Cascadele Moașei

TIPĂREȘTE

În august am revăzut o cascadă vizitată destul de des în copilărie, se numește Cascada Moașei. Noi petrecând weekendurile în această zonă am fost vizitați de niște neamuri iar duminică am pornit să le mai arât din împrejurimi. Astfel am ajuns la cascadă dar și la Castelul de Lut din Porumbacu de Sus plus că am reușit să asistăm și la un concurs de pescuit de pe râul Olt. Atracția principală a râmas însă acesta, deoarece discutăm de o adevărată salbă de cascade situate pe o lungime de 1 km de pe râu plus cele două principale de aproximativ 16 m înălțime.

Zona este accesibilă dinspre DN1 sau DN7. În dreptul localității Tălmaciu (DN7) sau în dreptul localității Avrig (DN1) se va intra pe drumul județean DJ105G. În ambele cazuri se va ajunge în localitatea Racovița de unde avem două drumuri comunale ambele cu numele de DC58 pentru a ajunge până în sat Sebeșul de Sus. Până aici se poate circula pe drum asfaltat așa cum este cu gropi sau denivelări. Din sat avem drum pietruit/forestier totuși se poate ajunge cu orice autoturism până la capătul Văii Moașei de unde începe poteca. Până aici din Sibiu se fac aproximativ 40 de km. Urmează un drum pe potecă marcată cu bulină roșie de aproximativ 45 de minute și iată-ne în fața cascadelor.

Vizita noastră a decurs în condiții umede, mai exact descălțat/încălțat de câteva ori pentru a trece de vreo 5-7 ori râul. Dar până atunci am parcurs valea superbă pe numele Valea Moașei cu o panoramă deosebită spre Vârfurile Suru (2283m) Valea este cunoscută de sibieni și nu numai dovadă prezența numeroasă a corturilor sau grătăriștilor de duminică. În trecut era o taxă de acces/ecologizare de 10 lei ce trebuia plătită la ieșirea din sat, pentru asta s-au amplasat ceva tomberoane, zone de colectare a deșeurilor turiștilor. De această dată bariera era ridicată, nu știu ce s-a întâmplat. Dar tomberoanele erau tot acolo împrejmuite cu un gard din cauza urșilor. În capătul văii acolo unde se îngustează, vegetația a cam crescut peste drumul forestier și înaintâm puțin mai încet ca să nu zgâriăm caroseria mașinii. La capătul drumului există un loc mai larg acolo se poate parca și întoarce. Am mai găsit încă vreo trei mașini dovadă că au venit și alții pentru vizita cascadelor. Drumul marcat cu bulină roșie am început cu un descălțat/încălțat care l-am repetat încă de câteva ori până mi-am dat seama că bolovanii din râu au fost așezați în așa fel ca să putem sări și ajunge pe cealaltă parte fără descălțat. La întoacere nu m-am mai descălțat deloc.

În trecutul nu prea îndepărtat această vale a fost cam vandalizată de o firmă de exploatare a lemnului. Arăta jalnic și a dezastru atunci dar după numeroase sesizări și după ce garda de mediu și-a cam făcut vizitele, treburile naturii încep să se observe din nou. Urme există dar și natura și-a făcut treaba, mi-a plăcut ceea ce am văzut acum. După primele sute de metri de potecă observăm o primă cruce un momunent ridicat cuiva decedat în anii 80. Mai exact a căzut o stâncă pe el, se afla la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Înaintând pe potecă observăm tot mai des câte o minicascadă sau succesiuni de cascade. Este frumos și spectaculos, ajungem și la o cascadă mai mărișoară unde puterea apei a săpat o grotă, în fine am ceva amintiri de aici cu băi și sărituri în apă adâncimea depășește 2,5 metri în acest loc.

În apropierea cascadelor ajungem la o răscruce de poteci. La stânga în sus se urcă la Cabana Suru aflată la o înălțime de 1450 metri. Poteca este marcată la fel cu bulină roșie, panta este foarte abruptă dar dacă ești antrenat ajungi destul de repede. Urcăm și noi spre cascade o pantă abruptă după care mai trecem de câteva ori râul și ne aflăm în fața cascadelor spectaculoase și datorită debitului de apă destul de generos în ciuda secetei. Aceste ape care formează râul Moașei izvorâsc de sub Fruntea Moașei și creasta principală a munților Făgăraș. În locul unde se află cascadele două râuri se unesc așa că discutăm de o cascadă dublă un adevărat spectacol al naturii. Înălțimea cascadelor așa cum am specificat o estimez la aproximativ 16-18 metri nu am măsurat niciodată și nici nu am găsit date precise nicăieri pe un site. Recomand o vizită și iarna atunci când moș Gerilă le îngheață și oferă un altfel de spectacol. Traseul este mediu spre ușor, mai mult ușor zic eu deranjante sînt doar multiplele treceri peste apă cca. de 7 ori. O dată intrat pe cărare semnalul la telefon lipsește, doar urcând spre Suru apare din nou, deci atenție la pașii făcuți, o eventuală accidentare nu se poate raporta.

Cabana Suru se află cel mai aproape de cascadă cei care au combinat vizita au numai de câștigat, condițiile sînt bune la această cabană de munte. Iar de la cabană avem drum liber spre creastă, visul oricărui iubitor de munte. Dar și cei care iubesc grătarele și viața bună în natură pot face un popas în vale, cu condiția să nu lase deșeuri după ei.

În satul Sebeșul de Sus putem vizita biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel construită în stil bizantin în 1760, iar Monumentul Eroilor se află în curtea bisericii.

În aceeași zi în cadrul excursiei m-am deplasat la cerere la Porumbacu de Sus și am revăzut Castelul de Lut (de și nu prea departe de cascade se află totuși în altă zonă și nu este potrivită o descriere în prezentul articol) acesta nu mai are nevoie de nici un fel de prezentare are destule pe AFA. Eventual să adaug câteva fotografii noi.

În ultima perioadă am reușit să mai vizitez ceva cascade dar nici una nu era mai spectaculoasă decât cascadele Moașei, din acest motiv recomand, mergeți și vizitați-le.

---

VIZUALIZĂRI: 4657 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI