Și drumul face parte din concediu

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Hoinar prin Dobrogea, #EXCURSII şi CĂLĂTORII - DOBROGEA continentală" (deja existentă pe sait)

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

@Pușcașu Marin: Imi face multa placere sa citesc reviewuri despre locuri in care am fost si noi, ca acesta. Pana acum cativa ani pentru mine Dobrogea insemna litoralul, Constanta si Tulcea, Tropeum Traiani si Istria. Am facut o excursie de 5 zile in Dobrogea continentala si am avut ce vedea. Reviewul tau mi- a adus un plus de informatii, multumesc.

"Nu știu alții cum sunt (vorba lui Creangă), dar eu când mă întorc acasă din vacanță simt așa... un” gust” ca de la un vin amar. Dar nu e de la vreun vin pelin, e de la ” vin din concediu” . "

Perfect adevărat!

La mine se manifestă asemănător.

În primele zile mă simt dezorientată, parcă nu știu ce trebuie să fac, apoi apare o stare de plictiseală, iar leacul ca să-mi schimb energia e să intru pe AFA și să văd noutățile!

@Pușcașu Marin: Faină zi de vacanță! Mulțumiri pentru poveste și pentru fotografii - sunt locuri pe care nu le-am văzut. Și nici nu le voi vedea prea curând, că n-am mașină, deci nici posibilitate de a transforma drumul în zi de vizitat, în prelungirea concediului. Dar uite că există și posibilitatea de a afla cum e acolo de la alții - să profităm de ea, zic!

Și eu sunt amator de bolovani vechi. Monumentul de la Adamclisi nu o fi el antic, încă nu a împlinit 50 de primăveri, dar e mai bine că există așa decât dacă nu ar fi deloc. Disputa asta din arheologie are sens în cazul monumentelor păstrate parțial: cum le restaurăm, ce materiale folosim, cât de mult intervenim etc. Dar la Adamclisi, din câte pricep, nu e o restaurare, ci o reconstrucție de la zero. Care e bine că s-a făcut.

Și... nici eu nu sunt mare amator de biserici în timpul slujbelor, dar îmi place să le văd ca turist. Interesante cele prezentate de tine, deși istoria lor e mult mai discutabilă decât în cazul monumentului. Acolo exista o amprentă la sol a celui ridicat de Traian. Urma toiagului Sf. Andrei, însă, e mai neclară. Sau, din contră, mai puternică - depinde de care parte te situezi.

@Pușcașu Marin:

Dovada ca turismul istoric, de informare nu mai atrage atat de mult si ca, din cauza vremurilor, oamenii nu mai gasesc alta 'cale de salvare' decat rugaciunile. Pe scurt, suntem la Mila Domnului.

Ca si @adso, nici eu nu am masina si nu stiu cand voi ajunge acolo, dar plimbarea cu tine si cu Adina mi-a facut mare placere.

Este imbucurator faptul ca s-a re-creat Monumentul Adamclisi si eu, oprttimista cum ma stii, sper ca numarul copiilor si tinerilor care-l vor vizita, sa creasca.

Subscriu. Cum bisericile, dupa 1990 au aparut ca ciupercile dupa ploaie, prefer sa le vad / revad pe cele 'cu istorie', care au insemnat si inseamna ceva, nu pe cele 'cu fast' si cu pozele 'ctitorilor' (a se citi sponsori) pe pereti

Chiar! Este asa de frumoasa urarea asta... Mai ales partea cu 'nopți romantice'... Las-asa!

@webmaster: Mulțumesc frumos.

@Michi: Doamnă, eu trebuie să vă mulțumesc. Pe lângă faptul că ați citit, ecoul dumneavoastră mă încântă foarte mult. Nu poate decât să mă bucure atunci când cineva găsește ceva interesant în ceea ce încerc eu să povestesc.

@elenaadina: Nu știu, n-am încercat, din mai multe motive, dar am eu o vagă impresie că” panaceul” pentru starea de amăreală atunci când te întorci din concediu, ar fi un alt concediu .

S-o găsi ceva cât e Pământul ăsta de mare, ca să nu prea stai pe-acasă. Timp și bani s-avem. Și să fim sănătoși.

Mulțumesc pentru eou.

@adso: Scria acolo, la Tropaeum Traiani, că soclul monumentului este cel original. Adică treptele care înconjoară construcția.” Bolovanii” originali, mă rog, o parte din ei, i-am văzut la muzeu. Și da, ai mare dreptate. E bine că s-a făcut măcar o replică după original. Doar că s-a făcut în 1977, adică... înțelegi tu, atunci când erau, nu erau bani, se făcea totuși câte ceva pentru păstrarea identității naționale și alte chestii care acum sună pentru unii pueril sau chiar utopie.

Sunt de aceeași parte a” fileului” cu tine, vis-a-vis de chestiile palpabile versus legende. Dar nu pot să neg că citesc aceste legende ori de câte ori am ocazia și mă refer aici la momentele când vizitez ceva. Aveam 36 de ani când am ieșit prima dată din țară. Paris. O tempora... La Notre Dame, vizitând catedrala, prin anumite colțuri mai întunecate așteptam să-mi sară Quasimodo în spinare . N-am făcut religie la școală, dar l-am citit pe Dumas. Astăzi se face religie la școală, dar nu știu dacă-l mai citește cineva pe Dumas. O fi bine, o fi rău?

Mulțumesc pentru ecou. O plăcere să-l citesc, ca întotdeauna.

@Zoazore: Ca să mă repet puțin cu citatul din Creangă. Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt la Mila Doamnei .

L-am întrebat pe domnul de la casa de bilete de la Tropaeum Traiani dacă e mereu așa liber. A zâmbit amar. Ce să-nțeleg?

Nu mai țin minte în ce an eram când am trecut pe la Cozia. Ghici cine-l încadra pe Mircea cel Mare (cum i se spunea pe-atunci din simplul motiv că la nu știu ce plenară a citit tovarăsu' în loc de cel Bătrân, cel Mare)? Nicu și Leana. Dar eu credeam, în prostia mea, că vremurile alea au apus de mult. N-ai să vezi. Parcă e mai abitir acum, doar că s-au schimbat personajele. Sau poate că așa trebuie și sunt eu mai retard și nu-nțeleg.

Mă bucur că ești în asentiment cu mine și că nu trebuie să schimb urarea de la sfârșitul articolelor. O să continui până când o să am reclamații de la cineva care a” obosit” de la atâta romantism .

Mulțumesc pentru ecou. Mă repet, că n-am ce face. Întotdeauna e o plăcere pentru mine să le citesc.

Ca și tine, mi-amintesc din liceu câte ceva de Tropaeum Traiani de la Adamclisi, dar mai multe nu

Bun strateg Decebal cu alegerea locului, daaaar păcat că a pierdut bătălia!

Mă bucur că ai scris despre monument, despre care știam... mai nimic!

Prețul biletelor este modic, așa că orice turist poate să-l viziteze!

Noroc cu Grigore Tocilescu care „a efectuat săpăturile arheologice în zonă, a recuperat cele 48 de basoreliefuri originale cu scene din războiul care a avut loc la Adamclisi” Așa ne putem da seama și noi cum arăta monumentul original ridicat la ordinul lui Traian.

Despre ruinele fostului oraș-cetate spui că:

Să nu uităm că tot ei, romanii, au fost (primii ) care au construit apeducte și sisteme de încălzire a locuințelor, sub podelele caselor! Că acum, la tine pe stradă nu este canalizare, asta-i o problemă care ar avea nevoie de multe dezbateri!

Frumoasă gândire! Mi-au mai mai plăcut și locurile propuse de soție, vizita la „Peștera Sf Andrei” și la Mânăstirea Dervent. Nu știam că acesteia i s-a dus buhul datorită Icoanei Maicii Domnului Făcătoare de Minuni și Crucilor de Leac! Mă bucur și eu pentru ea c-a reușit să le vadă!

Uite că ocolul a fost cu folos pentru amândoi, chiar dacă ați ajuns mai târziu acasă!

Felicitări pentru articol și pentru poze! ... și să nu uit de

@doinafil: Ăsta a fost și scopul principal al ultimei zile de vacanță. S-ajungem mai târziu acasă . Acum că s-a” nimerit” să vedem și ceva ce-aveam de mult prin listele noastre de dorințe turistice, asta e bonus.

La Adamclisi vroiam de mult s-ajung. Și chiar dacă acum se poate vedea doar o replică a monumentului original, o vizită aici e un bun prilej pentru a-ți da seama încă o dată ce erau romanii în stare să facă acum aproape 2,000 de ani.

Iar partea a doua a zilei, de ce nu? Chiar dacă eu sunt mai... liber cugetător așa, n-am cum să nu mă bucur atunci când cealaltă jumătate a familiei își îndeplinește și ea o dorință.

Mulțumesc mult pentru ecou și pentru comentarii.

@Pușcașu Marin: Am mai citit despre, mi-ai starnit curiozitatea.

Cica insusi monumentul original ar fi o replica, anume la Mausoleul lui Augustus de pe malul Tibrului, in Roma. In ziua de azi e in ruina si acesta, sa vedem cum il vor reface italienii .

Oricum, e inchis de multi ani, pentru restaurare: eu l-am gasit inchis in 2018 si pe Google se spune ca acum e inchis temporar.

Se găsesc imagini pe internet, una în care este vizibilă asemănarea între cele două monumente apărând aici:

en.wikipedia.org/wiki/Mau ... eum_of_Augustus

@adso: M-am uitat și eu pe linkul din ecoul tău. Zice c-a fost redeschis în 2021 și că ar fi avut la origini 90 de metri în diametru și vreo 42 înălțime.

Știu și eu? Or fi avut la timpul ăla un singur PUZ pentru tot Imperiul și un singur proiect cadru . Ideea e că au fost suficient de grandioase construcțiile astea, că până și cei ce-au venit după ei le-au lăsat în picioare.

Citeam la Adamclisi că turcii, când au luat serios în stăpânire Dobrogea, n-au știut ce semnifica monumentul și l-au numit Adam Kilisse, cumva interpretat ca fiind” Biserica Omului” . Și de-aici, în timp, localitatea a devenit Adamclisi.

@Pușcașu Marin: Dap, au dreptate, se pare ca s-a redeschis. Ce oi fi citit eu, nu stiu .

Trebuie sa revin la Roma. Desi, la ce preturi sunt acum acolo... 10 euro / zi / persoana e numai taxa de oras. Hoteluri sub 200 de euro doar la 1,5 km de o statie de metrou. Si alea sunt 150, nu mai jos. Turismul in Europa a devenit accesibil doar asiaticilor.

Iar noi vom merge in Asia, na!

Pe 1 ian am fost si noi la Adamclisi, canalizarea aia iti cam da cu virgula. Eu am canalizare pe strada, nefunctionala insa, sunt next level!

Aceeasi canalizare si la Histria, la Sarmizegetusa Ulpia Traiana...

@valentinag: Mi-am pus și eu problema, de multe ori, cum puteau romanii să facă pe vremurile alea apeducte care au rezistat până în zilele noastre (unele chiar funcționale încă) sau canalizare sau chiar încălzire prin pardoseală!

Am ajuns la concluzia că fosa septică e o invenție mult mai recentă și probabil a apărut din comoditatea omului de nu mai merge la toaletă până în fundul curții .

Mulțumesc pentru vizită și pentru ecou. Și să știi că te invidiez . Chiar dacă nefuncțională, totuși ai canalizare pe stradă.

Despre incalzire in pardoseala, ce sa mai zicem de coreeni, cu sistemul lor ONDOL, documentat inca din anul 37BC! Canalizarea mea e facuta de 5 ani, poate in urmatorul cincinal o s-o si pot folosi, desi si mersul in fundul curtii are avantajele lui >

@Pușcașu Marin:

Crezi că eşti singurul care simte la fel ca tine? Sigur, nu, doar că eu nu reuşisem să-mi definesc atât de bine senzaţia asta neplăcută de 'vin din concediu', mai ales când în câteva ore de la revenirea acasă încep munca

Şi eu cred la fel, dar cum cel mai adesea nu poţi pleca imediat spre o altă destinaţie, măcar să-ţi planifici şi dacă se poate să-ţi şi rezervi următoarea vacanţă şi tot mai 'îndulceşti' amăreala aceea despre care vorbim.

Mare dreptate ai!

Mi-ar plăcea, cu prima ocazie când ne vom mai întâlni, să-i explici şi soţului meu ideea expusă în articol, cu exemple, cu desene, cum s-o putea.

Eu de ani buni tot încerc, fără succes, să-l conving că există şi variante mai plăcute şi mai interesante pentru a ajunge din punctul A în punctul B în afară de drumul cel mai scurt indicat de GPS. El ar fi preferat o linie dreaptă dacă se putea

În rest, nu pot decât să te felicit pentru obiectivele inspirat alese, inspirat, dar şi 'democratic', în sensul satisfacerii doleanţelor ambelor jumătăţi ale familiei

L.E.

Eu încă nu am obosit

@nicole33: Mă mir că nu reușești să-l convingi pe soțul tău de faptul că există și variante” ocolitoare” la plecare sau la sosire din vacanțe. Tu n-ai” migrene” ? . De obicei bărbații fac orice ca să le treacă soțiilor migrenele.

Stau și mă gândesc la o chestie. Tu zici că n-ai” obosit” , Zoazore zice să-i dau înainte cu urarea de sfârșit de articol. Să fac un up-grade? Să vă urez nopți POLARE romantice?

Mulțumesc pentru vizită și pentru ecou.

Nu îmi mai aduc aminte exact, cred că pe la începutul anilor 60, probabil cu tabăra de la Năvodari, Am ajuns și eu la Adamclisi. Îmi mai aduc vag aminte doar de un cilindru înalt de pietroaie, înconjurat de alte pietroaie. Am mai trecut prin dreptul monumentului de câteva ori în urmă cu ceva ani, dar, ne fiind eu la volan, l-am privit doar de la distanță.

În principiu, nu sunt de acord cu repararea, reabilitarea, schimbării imaginii unor relicve istorice. Toate acestea trebuiesc doar puse în conservare. Mi-am mai exprimat această opinie de mai multe ori, începând cu articolul despre Cordoba, în care am descris „Podul Roman” . Tot acolo am spus „povestea toporului” .

Dar, la Adamclisi a fost altceva. Este vorba de o reconstrucție, aproape o plecare de la „0”. Mormanul acela de pietre nu putea spune nimic despre istoria noastră. Totuși, nu pot considera accesată construcție drept o „relicvă istorică” . Îl văd, mai curând, ca un monument modern ridicat în amintirea unui moment istoric.

Nu cred că „soclul” despre care se vorbește sunt treptele de pe contur. Prea se încadrează perfect în arhitectura actuală. Cred, mai curând, că este vorba de „mormanul” meu, rămas în miezul monumentului. Dar, cine știe!

„Despre partea închinării

Însă, Doamne, să ne ierți.”

Știu să îmi fac cruce, din când în când merg la o slujbă de Înviere, la un botez sau o înmormântare. Îmi place să vizitez și să admir lăcașuri de cult de toate religiile și din toate timpurile, și să scriu aici despre ele. Dar, cam atât!

Felicitări pentru excursie și pentru articol!

@msnd: În principiu sunt de acord cu aproape tot ce-ați scris în ecou. Eu sunt totuși bucuros că în zilele noastre putem vedea cam cum arăta la vremea lui acest monument. Cred că era foarte greu să rămână originalul în picioare, având în vedere că au trecut aproape 2,000 de ani de la construirea lui și faptul că pe-aici, prin Dobrogea s-au perindat mulți” stăpâni” . M-aș bucura dacă autoritățile din zilele noastre ar face ceva pentru ca măcar această replică a monumentului original să rămână într-o stare bună pentru multă vreme de-acum încolo.

Chiar și cu partea aceea... în versuri sunt de acceași parte a” baricadei” , chiar ceva mai în spate, dacă pot spune așa . Dar, având în vedere că suntem doi în familie și că trebuie să putem spune amândoi că ne-a plăcut, nu pot decât să fiu de acord cu dorințele turistice ale soției mele, așa cum ea este tot timpul de acord cu mine atunci când vreau să vizitez obiective care presupun” bolovani” cu ceva istorie în spate.

Timpul a demonstrat că așa cum ei au început să-i placă siturile istorice și mie au început să-mi placă bisericile și mănăstirile, chiar dacă numai și numai din punct de vedere arhitectural.

Mulțumesc mult pentru vizită, pentru ecou și pentru comentariile din ecou.

@msnd:

Fără legătură neapărat cu monumentul de la Adamclisi, şi eu cred că "pietroaiele" trebuie conservate mai degrabă decât reconstruite/reconstituite.

Dar ce te faci atunci când lucrările de conservare încep prea târziu, iar obiectivul se află deja într-o stare de degradare prea avansată?

Ecoul tău mi-a reamintit dezamăgirea simţită anul trecut în Creta când am vizitat Palatul din Knossos, reconstituit masiv, mai puţin după dovezile istorice şi mai mult după imaginaţia poate prea bogată a lui Evans.

Oricâtă pasiune a pus ghida în prezentarea făcută, eu nu am putut scăpa de senzaţia de fake, de decor de film. Singurii veritabili erau doar cei câţiva păuni care se plimbau printre ruine Nu regret deloc că am fost acolo, dar am avut alte aşteptări.

@nicole33:

Sărut mâna!

Ai perfectă dreptate!

Și eu am scris, în urmă cu ceva timp despre Knossos, exprimându-mi dezamăgirea creată de imaginația mult prea bogată a domnului Evans. La Knossos m-au deranjat atât refacerile grosolane care, vizibil, nu se încadrau în ansamblul construcțiilor antice, sau folosind grinzi și stâlpi din beton tapetați cu imitație de lemn, cât și denumirile date unor spații, pornind de la așa numita „sală a tronului” , cu un lighean în mijloc și terminând cu foarte ciudatul „teatru” .

La construcțiile din care nu a mai rămas mai nimic, sau nu mai poate fi recunoscut nimic din aspectul inițial, de poate încerca, poate chiar și parțial, o reconstrucție a acestora. Este și cazul de la Adamclisi. Dar nu le mai numești atunci „monumente antice” .

Nu sunt însă de acord cu reconstrucțiile de genul celei care se făcea în 2009 la teatrul antic din Pamukkale.

O zi excelentă!

@Pușcașu Marin: Odiseea monumentului triumfal de la Adamclisi este lungă, iar controversa încă persistă. Ar fi fost interesant să se poată vedea miezul original al construcției, ascuns de sistemul de schele ce susțin metopele-copii și acoperișul - adică ușa de acces să fie deschisă măcar penru grupurile organizate (vezi aici o imagine din interior, singura găsită pe Internet: vezi foto).

Reconstrucția monumentului de la Adamclisi (în această variantă, fiindcă au existat mai multe propuneri) cred că aduce mai multe avantaje, mai ales turistice, decât păstrarea cilindrului/miezului ros de timp și vreme. Un mare plus și muzeul cu piese originale aflat în apropiere.

Călătorii interesante!

P. S. Istoricul Radu Florescu scria în „România Pitorească” din august 1975: În realitate au căzut în Dunăre, la îmbarcare, o metopă, recuperată, menţionată şi de Tocilescu şi două sau trei blocuri de parament netede, fără nici un decor.

P. S. S. Istoricul Adrian V. Rădulescu explica într-un articol din „România Pitorească” (octombrie 1974) modul de reconstituire „autoportantă” a monumentului:

Iată în ce constă restaurarea autoportantă pe care o preconizăm: de la promenuarul inferior, bine păstrat, se pot înălţa primele trei rânduri de paramenţi, originali. Se crează astfel o bază puternică pentru ridicarea unei «osaturi» metalice, uşoare şi rezistente, respectând dimensiunile iniţiale, divizată în tot atâtea cadre câte piese originale — figurate sau nefigurate a avut trofeul. Întreaga greutate a imensului acoperiş în solzi se poate sprijini pe un pilon de beton, introdus până la cca. 10 m adâncime în nucleul de piatră, într-un făgaş existent sub forma unui puţ săpat cu veacuri în urmă de căutătorii de comori. În cadrele metalice se vor monta plăci din piatră artificială, foarte subţiri, turnate în tipare scoase de pe pietrele figurate originale, care vor reda fidel întreaga înfăţişare a scoarţei monumentului. Plăcile pot fi oricând dispuse altfel, în funcţie de rezultatul cercetărilor viitoare. Pentru micşorarea sarcinii pe care trebuie să o suporte tâmplăria acoperişului, se recomandă de la sine un material uşor, frumos şi mai ales rezistent. Se crează astfel imaginea integrală a monumentului, cu posibilitatea existenţei unui spaţiu interior pentru acces la cercetare şi tratare chimică.

@tata123 🔱: Mulțumesc pentru ecoul tău foarte documentat.

Sincer, după” gusturile” mele, mi-au plăcut mai mult metopele originale văzute în muzeu. Par restaurate și ele, cel puțin au fost curățate și faptul că sunt autentice, că au aproape 2,000 de ani, mi-au trezit mai mult interesul. Nu-mi dau seama dacă cele de pe monument sunt turnate în vreun ipsos sau chiar sunt sculptate, dar faptul c-am știut că nu sunt cele originale m-a făcut să le admir mai mult pe cele din muzeu.

Citeam în muzeu că la vremea respectivă, domnii Tocilescu și Vasile Pârvan s-au cam” călcat pe bătături” pe-acolo prin Dobrogea și atunci când a fost scăpată în Dunăre o metopă, a ieșit scandal mare la București. În fine, orgolii între doi istorici de valoare, ca în orice domeniu de altfel, acolo unde se întâlnesc doi oameni care nu vor să-și dea întâietate unul altuia.

Practic Grigore Tocilescu a intrat pe” tarlaua” lui Vasile Pârvan, care se ocupa serios la acea vreme de cercetări arheologice pe teritoriul Dobrogei, avându-i în spate pe Otto Bendorf și pe George Niemann, cei doi arheologi care au făcut cercetările la Efes și care se pare că au intervenit direct la Mihail Kogălniceanu pentru a-l băga în față pe Tocilescu.

Așa o fi sau n-o fi așa, chestia e că reconstrucția monumentului de la Adamclisi din 1977 s-a făcut în baza cercetărilor și a schițelor întocmite de către Grigore Tocilescu și echipa lui.

@msnd:

Vezi tu, aici părerile sunt împărţite şi nici nu ştii care ar fi varianta ideală. Cert este că în cazul de faţă nu mai putem vorbi de un monument "antic".

Înainte de vizita la palatul din Knossos, unde măcar ştiam la ce să mă aştept, dar tot am vrut să-l vizitez, am avut o altă surpriză în Turcia cu Castelul din Marmaris. Recunosc că nu citisem înainte şi la faţa locului priveam crenelurile cu unghiuri ascuţite perfecte, mirată peste poate cum de nu au fost acestea afectate de intemperii pe parcursul sutelor de ani scurse doar de la reconstruirea acestuia. Când am realizat că privesc o construcţie refăcută în anii '90, entuziasmul meu s-a prăbuşit brusc şi doar vizitarea muzeului găzduit în Castel m-a făcut să nu regret timpul pierdut şi banii daţi pe biletul de intrare.

Am vizitat Hierapolis în 2007, dar nu-mi amintesc să mă fi deranjat ceva. Posibil să nu fi acordat eu suficientă atenţie ruinelor în graba de a mă scălda în Piscina Cleopatrei, deh, ideea de a întineri într-un timp record , era o tentaţie cu mult mai mare decât analizarea "pietroaielor". Anul trecut când am ajuns la Pamukkale, după ce urcasem pe jos cu greu tot dealul, nu mai aveam putere să alerg printre ruine şi mi-am încercat din nou norocul în piscina antică , vizitând în plus doar Muzeul.

O variantă cumva de compromis am experimentat tot în Turcia când am vizitat un oraş antic aflat în apropiere de Lara. Acolo am avut inspiraţia să cumpăr o carte despre acesta chiar dinainte de a porni în explorarea ruinelor antice şi asta m-a ajutat destul de mult. La fiecare fotografie din carte exista o foiţă transparentă, care suprapusă peste poza actuală îţi oferea imaginea originală, cum arăta obiectivul respectiv în urmă cu hăt ani. Mi-a plăcut ideea.

@Pușcașu Marin:

Pfff... m-am luat cu vorba şi uitam să te felicit pentru schimbarea statutului!

Parcă îţi stă mai bine aşa mai "copt" Să fie de la soarele din Egipt? , pentru că, dacă rămâneai în ţară, slabe speranţe până spre primăvară aşa

Şi am mai rămas datoare cu un răspuns:

Hmm... nu ştiu ce să zic. Tentaţia celor şase luni continue este mare, recunosc , dar la poli nu prea e de mine.

Mai bine las-o ca la început, fără up-grade Dacă Zozo este de altă părere, să zică ce şi cum

@nicole33:

Si pe mine m-ar tenta alea 6 luni, dar frigul de la POLI nu ma inspira!

Asa ca las-as cum ai spus prima data!

@nicole33: Mulțumesc. Strict, din punct de vedere cromatic, îmi plăcea mai mult verde. Dar, e ca-n viață. Și în viață am fost” verde” până pe la vreo 30-35 de ani și mi-ar fi plăcut să rămân așa, dar... m-am făcut apoi portocaliu, roșu, grena, am deja tendințe de grena foarte închis .

De” copt” nu m-am copt de la soarele de care zici tu pentru că mai am puțin până s-ajung acolo. O să știi când ajung la soare, că doar am promis ceva, nu?

Cu partea cealaltă, am înțeles. Rămâne cum am stabilit. Și poate că e mai bine. La câtă gheață e acolo, la poli, nici nu mai știi unde ai pus șampania la rece

@Pușcașu Marin:

Bine ca a sesizat Tiza ca esti portocaliu.

Este frumoasa culoarea, mai de toamna, asa! Felicitari!

In viata esti verde atat timp cat asa te simti. Asta nu tine de CNP, ci de gandirea si trairea ta! Si apoi, vezi ca poti deveni rosu, apoi verde din nou.

Uite ce verde frumos are Tiza!

@Zoazore: Mulțumesc. Știu io ce vrei tu să zici și sunt perfect de acord cu tine. Dar când ai de cărat niște saci de ciment sau mai știu eu ce de la mașină până la betonieră sau pe unde mai ai nevoie... ia să vezi ce contează CNP-ul .

De-ar fi și-n viață ca pe AFA, aș scrie zi și noapte s-ajung la verdele ăla prăzuliu cât mai repede