3 zile în Delta Dunării

TIPĂREȘTE

Am fost în Delta Dunării de mai multe ori. Dar pentru că îmi plac atât de mult peisajele deltaice cu întinderi vaste de ape, cu stufăriș, cu gingașele flori de nufăr și cu eleganța păsărilor în zbor, în plus pentru că îmi place atât de mult peștele gătit tradițional, întotdeauna mi-e dor de deltă. Ultima mică excursie, de numai 3 zile, a avut menirea de a-mi ostoi puțin acest dor, dar nicidecum de a mă vindeca complet. Abia aștept revenirea viitoare.

În articolul de față nu voi scrie nimic despre recordurile deltei și nici nu voi accentua prea mult pe frumusețile dobrogene de la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Am făcut-o cu prisosință în articolele mele anterioare Delta Dunării, o simfonie a naturii, Delta Dunării - cel mai nou pământ al Europei și altele.

De astă dată, în ideea că poate ar inspira pe cineva, voi descrie circuitul pe care l-am făcut noi. Înainte de orice, trebuie să spun că acest circuit a fost organizat de o agenție turistică, iar eu am făcut parte dintr-un grup mai mare, plecat cu autocarul într-o nouă explorare a ținutului dobrogean.

Așadar, am plecat din București dis-de-dimineață. Cam amețiți de nesomn (pentru noi, noaptea precedentă fusese scurtă și cam agitată) n-am prea luat în seamă traseul de urmat. O jumătate de autocar moțăia. Știam că până în seară vom ajunge la Tulcea unde era rezervată cazare pentru două nopți la Hotel Esplanada. Dar, până atunci și până acolo, după ce am părăsit autostrada, am traversat orașul Cernavodă, apoi ne-am angajat pe drumuri lungi, mai înguste, dar puțin circulate, spre satul Topalu. Aici se află primul obiectiv din programul nostru de vizite - Muzeul de Artă - Topalu. Știam doar din auzite că acest sătuc uitat de lume este o mare surpriză pentru iubitorii de artă. Într-o casă de secol XIX, destul de modestă ca aspect exterior, se ascunde o adevărată comoară, o colecție impresionantă de lucrări ale unor celebri pictori și sculptori români. Cum au ajuns toate acestea aici? Pentru că mi-a plăcut atât de mult, despre Muzeul de Artă - Topalu intenționez să scriu câteva rânduri într-un articol dedicat.  

Soarele se ridica tot mai sus pe bolta cerească încingând atmosfera și mai mult, iar noi ne-am continuat traseul spre Babadag. Intenționam să ajungem la Cetatea Enisala construită în a doua jumătate a sec. XIV, în scop militar, de către negustorii genovezi, deținătorii de atunci ai monopolului navigației în Marea Neagră. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân cetatea a fost integrată sistemului defensiv al Țării Românești. Ulterior, în contextul înaintării stăpânirii otomane la nord de gurile Dunării (sfârșitul sec. XV), Cetatea Enisala a fost abandonată. Nici de astă dată nu voi intra în amănunte pentru că ar însemna să repet ceea ce am spus cu alte ocazii, ultima oară anul trecut când am fost La Cetatea Enisala, din nou.

Ceea ce pot spune este că taxele de acces au rămas aceleași (10 lei/persoană - adulți și 5 lei/persoană - copii, studenți și pensionari. Copiii mai mici de 7 ani au acces gratuit). Și programul de vizitare a rămas același (Marți - Duminică între orele 10.00-18.00). Nici ruinele cetății nu par să se fi schimbat. Ceea ce am găsit nou față de vizitele anterioare a fost Festivalul Enisala organizat chiar pe durata celor trei zile ale circuitului nostru -  23-25 august 2024. Când am fost noi acolo, se pregătiseră deja instalațiile de distracție (roată, călușei, etc...), se monta scena pentru concertele de seară și tocmai se instalau tarabele nelipsiților comercianți.  

Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării fusese planificat a se vizita la sfârșitul periplului nostru dobrogean, dar pentru a degreva ultima zi și a pleca mai devreme în ideea evitării aglomerației pe drumul de întoarcere (era duminică și ne așteptam ca Autostrada Soarelui să ne ofere obișnuitele surprize) s-a operat această schimbare benefică pentru toată lumea.  

Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării - Tulcea și-a deschis porțile în februarie 2009. Muzeul a fost înființat în cadrul Programului Phare 2005 Cooperare Transfrontalieră România - Ucraina. Clădirea - foarte modernă - are trei etaje, cel mai atractiv fiind demisolul unde se află bazinele de pești. La etajele superioare poate fi admirată o minigrădină botanică, diorame cu floră și faună specifică, precum și obiecte tradiționale folosite de locuitorii Deltei.  

Și acest obiectiv a mai fost vizitat de mine, ultima oară împreună cu soțul meu, atunci când am făcut Un popas la Tulcea ocazie cu care am acordat Centrului Muzeal Ecoturistic Delta Dunării cea mai mare importanță. Nu s-a schimbat mare lucru de atunci. Doar taxele de acces nu mai sunt aceleași (25 lei/persoană - adulți, 15 lei/persoană - pensionari și 7 lei/persoană - copii, elevi și studenți).

De la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării și până la Hotel Esplanada 4* - Tulcea unde aveam rezervată cazarea pentru două nopți, drumul a fost scurt. Am ajuns la hotel, am făcut imediat formalitățile de cazare și am programat cina din prima seară ceva mai devremere. La ora 19.00 trebuia să fim la debarcader unde ne așteptau șalupele și barcagiii care aveau să ne ofere o croazieră de două ore Mila 36 - Brațul Chilia Veche pentru a admira un mirific apus de soare în Deltă. Mulți spun că Delta Dunării este cea mai frumoasă la apus, atunci când culorile peisajului se schimbă treptat, când liniștea este tot mai profundă, iar discul de foc al soarelui se mărește tot mai mult și apoi piere în desișurile de stuf. Toate acestea, împreună cu ultimele fâlfâiri de aripi ale păsărilor înainte de culcare alcătuiesc un tablou cum numai aici poate fi văzut.  Am plecat din Portul Tulcea, pe canalul Tulcea, apoi prin canalul Mila 36 - cu lățime medie de aprox. 15 m și o lungime de 11 km - un loc de pescuit foarte cunoscut pescarilor. Canalul este intens circulat deoarece face legătura cu brațul Chilia.

Brațul Chilia, cel mai nordic braț din Delta Dunării, are o lungime de 111 km (de la desprinderea sa din Dunăre, la Pătlăgeanca, până la vărsarea în mare). Prin acest braț curge 60% din debitul de apă al Dunării, fiind navigabil pentru șlepuri și pentru navele maritime. În prezent brațul Chilia formează frontiera româno-ucraineană pe o porțiune de 85,8 km. Am trecut pe lângă un punct de supraveghere a frontierei, de fapt o simplă construcție amplasată pe un ponton, păzită de un câine și străjuită de un grănicer, principala ocupație a acestuia fiind aceea de a răspunde respectuoaselor gesturi de salut ale barcagiilor care-i trec prin zonă. Cel puțin pentru bărcile turistice nu există nici un fel de control.

Brațul Chilia Veche, hotarul cu Ucraina, dronele care mai cad uneori și dincoace de linia de frontieră, toate au fost curiozități cărora noi, cei 10 turiști din barcă am încercat să le dăm glas. Barcagiul nostru - Petre - ne-a povestit multe despre deltă, despre evenimentele din ultimii ani, despre viața lui de copil născut și crescut în deltă.   

Comuna Pardina (cu o suprafață de 311,41 km², cu nici 500 de locuitori, aflată la o altitudine de numai 2 m față de nivelul mării) este formată doar din satul de reședință care are același nume - Pardina. Este așezat pe malul drept al brațului Chilia Veche, de-a lungul a 6 km. Se poate ajunge acolo nu doar pe calea apelor, ci și cu mașina, distanța dintre Pardina și Tulcea fiind de 37 km. Lacul Nebunu este o arie protejată de interes național, situată pe teritoriul administrativ al comunei Pardina, în partea ei sudică. Aria naturală găzduiește și asigură condiții bune de cuibărit și de hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. De asemenea, oferă condiții prielnice de reproducere pentru mai multe specii de pești din ihtiofauna României.

Nu vreau să mă întind prea mult cu relatările despre fiecare din obiectivele pe care le-am atins în acest mic circuit. Articolul ar deveni prea lung și obositor de parcurs. De aceea, despre Croaziera în Delta Dunării - Sfântul Gheorghe voi scrie separat dacă timpul îmi va permite. Sunt multe de spus și toate prezintă oarecare interes. La Sfântu Gheorghe, localitate în care nu am ajuns niciodată până acum, am optat și pentru un prânz tradițional de pește (pentru că, ce-ar fi delta fără o masă de pește?) și - bineînțeles - am văzut (tot pentru prima oară în viață) vărsarea Dunării în Marea Neagră.

Fac mențiunea că această croazieră, ca și prima de altfel, a fost inclusă în costul total al pachetului turistic. Nu știu ce negocieri au fost făcute, care este costul efectiv a ceea ce ni s-a oferit nouă, dar pot spune din informațiile de la fața locului că plimbările pe canalele Deltei, cu destinații și durate diferite (2 ore până la o zi întreagă) variază de la 120 lei/persoană până la 300 lei/persoană.

În ultima zi a circuitului, ceva mai relaxați, am părăsit hotelul la ora 10.30, dar nu și orașul Tulcea. Pentru că aveam dimineața liberă (vizitaserăm deja Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării programat inițial pentru ultima zi), ni s-a propus o vizită la o Expoziție de icoane în Tulcea. Aflată vis-à-vis de Pensiunea Cristal (cea care deține și bărcile care ne-au plimbat prin deltă) expoziția de icoane aparține mamei patronului, o doamnă care a realizat multe icoane, a participat la expoziții de profil și a fost recompensată cu premii. Doritorii au putut achiziționa icoane de mai mici dimensiuni. Icoanele mari nu se vând, se pot obține doar în urma unei comenzi.

Rezervația Cheile Dobrogei a fost pentru mine atracția zilei. Nu mai fusesem niciodată acolo, iar formațiunile calcaroase care au ajuns până la noi din perioada jurasicului, erau o curiozitate pentru mine. Calcarele Cheilor Dobrogei reprezintă rămășițe de atoli, ceea ce justifică forma deosebită, semirotundă, a pereților. Peisajele sunt de o frumusețe rară. Nu te întâlnești în fiecare zi cu așa ceva. Șanțuri naturale, peșteri săpate în solul calcaros și chei care brazdează malurile abrupte ale văii străbătute de șosea, crează peisaje de neuitat.

În final aș vrea să menționez că la intrarea în Rezervatia Naturală Delta Dunarii se percepe o taxă de 5 lei/persoană/zi. Nu știu unde se achită această taxă, noi, fiind plecați de fiecare dată în grupuri organizate de agenții turistice am achitat taxa prin agenție. De astă dată m-a surprins faptul că taxa se achită pentru fiecare zi de ședere în rezervație. De asemenea, m-a surprins faptul că pensionarilor și copiilor nu li s-a pretins achitarea celor 5 lei/persoană/zi.  

Mai trebuie să menționez faptul că pentru cele două cine pe care le-am servit la Hotel Esplanada 4* - Tulcea, am achitat (obligatoriu în agenție, înainte de plecare) un supliment de 200 lei/persoană (meniu fix, prestabilit, valabil pentru întregul grup). Asta pentru simplificarea problemelor organizatorice. Dar acest "meniu fix, prestabilit, valabil pentru întregul grup" nu a fost chiar atât de restrictiv. Au fost persoane care nu au dorit pește la masă și au primit altceva în schimb. Dar, despre toate acestea, atunci când voi povesti despre mesele circuitului în Delta Dunării.

---

VIZUALIZĂRI: 179 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI