Cetati si castele de pe valea Muresului

TIPĂREȘTE

Au fost stramosii nostri mari castelani? Da! Cetatile si castelele in vremurile tulburi ale Evului Mediu, erau o necesitate. Niciodata nu puteai sa stii cand pamantul de sub talpile opincilor tale se cutremura aidoma unui seism de 7 grade Richter, din cauza copitelor migratiilor barbare care parjoleau totul in calea lor!

Si valea Muresului, aceasta adevarata “mini-vale a Loarei”, (pastrand insa totusi proportiile), are castelele ei insiruite ca margelele pe-o ata, de-a lungul vaii propriu zise a raului sau de-a lungul afluentilor sai.

Dar sa ne incepem vizita la primul castel al vaii Muresului, castelul Teleki din Gornesti, mai urmeaza apoi inca 9 cetati si castele, ma refer doar la cele care sunt cat de cat intregi, care au macar un acoperis “deasupra capului”, nu la orice ruina precum castelul de la Gurghiu din care n-a mai ramas decat fundatia si-un zid de aparare printre care colcaie puii de vipera. Nici castelul regal de la Savarsin nu l-am abordat aici, el e mai greu vizitabil si a fost deja excelent descris pe acest site.

Judeţul Mures se poate mandri cu cel mai mare numar de cetati, castele sau conace din ţara fiind dotat cu o bogatie culturala fara de egal, care din pacate, este lasata cel mai adesea la voia hazardului si prada trecerii timpului nemilos. Avem in judet 26 de castele, cam tot atatea cate exista pe intreaga Vale a Loarei. Multe dintre aceste castele autohtone au fost retrocedate de drept, vechilor familii nobiliare din Transilvania, dar sunt folosite in continuare de diferite institutii sau ONG-uri ale statului. In aceasta situatie se afla si Castelul Teleki din Gornesti, in care, in prezent functioneaza un preventoriu pentru copii bolnavi de afectiuni pulmonare sau Castelul din Brancovenesti, ce adaposteste un azil de copii afectati de suferinte psihice cronice...

Exista desigur si castele in ruina sau unele care de-abia mai "stau in picioare", castele peste care s-a asternut praful istoriei sau cenusa timpului, edificii peste care au crescut balariile nemiloase ale vremii sau ale ignorantei publice. Unele au fost transformate in depozite CAP sau crame de vinuri, din altele s-au sustras materialele de constructie. Castelul din Iernut a devenit "Casa a Agronomului", altele au devenit biserici romano-catoloice precum cele de la Iernut si Ozd (oare vrajitorul din Oz n-ar putea reinvia castelul din Ozd?). Unele castele au fost daramate si s-a arat peste ele cu plugul, precum e cazul celor 3 castele de la Mihes…

S-au facut insa si unele progrese, unele castele au fost deja “reanimate” de catre proprietarii acestora sau de catre agentii de profil si au primit o destinatie turistica, precum e cazul Castelului de la Cris, Castelului "regal" de vanatoare de la Lapusna sau Cetatea medievala Sighisoara.

Fiecare dintre aceste 26 de castele muresene, se pot constitui in adevarate puncte de atractie turistica, dar…unde sunt ghizii sau tablitele indicatoare? De obicei portarii iti spun vreo doua-trei cuvinte despre istoria lor, cam atat! Cine poate gestiona un castel? Proprietarul sau de drept, Consiliul local, Consiliul Judetean, Directia de Cultura sau Ministerul Culturii? ... dar cel mai adesea, pisica e aruncata mereu in curtea vecinului.

De aceea, cu exceptia Cetatii Deva, unde s-a instituit o taxa de intrare de 10 lei, nicaieri in alt loc pe unde am trecut, nu se percepe vreo taxa la intrare iar forurile locale nu fac mai nimic pentru ca aceasta taxa sa-si justifice o eventuala utilitate…In afara de cel mult un paznic si o placuta cu un succint istoric al locului, scos de obicei de pe internet, de-a lungul vaii Muresului e "curent mare", ba chiar ”bate vantul” de-a binelea.

Primele cetati si castele apar deja pe cursul Muresului superior si mijlociu, pe soseaua Toplta-Reghin.

CASTELUL DIN GORNESTI

Castelul se mai numeste si “castelul Teleki si se afla pe DN 15, la jumatatea distantei dintre Tg. Mures si Reghin, in localitatea Gornesti. Castelul nu e greu de gasit, e cea mai impunatoare cladire din localitate, nici dupa 5 sute de ani, o alta contructie mai mare nu s-a ridicat pe-aici. Intrarea e libera, un portar simpatic iti spune cate ceva despre castel si despre preventoriul de boli pulmonare. Langa castelul bine intretinut, zugravit in alb si galben, se afla un helesteu acoperit cu o panza de “matasea broastei” de un verde intens. Suntem in curtea castelului celui mai mare bibliofil al Transilvaniei, contele Samuel Teleki, acel om pasionat de litere si cuvinte care aducea de la Viena convoaie intregi de carute pline cu carti, un erudit plin de admiratie fata de tot ceea ce era tiparit sau gravat, inclusiv incunabule (carti dinaintea anului 1500) de o deosebita valoare. In anul 1802, contele Teleki deschide la Targu Mures o biblioteca, devenita celebra, una dintre cele mai mari din Europa, o biblioteca ce numara 200.000 de exemplare de carti si care poate fi vizitata si azi. Intrarea e gratuita.

Atestarea oficiala a castelului Teleki o gasim pe un document semnat in anul 1477 el numindu-se atunci "Castellani castelli Gornesti". A fost construit din porunca lui Istvan Erdely intre anii 1462 si 1465. Regele Matei Corvin denumeste cladirea mai simplu "castel", ea trece apoi in posesia contelui cancelar Mihaly Teleki si a familiei sale. Cel mai cunoscut membru al familiei ramane insa Samuel Teleki, fondatorul bibliotecii din Targu-Mures.

Castelul din Gornesti este construit in stil baroc, are forma literei “U” si este numit si „cel mai frumos castel din judet, o comoara a Muresului”. Proiectantul sau a fost arhitectul Andreas Mayerhoffer din Salzburg. In jurul castelului se afla un frumos parc dendrologic cu castani, salcami, frasini, stejarii si nuci ce intrec in inaltime dar nu si in valoare, busturile lui Mirabeau si ale regelui Ludovic al XVI-lea.

Castelul Teleki are 52 de camere in care pot fi admirate frumoase sobe de treacota de culoare verde sau alb si are 365 de ferestre, simbol al saptamanilor si zilelor dintr-un an. El a fost retrocedat urmasilor familiei Teleki impreuna cu 100 de hectare de padure si 100 de hectare de teren arabil. Familia Teleki a donat acest castel spre folosinta pana in anul 2011, autoritatilor sanitare locale, apoi, cei 65 de copii internati, in marea lor majoritate, cazuri sociale, plus cadrele medicale, vor trebui mutate intr-alt loc.

CASTELUL DIN BRANCOVENESTI

Castelul din Brancovenesti e un castel frumos si bine conservat, situat nu departe de orasul Reghin, pe aceeasi sosea DN 15, Reghin-Toplita. Mai intai si-ntai, trebuie mentionat faptul ca nu departe de castel, prin spatele lui, trecea drumul roman Reghin-Voivodeni-Cristesti-Tg. Mures, de-a lungul raului Mures, drum a carui piatra cubica de granit nu a murit inca nici dupa 2 milenii de existenta, ba chiar are sansa de a depasi varsta piramidelor egiptene, veti vedea asta, cu siguranta, peste vreo 3 milenii…Abia astept momentu! … La Ideciu, nu departe de castel, peste raul Mures, se poate vedea o movila de pamant unde se mai disting inca niste ruine nebagate in seama de nimeni. Sunt “ramasitele pamantesti” ale unui turn de veghe dintr-un castru roman.

Castelul e mare, greoi, cu ziduri groase, pare mai frumos pe dinafara decat pe dinauntru. Castelul avea o biblioteca vestita, apartinand familiei Kemeny, (proprietara castelului), cu multe editii rare si vechi de 3-4 secole, precum cele din biblioteca Teleki din Targu Mures.

Dupa ce-am urcat cele vreo 50-60 de trepte abrupte ce duc la castel, portarul, amabil dar retinut, mi-a zis ca trebuie sa ma grabesc, ca sunt pe o proprietate privata. Fotografii, aici la Brancovenesti? Da! Mi s-a dat voie sa fac, am fotografiat si frumoasa efigie de metal a contelui Kemeny, ba chiar am si intrat in interiorul castelului, dupa ce mi s-a pus intrebarea uzuala si normala ”dar in ce scop ati venit? ”. Acolo, in interior, functioneaza un stationar pentru copii cu deficiente psihice. Am intalnit in sala de tratament doua asistente cu care am legat o discutie scurta, mai ales ca o cunoscusem pe o pacienta a “castelului-stationar”, o “prietena de-a mea de joaca” din copilarie, care avea insa o forma severa a bolii Down si care din pacate se stinsese din viata in urma cu cativa ani.

Portarul imi arata un stand de lucrusoare create chiar de copiii din castel, apoi mi-a dat de inteles, ca vizita s-a terminat.

In Evul Mediu, prin secolul al XIII-lea, aici a existat o cetate aparata de santuri pline cu apa si un pod cu lanturi la intrare, dar care a fost distrus in 1241 de marea migratie a unui popor “de temut”, mongolii!

Doua secole mai tarziu, familia nobilului Losonczi Dezsofi reia constructia castelului. In 1610 domeniul intra in proprietatea lui Bethlen Gabriel, apoi in cea a lui Gheorghe Rakoczi I si apoi Rakoczi al II-lea, guvernator al Transilvaniei. Incepand din anul 1648, acesta a donat intreg domeniul castelului ce cuprindea si cinci sate, unui viteaz conducator de osti, numit Ioan Kemeny, a carui familie, ramane proprietara castelului pana in secolul nostru. Kemeny Ioan ia parte la o batalie in Polonia, cade prizonier in mainile tatarilor, dar e rascumparat precum astazi se rascumpara marinarii nostri ce cad in mainile piratilor din Golful Aden sau ziaristii din Afganistan. Ioan Kemeny ajunge principe al Transilvaniei dar moare pe campul de lupta, in anul 1662. Castelul din Brancovenesti sufera apoi din cauza rascoalelor populare din timpul lui Rakoczi al II-lea.

CASTELUL DIN REGHIN

Pentru turistul care va parasi castelul din Brancovenesti, traversand “orasul viorilor”, in drum spre Targu Mures, nu mica ii va fi uimirea sa descopere un castel “nou-nout” care nu are o varsta mai mare decat a unui copil de gradinita si care se afla vis-a-vis de Gimnaziul privat Mirona. Acesta apartine firmei de instrumente muzicale Gliga Co. “Castelul” adaposteste salile de clasa ale unei gradinite cu program prelungit, cantina, cateva sali de mese si o mare sala de protocol la parter, folosita adeseori, spre deliciul elevilor mai mici sau mai mari, ca sala ”de serbari” de sfarsit de an scolar.

E-un castel foarte iubit mai ales de copiii din Reghin, pentru ca acolo, in fiecare iarna, “vine Mos Craciun! ”.

CASTELELE DIN IBANESTI SI LAPUSNA

De la Reghin, la o distanta de 45 de km, pe un afluent al Muresului, raul Gurghiu, se afla castelul “regal” de vanatoare din Lapusna. Dar, mai inainte de a ajunge la acest frumos castel, in comuna Ibanesti, veti intalni un alt castel, mai mic, e vorba de castelul de vanatoare al prinţul Dimitrie G. Sturdza, numit si "printul Uraniului”. El este fiul lui Gheorghe Sturdza si nepotul fostului ministru de Externe Mihail Sturdza.

Aici, nu departe de acest castel de vanatoare, se organizeaza in fiecare an, cunoscutul ”Festival al Vaii Regilor” de la Ibanesti.

Printul Dimitrie Sturdza a obtinut din partea statului roman o suprafata de 26.000 de hectare de padure, aproape jumatate din suprafata impadurita a muntelui Ceahlau. Asadar, cand urcati pe varful Toaca, fiti atenti pe unde calcati, urmati cu grije marcajele turistice, s-ar putea sa nimeriti pe o proprietate privata!

Marea bogatie a acestor locuri impadurite din Muntii Ceahlaului, nu se afla insa la suprafata ci in adancuri.

Aici gasiti si fosta mina de uraniu de la Grinties, care poate furniza suficient combustibil nuclear pentru ca singurul (deocamdata) reactor de la Cernavoda să functioneze timp de 20 sau chiar 30 de ani, fara a mai avea nevoie de importuri! Independenta energetica totala! Ce ziceti? Chiar ca traim intr-o tara bogata, ce daca suntem saraci lipiti? Hip, hip, uraaa! Hai, sa traim! Mai turnati licoare in pahare! Unde-s lautarii din Moldova? Sa vina cu totii la mine!!

Dar ia sa aflam cate ceva despre istoria acestei familii celebre, ascultand dulcele grai al internetului…”Familia Sturdza este una dintre cele mai vechi case nobiliare din Moldova. Aceasta familie a dat Moldovei doi domnitori, pe Ionita, intre anii 1822 si 1828 si pe Mihai, intre anii 1834 si 1849, plus alti demnitari guvernamentali. Vasile Sturdza a fost ministru de Interne si totodata presedinte al Consiliului din Moldova in anul 1859 iar Dimitrie Sturdza a fost prim-ministru al Romaniei intre anii 1901-1906. Mihail Sturdza a fost ministru de Externe in perioada 1940-1941”. Ma intreb daca aceasta familie a avut in sanul ei si vreun om ceva mai simplu, adica un amarat de bugetar cu leafa unui portar de la o Companie Energetica. Nu cred, pentru ca s-a dovedit ca inteligenta e ereditara. Lucru valabil, cel putin pentru guvernarile anterioare…

Castelul “regal” de vanatoare din Lapusna este urmatoarea “halta” a drumului nostru de-a lungul vaii Gurghiului. E situat la o altitudine de 815 m, in satul Lapusna, intr-o zona inconjurata de paduri inalte si dese De aici provine si cel mai mare trofeu de cerb si urs din Europa.

Castelul din Lapusna fost construit in perioada 1925-1926, la dispozitia regilor Ferdinand si Carol al II-lea si a apartinut familiei regale pana in momentul nationalizarii din anul 1949... Apoi, castelul a trecut in domeniul “Protocolului de stat”. Nicolae Ceausescu l-a transformat in “Castel prezidential de vanatoare”, aflat la dispozitia unor membrii marcanti de partid... Zona Lapusna fiind bogata in “vanat mare”, adica ursi, mistreti, lupi, caprioare, cerbi si chiar rasi, aici au fost invitati la partide de vanatoare si importante “mese tovarasesti” si convorbiri oficiale diplomatice, conducatori ai unor state vecine si prietene, precum tovarasii Hrusciov, Jivcov sau Tito.

Am fost si eu de multe ori in acele locuri din Lapusna in care fiecare fir de iarba e incarcat de istorie, am calcat si eu in acele locuri calcate doar de plachiurile unor regi si a unor sefi de state... asadar, colegi de pe AFA, aveti in fata o personalitate!

CETATEA AIUDULUI

Cetatea Aiudului este situata in centrul orasului Aiud, pe partea dreapta a soselei nationale Bucuresti - Oradea, la 30 km distanta de municipiul Alba Iulia si la 36 km de Turda.

Aici, unele sapaturi arheologice desfasurate nu demult, au scos la iveala o asezare daco-romana din secolul al III-lea, peste care ulterior a fost ridicata o fortificatie rudimentara din argila si din pamant. Apoi a aparut si cetatea. Sasii care au locuit in zona, afirma ca aceasta a fost construita inainte de marile invazii ale tatarilor din 1241. In prima faza a constructiei insa, cetatea nu era decat o biserica fortificata, la fel ca multe alte constructii de acest gen, raspandite in Transilvania. Cetatea Aiudului sau „cetatea celor 9 turnuri”, e de mici dimensiuni, are forma unui poligon neregulat, cu o suprafata de 3500 metri patrati, e construita din piatra bruta, grosimea zidurilor nu trece de 1,2 m. Ea a fost intarita cu turnuri date in ingrijire anumitor bresle de mestesugari. Existau 9 turnuri: Turnul macelarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blanarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lacatusilor si fierarilor si Turnul Portii. Din randul breslelor erau selectionati responsabilii de turnuri, "ofiterii de breasla” si comandantii militari ai cetatii. Legatura intre cele 9 turnuri se facea prin intermediul mai multor scari din lemn.

In interiorul zidurilor cetatii se afla si Biserica Reformata Calvina, ridicata in stil gotic in secolul XV iar langa aceasta gasim Biserica Evanghelica Luterana, ridicata in secolul XIX.

Pe latura de „miaza-noapte” a cetatii se afla Palatul Voievoidal, construit intre secolele. XVI-XVII, palat care a apartinut principelui Gabriel Bethlen intre anii 1612-1619. Palatul este sediul Muzeului de Istorie din Aiud.

CETATEA ALBA-IULIA

Cea mai buna imagine a singurei “cetati in forma de stea” din tara, cetatea din Alba Iulia, se obtine din avion, de aceea am utilizat o imagine de pe internet. Cetatea numita si cetatea “Alba Carolina” a fost contruita intre anii 1714-1738, iar in tara noastra, ea este considerata ca fiind un edificiu reprezentativ in lumea fortificatiilor bastionare de tip “Vauban”.

Si-acum, putina istorie…

In anul de gratie 1683, in urma infrangerii turcilor ce asediau de secole bogatul imperiu Austro-Ungar, in Transilvania apar trupele austriece dornice sa ocupe o nisa teritoriala ramasa libera. In anul 1714, imparatul Carol al VI-lea de Habsburg dispune constructia cetatii “Alba Carolina”, dupa planurile unui arhitect italian pe nume Giovanni Visconti “Sef de santier” al acestei coproductii franco-italiene, a fost ales maresalului austriac de sorginte franceza, Eugene de Savoie. Piatra de temelie a cetatii a fost pusa pe data de 4 noiembrie 1715 iar vinurile spumante frantuzesti si italienesti de inaugurare au fost desfundate in anul 1738. La cetate au lucrat in permanenta 20.000 de iobagi romani, care probabil ca la inaugurarea cetatii “au primit o zi libera”, zicandu-li-se ca in acel an productia de vinuri din Franta si Italia a fost slaba.

Cetatea din Alba Iulia e inconjurata de santuri de aparare si este un fort de forma stelara cu ziduri groase de 3 metri, prevazute cu contraforturi si cu sapte bastioane numite: Eugeniu de Savoia, Sfantul. Stefan, Trinitatea, Sfantul Mihail, Sfantul Carol, Sfantul. Capistrano si Sfanta Elisabeta. Predomina, dupa cum observati, numele de barbati, legea emanciparii femeii, urma sa fie votata mult mai tarziu in istoria civilizatiei umane. Accesul in cetate se face prin 6 asa-zise “porţi triumfale”, construite in stil baroc si ornate cu basoreliefuri reprezentand scene mitologice, realizate de sculptorii Johann Konig, Johann Vischer si Giuseppe Tencalla. Deci coproductia a devenit franco-italo-austriaca.

Aici, in aceasta cetate, au avut loc cateva evenimente de referinta pentru istoria poporului nostru printre care, rastignirea lui Horea, intrarea lui Mihai Viteazu in Alba Iulia in anul 1600, consfiintind o prima dar scurta unire a celor 3 principate romanesti, si apoi…marea Unire a Transilvaniei cu Tara Romaneasca de la 1 Decembrie 1918.

In aceasta iarna am reusit sa completez pleiada cetatilor si castelelor vaii Muresului cu inca doua, cetatea Deva si cetatea “Forum Siculorum” din Targu Mures.

CETATEA TARGU-MURES

Cetatea din Targu Mures a fost ridicata intre 1605-1653 cu acordul principelui Bocskai Istvan. Primul ei nume? “Novum Forum Siculorum”, adica Noul Targ al Secuilor din Transilvania. Cetatea are 7 bastioane unite prin ziduri din caramida in lungime de 900 de metri. Primul bastion a fost ridicat in anul 1620 iar in acea vreme, cetatea era inconjurata de un sant plin cu apa de 10 metri latime si 8 metri adancime.

Astazi, din vechea fortificatie s-au mai pastrat “Turnul Mic” si turnul bastionului blanarilor. Pe data de 10 august 1601, tocmai de ziua “Sfantului Laurentiu”, generalului Basta, care se vede ca “n-avea boala” numai pe Mihai Viteazu, da ordin mercenarilor sai, sa distruga orasul de pe Mures si fortificatiile cetatii, ca pedeapsa pentru ca locuitorii sai l-au sprijinit pe Mihai in lupta. Orasul si cetatea sunt distruse si un an mai tarziu, opera lui Basta e continuata si de cateva sute de “fideli” ai lui “Moise Secuiul” condusi de capitanul Nemethi Gergely...

Insa in august 1602 locuitorii orasului, condusi de Borsos Tamas, refac orasul si partial cetatea. Trei ani mai tarziu, Borsos Tamas primeste “unda verde” din partea principelui Stefan Bocskai de a construi un nou zid al cetatii. Apoi, timpul a mai adugat cateva bastioane de diferite forme, adaptate armelor de foc in plina evolutie si din ce in ce mai perfectionate. Vremea cand, de peste zidurile cetatii se arunca smoala topita si bolovani colturosi peste invadatori, trecuse.

Cetatea din Targu Mures este ultima cetate de tip orasenesc, realizata cu aportul propriu al locuitorilor sai, care, au contribuit cu bani, materiale de constructie sau munca efectiva la ridicarea ei.

Bastionul portii construit in anul 1613, mai pastreaza inca si azi unele sisteme defensive medievale, gen “groapa-capcana”, “guri de smoala topita” sau “sant de apa” si “punti mobile”. Bastionul tabacarilor e o copie a fortificatiilor din Germania si Austria

Dupa trecerea Transilvaniei in “patrimoniul” teritorial austro-ungar, cetatea se transforma intr-o garnizoana, cladirile ei interioare fiind demolate, zidurile devin mai groase, chiar de 1,40 m la baza bastioanelor, apar guri de pacura si fante de tragere pentru armament usor sau fante in forma de gaura de cheie inversata, pentru tunuri mici.

Bastioanele erau organizate in functie de bresle, avem astfel cea a ”tabacarilor”, “macelarilor”, blanarilor”, dogarilor”, lacatusilor” si “croitorilor”.

Astăzi, cetatea a devenit un “monument antic dar si contemporan”, foarte popular mai ales in zilele de vara, cand aici au loc manifestari organizate de primarie, precum “Festivalul Berii" sau cel al vinului sau “Zilele orasului”. Bastioanele cetatii au devenit sali de expozitii de pictura, sculptura sau chiar sali de teatru.

CETATEA DEVA

Numita si “Cheia Muresului”, cetatea Devei a fost un permanent bastion de aparare in fata atacurilor imperiale ale Vestul Europei si ramane si azi, in ciuda mormanelor sale de ruine, una dintre cele mai impozante fortarete transilvane, care a avut o istorie zbuciumata si un sfarsit tragic.

Pozitia sa strategica la 300 de metri deasupra solului, pe platoul unui fost vulcan stins, zidurile groase si panta abrupta, ii conferea cetatii o aparenta invulnerabilitate, insa, precum “nici un seif sau lacat nu e de nedeschis, tot asa, nici o cetate nu e de necucerit” iar ceea ce nu poate fi distrus din exterior, se poate distruge din interior…

Prima atestare documentara a cetatii dateaza din anul 1264. Dinastia de Habsburg, a fortificat-o in secolul XV. Pana atunci ea se afla sub administratia voievozilor Roland Borsa si Ladislau Kan ce depindeau formal de Regatul Ungariei. Din anul 1385, cetatea Deva devine resedinta voievozilor Transilvaniei. In anul 1444, Ladislau al V-lea, doneaza cetatea lui Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei, drept rasplata pentru victoriile sale impotriva turcilor. (si daca ma gandesc bine, nici azi, relatiile noastre cu turcii n-au fost paguboase…Gheorghe Hagi, dupa elucubrantele sale victorii cu echipa Galatasaray in Turcia, si-a cumparat un castel, pardon, un hotel, la Mamaia).

Din secolul XVII, cetatea intra in proprietatea familiei de Habsburg. In timpul Revolutiei de la 1848, cetatea Deva este distrusa si puternic asediata de catre austrieci, o unitate a acesteia reusind sa o ocupe. Un an mai tarziu, generalul Czecz, dupa 8 saptamani de asediu, reuseste sa o recucereasca. Un soldat mai ramane in ea, care pe data de 13 august, arunca in aer depozitul de munitii.

Pentru calatorul care a vizitat toate aceste castele si cetati, e bine sa stie ca pe valea Ariesului, un afluent al Muresului, va mai avea de vazut inca un palat, un adevarat punct de atractie turistica nu doar national (poate un punct nevralgic pentru natia noastra), palat ce ii va aparea in fata ochilor chiar langa soseaua ce leaga orasul Turda de Ludus, la Campia Turzii. Trecatorul va incetini usor mersul masinii, poate se va opri, va face o fotografie si se va intreba mirat…”La ce bun atata beton si tinichea? ”…si apoi isi va continua linistit calatoria, bucuros ca va avea “ce povesti acasa”.

Doar castelul din Chambord de pe adevarata vale a Loarei, are mai multe turnuri si turnulete decat castelul bulibasei din Campia Turzii.

Diferenta flagranta dintre castelul din Chambord si cel din Campia Turzii, este ca in primul, regii francezilor locuiau efectiv, in cel de-al doilea insa nu locuieste nimeni, regele local al al rromilor locuieste alaturi, intr-o bojdeuca de chirpici cu latrina in fundul curtii. Castelul gigantic in stil “pagoda indiana” e doar ecusonul sau “label”-ul, cartea de vizita, evidentierea nivelului de trai la care a ajuns el, “bulibasul”, obiect de “rupt gura targului”, si mai ales a tuturor celor ce trec pe-acolo…. ”Bonjour dom’sorule, pace, pace, bahtalo, te aver bahtalo, hâţ place? …misto versaiu’ meu, nu-i asa? , mancati-as, incape-n el toti puradeii si handicapii din “Campia”, care vrea sa se caramba-n tara lu’ gagiu’ Sarkozi, nes-pa mosieu? ”

Da! Rezon! Suntem, nu in tara Oasului, nici a Maramuresului, nici a Barsei sau a Secuilor, suntem in tara tuturor posibilitatilor.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 13690 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI