Parcul Eminescu din Botosani intre poezie si hidrobiciclete

TIPĂREȘTE

Pentru cei care nu au fost in Botosani, e usor de etichetat ca fiind un orasel de provincie situat departe tare, in nord, la capatul lumii... Geografic vorbind, asa este. In fapt ,desi nu te prea astepti sa te incerce mari surprize, cand il vezi, esti uimit de ceea ce vezi.

E plin de verdeata, cladiri vechi foarte bine conservate, are un aer patriarhal si primitor, incat parca iti vine sa faci un ragaz si sa te odihnesti.

Am ales parcul pentru ca era o duminica insorita, de inceput de vara cand esti nerabdator sa profiti de lumina si aer cald. Parcul de astazi este fosta Gradina Varnav ,strabatuta in 1922 de Galaction care spunea despre ea asa: "M-am gasit intr-o lume linistita, fara de racnetele vanzatorilor bucuresteni, fara de automobile si fara de imbulzeala de la raspantii".

Astazi, gradina publica de odinioara a devenit Parcul Eminescu, are o suprafata mai mica si nu mai este inconjurat de case boieresti, Edilii au incercat insa, sa-i conserve stilul si sa aduca localnicilor o oaza de liniste si verdeata.

In partea centrala exista acum un lac artificial, strabatut de doua poduri, iar pe aleele principale se gasesc statui ale personalitatilor botosanene.

Ceea ce da o atmosfera inedita sunt barcutele si hidrobicicletele de pe lac. Printre arborii seculari, din parc, se spune ca s-a plimbat si Eminescu, mai mult in ultima parte a vietii sale.

In chioscul din mijlocul parcului, de sarbatori, canta fanfara cica ,asa cum imi amintesc si eu ca se intampla in parcul din Slanic Moldova in vacantele mele de scolarita.

Am facut cateva poze pentru ca e un loc frumos si ingrijit pentru mici si mari, pentru localnici sau turisti, un loc fara manele si seminte dar cu hidrobiciclete si poezie care nu se exclud ci dimpotriva...

---

VIZUALIZĂRI: 1974 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI