De-a lungul şi de-a latul Dobrogei

TIPĂREȘTE

Cam emfatic titlul, nu-i aşa? Staţi, nu vă grăbiţi, am luat şi noi o piatră în gură şi am văzut pentru prima oară Dobrogea. Mai mare ruşinea! M-am lăudat cât am putut că în tinereţe am văzut toată ţara (întrebuinţând mereu sintagma: cu copiii, cortul şi Dacia 1100 motor franţuzesc) şi mai apoi în ultimii ani, din nou toată ţara dar în Dobrogea nu am fost. Cunoştinţele mele despre Dobrogea se limitau la litoral la care mergeam an de an cu cei mici şi de două ori în deltă, din care o dată cu Afa. Ba pardon, cândva la întoarcerea de la Tataia (mai ştie cineva unde e? acolo stăteam la o gazdă care avea înşirate în curte camere de închiriat cu pământ pe jos şi luam apă de la cişmea) deci, plecând de la Tataia spre Bucureşti, am oprit la Istria şi la Adamclissi dar cred că nu se pune, fiind cu peste 50 de ani în urmă.

Cum am ajuns în Dobrogea

Declicul s-a produs anul ăsta prin aprilie când am citit câteva din reviewurile lui Crasy Mouse despre mănăstirile dobrogene. Din curiozitate am mai citit şi alţi useri, impresia generală fiind că Dobrogea ˝e altceva˝. Drept să spun m-am încurcat în denumiri şi trasee aşa că spre sfârşitul lunii aprilie am pus întrebarea pe drăguţa de Afa: ˝cine mă poate ajuta cu un traseu de 2-3 zile prin Dobrogea? ˝ Imediat au sărit să-mi răspundă şi să-mi dea informaţii preţioase: Dragoş, Aze, Tata123, Zlatna, Crismis, Iulian Antal cărora le mulţumesc din nou. Parcă, parcă începea să se contureze ceva dar până n-am pus mâna pe hartă şi pe pix, nimic nu prinsese formă.

Itinerar şi cazări

Încă de la început mi-am dat seama că dacă aş aloca acestei excursii două zile cum credeam iniţial, m-aş simţi ca într-o delegaţie în care în câteva ore libere vezi ce e prin jur. Ţinând seama şi de vârsta noastră la care oboseala se instalează mult mai rapid decât la cei tineri, am dedus că ne trebuie trei-patru zile ca să vedem doar o parte din sugestiile date de useri. Până la urmă am ajuns la cinci zile. Am cuplat excursia din Dobrogea cu vizita anuală pe care o facem surorii mele de la Bacău. De acolo, în linie dreaptă în cca 200 km urma să ajungem la Galaţi. Distanţa de 300 km de la Bacău la Tulcea era prea mare ca să avem timp să vizităm ce ne-am propus. Aşa s-a născut ideea de a dormi o noapte în Galati, vezi impresii

-prima zi

După ce din Galaţi am traversat în 15 minute Dunărea cu bacul (21 lei maşina şi şoferul şi 1.5 lei eu) am ales un drum puţin ocolit spre Tulcea. Ne-am îndreptat întâi spre Gărvan să vedem cetăţile Arrubium şi Dinogetia şi apoi înapoi spre Măcin. Am vizitat mănăstirile Izvorul Tămăduirii, Cerbul, cetatea Ibida, mănăstirea Uspenia şi prin pădurea de la Babadag am ajuns la Tulcea. Ne-am stabilit ca bază de cazare City Hotel Tulcea unde voiam să valorific premiul AFA câştigat acum aproape un an şi care impunea ca şi condiţie: să te cazezi două nopţi într-un WE, într-o unitate despre care nu s-a mai scris pe Afa.

-a doua zi

Am plecat şi ne-am întors în Tulcea. Dimineaţa am vizitat mănăstirile Celic- Dere, Saon, Cocoş, bazilica paleo-creştină de la Niculiţel şi după Isaccea la câţiva km. cetatea Noviodunum. După amiază am mers la cetatea Enisala pe malul lacului Razim.

-a treia zi

Am plecat spre Murighiol să vedem cetatea Halmyris, după care am ajuns la cetatea Istria lângă care s-a înfiinţat un muzeu cu principalele piese recuperate din cetate. Ne-am cazat la Năvodari în vila Kos. A fost necesară această mică ocolire pentru că pe traseul pe care urma să-l facem a doua zi, n-am găsit să reţinem nicio cazare.

-a patra zi

De la Năvodari ne-am cam încurcat în periferiile Constanţei (era GPS-ul descărcat) dar am ajuns la situl arheologic şi mănăstirea de la Basarabi, apoi la Adamclisi. Refacerea Tropeum Traiani, decopertarea altarului şi a tumulului circular şi construcţia interesantului muzeu au fost finanţate din fonduri europene. Am încheiat ziua cu vizitarea mănăstirii şi peşterii Sf. Andrei. A patra cazare a fost la pensiunea Casa Emy din Oltina.

-a cincea zi

Am vizitat schitul Strunga de pe lacul Oltina şi mănăstirea Dervent apoi am trecut Dunărea cu bacul mic pe la Ostrov (30 lei maşina cu şofer plus 5 lei eu). De acolo am luat-o spre Bucureşti străbătând interminabilul Pantelimon şi ajungând acasă la o oră de vârf.

Drumurile

Din cei 1800 km parcurşi dacă exceptez cei 300 km făcuţi din Bucureşti la Bacău, cei 200 km de la Bacău la Galaţi şi cei 100 km de la Călăraşi la Bucureşti, rezultă că în Dobrogea am făcut 1200 km. În majoritatea cazurilor drumurile au fost bune şi foarte bune cu excepţia unora scurte de pământ, de câţiva kilometri care duceau la ruinele cetăţilor sau la unele mănăstiri. Drumurile de vai mama lor! cu şleauri şi gropi nu cred că au însumat mai mult de 20-30 km. în tronsoane separate.

Timpul

În general a fost frumos, chiar dacă înnorat. La Murighiol ne-a prins o ploaie perdea care într-un sfert de oră a adunat pe şosea un strat de 10cm de apă. Am oprit la marginea drumului pentru că ştergătoarele de parbriz nu mai făceau faţă. Acolo din cauza ploii a fost marele nostru rateu, cetatea Halmyris. În schimb tot îm Murighiol am vizitat Puflene Resort pe lângă care domeniul din serialul Dallas e mic copil.

Unde am mâncat

În Dobrogea, înafara localităţilor mari şi astea le numeri pe degete, nu găseşti unde să mănânci. În fiecare sat este o crâşmă-două, câte o şandrama scorojită de lemn cu terasă şi mese de fier ruginit în care-şi fac veacul obişnuiţii localului. Acolo nici nu puteai opri, dar mi-te să mănânci. Totuşi ne-am descurcat oprind unde vedeam o firmă mai acătării. Un prânz destul de frugal ne-a costat în doi de la 50 lei (mămăliguţa cu brânză şi smântână, bere fără alcool şi cafea) până la 130 lei (saramură de crap, ciorbă, bere, cafea plus clasa locantei). Cred că am să scriu un review cu amplasarea şi preţurile în localurile vizitate, poate interesează pe cineva.

Cu ce am rămas

După ce am petrecut aceste aproape cinci zile în Dobrogea mi-am schimbat cu totul imaginea pe care o aveam. Nu ştiu pe ce bază îmi formasem impresia că e un ţinut sterp şi arid, ceva gen ciulinii Bărăganului. Nimic mai fals. Am străbătut Dobrogea de-a lungul şi de-a latul- e adevărat că s-ar fi putut mai mult, am ratat câteva obiective –dar mne! ˝ anii, vârsta şi etatea˝ plus ploaia. Am întâlnit covoare de maci pe câmp şi mulţi trandafiri în sate care înveseleau casele sărăcăcioase, munţi micuţi dar impresionanţi datorită peşterilor săpate în calcar, şosele care se afundă în pădure pe kilometrii întregi, lacuri imense care-ţi însoţesc drumul, berze, multe berze în cuiburi cocoţate pe stâlpi şi în plus mănăstiri şi biserici, unele din perioada creştinismului timpuriu. Vestigiile cetăţilor milenare grecesti sau romane, cu excepţia celor de mare ntorietate din păcate nu sunt deloc puse în valoare şi uneori numai indicatorul de pe drum îţi sugerează că acolo a fost o aşezare antică. Dobrogea e un ţinut fascinant pe care, măcar o dată în viaţă ai datoria să-l vezi.

Mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a ajutat şi de astă dată şi Afa că există şi-mi dă posibilitatea să mă exprim şi să vă îndemn şi pe voi- cei care n-aţi fost încă- să vizitaţi Dobrogea.

- va continua-

---

VIZUALIZĂRI: 1461 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI