Pe poteci inghețate spre Dudele Mari și Bucșa

TIPĂREȘTE

După o vară și o toamnă cu câteva drumeții montane, am inceput să mă gândesc din ce in ce mai des la iarnă și la munții imbrăcați in haine albe. M-am bucurat când a nins la sfârșit de noiembrie și mi-am făcut deja planuri pentru o ieșire la munte in prima sâmbătă din iarna calendaristică.

Toamna insă a considerat că s-a dat prea ușor bătută și a revenit in forță cu vreme caldă și ploi, topind o bună parte din zăpada căzută.

Nu am renunțat insă la drumeție, sperând până in ultima clipă că voi avea parte de o zi pe munte cu mulți fulgi de nea.

Ne-am intâlnit așadar in Moieciu de Sus, loc de unde urma să plecăm in aventura nosatră prin Munții Leaota. După ce am lăsat două mașini la locul unde urma să se termine traseul, am pornit la drum.

Vom urca până pe vârful Bucșa la 1846 m, pe un traseu circular, parțial marcat.

Vremea era destul de mohorâtă dar nu foarte rece. Vârfurile munților erau acoperite de nori, dar speram totuși ca vântul să-și facă datoria și să imprăștie norii când ajungem noi sus.

Prima parte a drumului a fost un urcuș ușor pe un drum ecoturistic, marcat cu un omuleț roșu. Traseul pornește din spatele Căminului Cultural din Moieciu de Sus, și urmează o potecă printre fânețe. Pe vreme frumoasă Bucegii s-ar fi văzut in toată splendoarea lor, dar noi a trebuit să ne mulțumim cu doar o parte din Bucegi și cu stânele care se inșirau pe văi. Chiar și așa, peisajul era unul de excepție, culorile arămii ale toamnei incă mai erau prezente, căpițele de fân și micile stâne contribuind la frumusețea traseului.

După un prim urcuș ceva mai solicitant, după ce am trecut inainte și inapoi peste un gard cu sârmă ghimpată, poteca a continuat ușor pe o curbă de nivel, ajungând la poalele Vârfului La Bisericuță (1332 m). Poate că este cam mult spus vârf, este mai mult o formațiune stâncoasă pe care te poți cățăra ușor ca să admiri satele din vale. Dacă jos, la baza vârfului se simțea bătaia vântului, sus pe vârf insă vântul era să mă dea jos. Cu greu am reușit să stau și să fac câteva fotografii.

Am coborât și am mers mai departe, tot pe urmele” omulețului roșu” , pe drum ecoturistic, pe Culmea Bărbulețului. Am trecut de un panou informariv cu date despre modul de formare a Munților Bucegi și cu informații despre fauna și flora prezentă in zonă și, după aproape două ore de mers lejer, am ajuns la marginea pădurii, la o intersecție de drumuri.

De aici am părăsit traseul ecoturistic, acesta coborând prin două variante in Moieciu. Am continuat pe o potecă nemarcată dar bine delimitată, care urca ușor prin pădure. Pe măsură ce urcam vântul bătea din ce in ce mai puternic și din cer incepuseră să cadă ace de gheață.

Nu prea era o vreme plăcută de plimbări, dar ce era mai rău abia urma. Cât timp am mers prin pădure nu am simțit prea mult vântul dar, odată ce am ieșit in golul alpin, pe la altitudinea de 1600, aveam să simțim din plin forța lui.

Mergeam pe o potecă inghețată, mărginită de flori din iarbă inghețată iar vântul bătea extrem de tare, biciuind-ne fața cu acele de gheață. De câteva ori vântul m-a clătinat, fiind aproape să mă dărâme de pe potecă. Bine că aveam rucsacul in spate!

După incă o oră de urcuș ușor dar ingreunat de condițiile meteo, am ajuns in Șaua Dudele, la 1883 m.

Aici s-a terminat și drumeția noastră pe nemarcate, urmând in continuare marcajul bandă roșie, marcajul de creastă al Carpaților.

Din fericire poteca mergea pe sub Vârful Dudele Mari care ne-a mai apărat de vânt. După aproape jumătate de oră am ajuns la un indicator care ne spunea că spre dreapta, in 10 minute, ajungem pe Vârful Bucșa. Dar, ceața acoperea vârful, de fapt nu prea aveam vizibilitate decât la câțiva metri in jurul nostru. Ne-am decis că nu avea rost să mai mergem până pe vârf, unde sigur vântul bătea cu putere și de unde, din cauza ceții, nu puteam să vedem nimic.

Am renunțat așadar la cucerirea acestui vârf și am inceput să coborâm pe marcaj triunghi roșu.

Coborârea nu a fost ușoară, ba aș spune că a fost cea mai solicitantă parte a traseului. Poteca șerpuiește in serpentine pe Valea Grohotișului, și este abruptă, cu porțiuni stâncoase sau acoperite de grohotiș. Foarte solicitantă pentru picioare și mai ales pentru genunchi. Dar cel puțin eram in pădure unde vântul pătrundea mai greu.

După aproximativ o oră și jumătate de coborâre am ajuns la un drum forestier, pe care urma să mergem până la mașini.

A urmat o plimbare plăcută. Vântul nu mai bătea și era destul de cald. Am mers de-a lungul Vâii Bângăleasa, am trecut de cantonul părăsit, apoi de inceputul traseului spre Poiana Guțanu și Vârful Bătrâna. Am ajuns la o barieră care marca sfârșitul drumului forestier și inceputul asfaltului.

Aici in apropiere de Resortul Mistral, ne așteptau mașinile. Planul a fost să ajungem la ora 17.00 la mașini, dar noi am ajuns mai repede cu aproape trei sferturi de oră. Ne-a impins vântul de la spate!

Cheiar dacă a bâtut vântul pe o parte din traseu, a fost totuși o drumeție frumoasă. Am petrecut o zi in natură și am făcut mișcare.

Dacă mergeți in zona Bran-Moieciu vă recomand unul din traseele ecoturistice. Sunt trasee ușoare dar foarte frumoase. Detalii despere aceste trasee găsiți pe site-ul Centrului de Ecologie Montană.

Dacă sunteți mai antrenați, vă recomand unul din traseele care urcă in Munții Leaota sau Bucegi, spre Vârful Bătrâna, Poiana Guțanu sau Vârful Bucșa.

Sper ca fotografiile atașate să vă convingă de frumusețea traseului parcurs.

Intreaga zonă Bran-Moieciu are foarte multe de oferit din punct de vedere turistic. Se pot face drumeții mai ușoare sau mai grele prin Munții Bucegi sau Leaota sau plimbări ușoare pe dealurile cu fâneșe și priveliști frumoase. Se poate vizita Castelul Bran sau se poate schia pe partiile din zonă.

---

VIZUALIZĂRI: 757 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI