumpărat bilete pentru luna iulie, rămânând să mă ocup apoi şi de cazare. Cu câteva zile înainte de plecare, am adăugat şi serviciul priority care mai venea cu încă un bagaj de cabină pentru fiecare, la vreo 90 € în total.

Mai fuseserăm în Rhodos în septembrie 2018 o săptămână, însă n-aş putea refuza niciodată o nouă vacanţă fiindcă Rhodos este o insulă fabuloasă şi mai are încă multe de arătat, deşi trebuie luat în seamă şi considerentul conform căruia lumea e prea mare şi prea frumoasă ca să nu vezi şi altceva. Dar, din când în când merge şi un repetir!

Ne-am propus încă din capul locului să avem o vacanţă de relaxare şi trândăveală în bună parte, motiv pentru care am exclus din start închirierea unei maşini, după cum ne-am dorit o cazare în capitala Rhodos Town, dar undeva pe partea estică, la liniştita Mediterana, şi nu la nărăvaşa Egee, permanent în bătaia vântului, care avea valuri înspumate ce spălau plajele de pietriş sau pietre de pe vestul oraşului. Nu mai spun că cine avea curajul să se avânte în acea apă tumultoasă avea să descopere că intrarea este şi abruptă, în doi-trei metri, te acoperea.

Ştiam din vacanţa precedentă, stând la hotel Lomeniz (vezi impresii), care, apropos, este închis şi fără şanse reale de a fi resuscitat, că în partea sud-estică a oraşului-capitală se află plaja Zefyros, una micuţă, fără valuri, de nisip fin, auriu, cu apă cristalină, albastră, intrare lină, nisip şi în apă exceptând nişte fragmente de platformă stâncoasă. Plaja dispune şi de şezlonguri, dar şi de locuri la prosop din belşug, fiind frecventată în special de localnici cu copii. Există un beach-bar, duşuri, cabine de schimb, ba chiar şi un soi de grădiniţă exotică amenajată de un personaj mai ciudat...

Chit că distanţa până în centrul istoric al oraşului nu este de neglijat, nici nu concepeam să stăm în altă parte, mai ales că ştiam bine zona, drumul şi, obişnuiţi cu mişcarea, nu ne speria să mergem câte o jumătate de oră dus şi o juma’ întors. Abia mai consumam din caloriile acumulate în urma meselor bogate! Iar oraşul medieval urma să fie luat meticulos la pas seară de seară prin toate cotloanele fiindcă data trecută doar îl frunzăriserăm aşa prin părţile esenţiale.

De asemenea, ştiam că în zonă sunt şi câteva taverne bune la care se mânca excelent şi deloc scumpe, la fel, frecventate în special de localnici.

Aşadar, m-am pus pe căutat hoteluri pe booking în zonă şi aveam să constat că n-a fost o misiune prea dificilă găsind destul de repede ceva pe gustul nostru. Cerinţele au fost: un preţ neusturător, anulare gratuită, plata la proprietate, note de peste 8, mic dejun inclus, aspect curat, iar câştigător a ieşit Hotel Marine Congo, un stabiliment de două stele, nici prea prea, nici foarte foarte. Preţul pentru şapte nopţi a fost 397 €, absolut rezonabil, după părerea mea.

Două vorbe despre Hotel Marine Congo, 2*

Hotel Marine Congo constă într-o clădire de trei etaje şi parter, deţinând în total 36 camere în majoritate duble, dar şi câteva single sau triple. Este poziţionat vis-á-vis de o parcare mare, lângă un sens giratoriu, destul de aproape de Marina din Rhodos, şi la cam 250 m de plaja Zefyros. Multe dintre camere au vedere la mare, ce-i drept una îndepărtată, dar ce frumos este când poţi zări din balcon savurând cafeaua imensitatea albastră! În drumul spre plajă treceam negreşit prin faţa hotelului Lomeniz, ferecat şi deja cam degradat, şi de fiecare dată când îl vedeam aşa mi se strângea inima de o ciudă inexplicabilă şi mi se umplea de tristeţe. Îmi aminteam cu drag ce animaţie era pe-acolo şi câţi angajaţi roiau de colo-colo!

Clădirea Marine Congo nu este prea nouă judecând după arhitectură, dar se observă că a fost renovată şi modernizată, în plus este corect întreţinută aşa încât se prezintă destul de bine. Proprietatea şi-a amenajat o piscină de dimensiuni reduse pentru doritorii de şezlong şi umbrelă, dar nedispuşi să părăsească locaţia, şi a ieşit ceva destul de cochet. Există şi un bar care deserveşte consumatorii de la piscină şi chiar un colţ de grădină.

Intrarea în hotel şi clădire, din cauza reliefului, presupune coborârea unor trepte ce te duc cumva sub nivelul străzii (-1), dar am observat că aşa este obiceiul acolo, nefiind singurul exemplu întâlnit.

La primul nivel se află recepţia, un bar generos, sala de mic dejun, şi în alt colţ o masă de biliard.

Accesul la etaje se face pe scări sau cu liftul.

Hotelul avea drept locuitori şi câteva pisici jucăuşe şi arătoase, aşa încât micile feline se bucurau de atenţia şi răsfăţul majorităţii turiştilor.

Experienţa proprie

Deşi urma să fac plata la proprietate, aşa cum aveam prevăzut în rezervare, cu vreo săptămână înainte de începerea sejurului, aplicaţia Revolut mă anunţă că hotelul Marine Congo a vrut să-mi preautorizeze cardul cu o treime din contravaloarea rezervării, dar nu aveam bani suficienţi. Verific condiţiile, constat că proprietatea avea dreptul să-mi preautorizeze cardul, deci mea culpa, alimentez repede cardul Revolut, apoi intru pe booking, dau un mesaj proprietăţii că poate duce la bun sfârşit operaţiunea şi gata.

Zborul spre Rhodos ca şi cel de întors, ultimele efectuate de noi cu BlueAir, lin, fără întârziere notabilă. De la aeroportul Diagoras am luat un shuttle bus (3 €/pers. /sens) care ne-a dus în douăzeci de minute până în centrul oraşului, la staţia principală de autobuze.

De acolo, aveam două opţiuni: fie un autobuz local, de oraş, care circula rar, iar duminica şi mai rar, fie taxi. Staţia de taxi era doi paşi mai încolo, aşa că a fost uşor să luăm unul până la hotel, contra sumei de 7 €.

Înştiinţasem proprietatea că vom sosi cumva după orele 16,00 şi ne aşteptau. Check-in-ul a durat foarte puţin, am primit cameră cu vedere la mare, la etajul al doilea, am achitat din start cu cash, fiindcă ştiu că grecii sunt încântaţi de foşnetul numerarului, apoi am urcat cu tot cu bagaje cu liftul.

Încă de la început, am remarcat aspectul de curat prezent peste tot, în spaţiile comune, lucru îmbucurător.

Am primit camera 300, exact ca titlul celebrului film, şi n-aveam cum să nu ne gândim că o fi ceva predestinat! Am intrat într-un holişor din care se porneau uşile spre cameră în stânga şi drept în faţă, către baie.

Camera nu e mare, dar a fost exact cât era nevoie ca să ne simţim bine, în plus cu mobilier suficient, televizor cu ecran bun, frigider. Era dominată de patul matrimonial cu noptiere la capete, care ocupa bună parte din spaţiu, mai aveam o toaletă cu taburet, sertare şi oglindă, un dulap de haine foarte încăpător, masă de bagaje. Într-unul dintre sertare am găsit şi uscătorul de păr.

Balconul a fost cea mai îndrăgită componentă a cazării deoarece ne delecta la maximum să stăm la cafea dimineaţa, la o bere sau la un vin, seara, să ne bucurăm de privelişte şi mai ales de linişte, fiindcă acel cartier este unul calm, fără agitaţie. Balconul era îngust, dar lung, practic ţinea cât camera pe afară, şi mobilat cu o masă de plastic şi scaune.

Uşa de la balcon era prevăzută cu plasă de ţânţari, am găsit şi într-un sertat aparate de ţanţari cu pastile, dar nu a fost nevoie, probabil în alte perioade da.

Baia, în ton cu dimensiunea camerei, nu era nici ea prea spaţioasă, dar absolut suficientă pentru noi, şi mai important, funcţională din toate punctele de vedere. N-am avut nicio clipă senzaţia că lipseşte ceva. Se vedea că fusese renovată destul de recent, fiind dotată cu obiecte de sanitare şi baterii moderne. Chiuveta chiar avea o formă interesantă, iar dulapul de baie se„ascundea” în spatele oglinzii, înăuntrul său fiind depozitate consumabilele de rezervă: hârtie igeinică, săpunaşe, căşti de baie. Iar, la vedere se afla alt rând din acestea, cel ce trebuia să intre în uz.

Duşul era prevăzut cu o perdeluţă care separa bine spaţiul de restul băii, existând şi o mică bordură în acest sens care nu lăsa apa să pătrundă pe jos. Pentru aerisire, fereastra poziţionată deasupra duşului dădea în propriul balcon şi asigura eficienţă bună.

Totul era foarte curat şi curăţenia se făcea zilnic temeinic, femeia de serviciu auzindu-ne vorbind româneşte ne-a spus în graiul său moldovenesc că este basarabeancă şi trăieşte în Rhodos de douăzeci de ani împreună cu familia sa de peste Prut.

Prosoapele ne-au fost schimbate în fiecare zi, iar lenjeria la trei zile.

Micul dejun ne era servit între 08,00-10,00 în sala special dedicată şi, în mare, a fost repetitiv, fără prea multă varietate, dar cu produse proaspete şi puse la bătaie în cantităţi suficiente. Aveam legume precum roşii şi castraveţi, brânză feta, caşcaval, două feluri şuncă, salam, ouă fierte, dar şi preparate calde precum omletă, ouă ochiuri, bacon, cremwurşti. Două feluri de pâine, cereale, dulceaţă, miere, unt, iaurt grecesc, găseam tot timpul, iar la fructe, pepenele roşu era vedeta, dar nu lipseau nici merele, nectarinele. De băut: cafea, lapte, ceai, destul de ok. Găseam şi vreo două feluri de prăjiturele, deci şi capitolul dulciuri era reprezentat.

Wi-fi-ul a funcţionat bine, dar era parolat, însă important a fost că avea semnal bun.

Despre personalul hotelului am numai cuvinte de laudă, de la femeia de serviciu până la patron, toţi ne-au făcut şederea foarte agreabilă, având zîmbetul pe buze şi o atitudine prietenoasă. Recepţionerii au fost foarte profi, ne-au oferit sprijinul în orice, ne-au sugerat să închiriem maşină făcându-ne o ofertă bună în acest sens, că aveam ditamai parcarea la nas, ne-au dat sfaturi bune, mi-au deblocat banii de pe card după numai două zile, deşi termenul ar fi fost de trei după check-out.

Concluzie

Un hotel mic cu inimă mare, cam aşa aş putea rezuma descrierea hotelului Marine Congo. Iată că şi un hotel de două stele poate avea facilităţi multiple, de calitate şi în stare să asigure o şedere plăcută a oaspeţilor săi. Desigur, fiecare trebuie să meargă cu aşteptările ajustate şi să coreleze ceea ce se oferă cu propriile dorinţe, dar şi cu preţul plătit, în aşa fel încât să nu apară dezamăgirea.

Deşi poate părea tare modest, pentru noi a fost cazarea care avea tot ce trebuia ca să ne simţim foarte bine, de aceea eu îl recomand cu mâna pe inimă mai ales celor ce nu sunt în cale afară de pretenţioşi şi vor să se bucure de un sejur liniştit şi nepiperat la preţ, dar în condiţii bune.

Vă rog, ataşaţi următoarea melodie:

https://www.youtube.com/watch?v=HEjWKFam7Mg

---

VIZUALIZĂRI: 1522 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI