Drumul vinului din Ardeal

TIPĂREȘTE

Drumul vinului din Ardeal

Calatorului ce porneste din Targu Mures si trece dealul Cerghidului, deodata, in fata i se deschide perspectiva neasemuita a Vaii Tirnavelor. Dealuri nesfarsite plantate cu vita de vie a caror monotonie e intrerupta doar de prezenta benefica si necesara a catorva crame ce practica si agroturismul. De-acolo, de la Bagaci sau Ganesti si pina pe la Alba Iulia se desfasoara... sarabanda vitei de vie si a cramelor sau mai bine zis "drumul ardelenesc al vinului".

Cramele isi asteapta clientii, asezate intre care cu flori si butoaie din care se adapa de obicei elefantii, una dupa alta, la marginea drumului,

"stau ca margelele insirate pe-o ata,

si cu-a lui Bachus licoare te rasfata"

Eu sunt ghidul grupului, deci de data asta... "sorry, no photos".

Bagaci e prima halta. Dupa ce ai platit pachetul turistic, poti cobori in hruba racoroasa si plina de butoaie cit casa. Cobori de obicei pe doua picioare si te intorci pe patru, caci degustarea vinurilor "e pe de gratis", adica inclusa in bilet. Intr-o astfel de expeditie bahica ai nevoie si de o garda de corp care sa-ti sprijine personalitatea si sa-ti pastreze verticalitatea cu care te-a inzestrat natura, daca nu vrei s-o iei din prima pe aratura. E bine sa mananci totul din farfurie caci licoarea e tare. La Tirnaveni autocarul face o oprire pentru alimentare. Orasul e cam canusiu, doar Politia, vopsita in portocaliu si citeva afise de firme straine sparg monotonia gri-ul local. Dar pentru unii din turistii din grup, gri-ul a inceput sa aiba deja culoarea roz. Sunt bine dispusi si pusi pe sotii. Spre exemplu ne roaga sa oprim autocarul undeva pe langa un parc, ca sa danseze!! sau sa joace petanque... Si oprim. Ce sa facem? "Clietul nostru, stapanul nostru"... Locuitorii urbei nu mai au nevoie saptamana asta de spectacol.

Cele mai frumoase cladiri din Tarnaveni sunt bisericile construite cu multe secole in urma, cand inca stridentele firmele rosii de Coca Cola nu aparusera pe lume (erau doar in gestatie). Citiva turisti din autocar se minuneaza de culorile cupolelor pictate si exclama: "Ah, ce minunate biserici, ce pacat ca-s ortodoxe! ". Atunci realizez ca de fapt, 90% din Apus, e catolic. mai bine spus, in afara de mine si sofer, toti turistii nostri sunt catolici... Parasim orasul si deodata ne apare in fatza o imagine de cosmar - combinatul chimic Carbidfox-Bicapa Tranaveni. Daca vrei sa-ti ingrozesti prietenii, nu-i du in padurea Baciului de laga Cluj, nici in Scotia la Loc Ness sau in Irlanda prin castele cu fantome, unde noaptea totul se misca si scartiie, nici macar la Tihutza, unde prin galeriile obscure ale castelului Dracula nr. 2, miini nevazute te apuca de haine si picioare si unde in final apare brusc si contele vampir dintr-un sicriu... Nu! Duceti-i la Bicapa, la resturile de metal, beton si sticla ale unui colos industrial ce refuza sa moara. S-a furat de acolo cam tot ce se putea fura pe o raza de 4-5 Km, dar tot mai e de lucru inca vreun deceniu, e-o imagine elucubranta a dorintei de preamarire transformata in ruina. Ajungem la Cetatea de Balta unde Stefan cel Mare, atras de faima vinului local, si-a "tras o cetate in virf de deal" taind cu mila mare vreo doua hectare de vita de vie de cea mai buna calitate. Nu departe de castel e o balta rau mirositoare plina cu noroi ce bolboroseste intr-una emanand gaz sulfuros si metan. Nu e altceva decit un lac sarat, plin cu namol si cu emanatii de gaz, mereu inconjurat de ciurde de vite (care ling sarea de pe marginea lui) si de sateni reumatici care-si ung madularele anchilozate. Daca doriti, vara, sa faceti o baie la balta cu pricina, e posibil, n-are cine sa va impiedice, dar nu e indicat sa intrati in lac cu tzigara aprinsa!

Urmatorul popas - la crama din Jidvei, crama inconjurata de o multime de coline pline cu araci ce par mai degraba niste spinari de arici gigantici in plina hibernare.

Sunt milioane de araci pe-acolo, adevarate paduri de tepuse, ah, ce bucuros ar fi acum Vlad Tepes vazindu-le! Ah, daca ar sta el, Vladut al nostru, cel mai cunoscut dintre romani, cel mai mare justitiar al tuturor vremilor, aici, linga mine in autocar, cum si-ar freca el miinile, nu pentru vinul rosu care ne asteapta in crama urmatoare ci pentru turcii pe care-i asteapta el, pe-aici prin Transilvania, cuprins de o dorinta nestavilita si altruista de-a le oferi fiecaruia, gratuit, cate un arac... ospitalitate romanesca...

Apare si o problema medicala... o dama de 80 de ani din grup se plange ca o dor rau picioarele pentru ca, zice ea, toata noaptea in pensiunea agroturistica unde am innoptat, au mancat-o purecii. Ce sa ma fac? Eu sunt balneolog nu purecolog... Ii recomand damei, sa fac un masaj cu tzuica de prune... Intern, nu extern... dupa un sfert de ora, durerea de picioare, ii trece ca prin minune... ba chiar are chef de dans si incepe sa-mi faca, recunoscatoare, ochi dulci...

La Blaj suntem pusi iarasi la masa, apoi la Alba Iulia mai bem, mai dormim, mai mincam... Se serveste o masa in stil roman sau una in stil romanesc, la alegere... adica una in carea avem voie sa regurgitam tot ce-am mincat si apoi sa o luam de la capat (un fel de all inclusiv dupa all exclusiv) sau o masa romaneasca, cu sarmale si mamaliguta la discretie! Cutia mea cu Triferment e deja goala... Dar, deodata nu mai vad pe nimeni la masa... , o jumatate din cer a luat foc! Toata lumea e pe terasa. Dupa ce galbenul soarelui ne-a umplut ochii si a murit, alte citeva culori din spectrul lui solar: rosul, indigo-ul si violetul, inunda cerul.

Aici, in Campia Tirnavelor, lumina zilei seamana nespus de mult cu vinul alb de Bagaci iar apusurile de soare au adesea culoarea vinului rosu de Jidvei.

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 2985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI