Drumeție prin Leaota și Bucegi, în căutarea bujorului de munte

TIPĂREȘTE

În acest articol voi prezenta o drumeție făcută anul trecut, la final de iunie. A fost momentul când am acceptat propunerea unor prieteni de a urca pe Bucșa, unul dintre cele mai înalte vârfuri din munții Leaota, în căutarea rhododendronului. Această plantă protejată înflorește în luna iunie la altitudini mari, iar spectacolul cromatic încântă privirile iubitorilor de plimbări în natură.

Drumeția noastră a însemnat parcurgerea unui traseu în circuit prin munții Bucegi și munții Leaota, cu plecare și întoarcere în același punct, respectiv parcarea din fața hotelului Mistral din Moieciu de Sus. Traseul parcurs de către noi este considerat a fi mediu/dificil, iar diferența de nivel este de peste 800 de metri (în urcare și tot atâția la coborâre).

Întrucât traseul a fost un circuit, am schimbat de câteva ori marcajele, iar drumeția a însemnat puțin peste opt ore petrecute pe munte. Am pornit la ora 10.00 din fața hotelului Mistral, după ce găsirea unui loc de parcare în apropiere fusese o adevărată provocare. Altitudinea la pornire este de circa 1100 de metri.

Repere spațiale ale traseului parcurs în acea zi: hotelul Mistral (intrarea pe forestierul de pe valea Bângăleasa) - Cantonul Părăsit - urcarea spre Bucșa - vârful Bucșa - șaua Strungulița - șaua Strunga - poteca de sub Strungile Mari - coborâre abruptă pe marcajul cruce roșie - poteca spre Cantonul Părăsit (pe valea Grohotișului) - revenire la bariera de la Mistral.

Începutul traseului a fost lejer, însemnând o plimbare pe drumul forestier de pe valea Bângăleasa. Am trecut pe lângă Cantonul Părăsit, locul pe unde aveam să ne întoarcem, venind din altă direcție, peste câteva ceasuri. Nu peste multă vreme, configurația traseului s-a schimbat destul de mult și am trecut de la plimbarea lejeră către un urcuș susținut, urmând marcajul triunghi roșu. Această porțiune de urcare a fost etapa cea mai dificilă a drumeției. Din când în când, mai făceam pauze scurte pentru regrupare, însă zâmbetul ne-a revenit cu adevărat pe buze atunci când ne-am apropiat de golul alpin. Trecuseră vreo două ore și jumătate de la începutul traseului, din care aproximativ două ore au însemnat urcuș destul de pronunțat.

În golul alpin au apărut și tufele de rhododendron, prilej pentru multe fotografii, iar peisajele deveneau tot mai frumoase cu fiecare metru urcat. La ora 13.00 ajunsesem pe Bucșa (1846 de metri altitudine), vârful care ne-a deschis priveliști de vis către toate cele patru zări. A fost locul unde am făcut o pauză mai lungă, admirând atât pășunile alpine domoale din Leaota, cât și abruptul Bucegilor.

Din acel punct am pornit către masivul Bucegi, urmând poteca marcată cu bandă roșie pe șaua Bucșa. Următoarea noastră țintă era șaua Strungulița (1938 de metri), dar am asudat ceva pentru a ajunge acolo, întrucât înainte de urcuș am coborât până la 1780 de metri (șaua Bucșa). Mai trebuie spus că, pe povârnișul Bucegilor, a apărut din nou rhododendronul, parcă mai frumos decât pe vârful dinainte.

De pe vârful Bucșa până în șaua Strungulița am mai făcut o oră, iar la 1938 de metri ne aflam la altitudinea maximă din ziua respectivă. Am ocolit prin spate abruptul Strungilor Mici și am ajuns după vreo 20 de minute în șaua Strunga; această deschizătură sub forma literei U este vizibilă din zona Moieciu și separă Strungile Mici de Strungile Mari. În acel loc am făcut joncțiunea cu marcajul cruce roșie și am continuat pe la baza Strungilor Mari, ghidându-ne după ambele marcaje (bandă roșie și cruce roșie). Pe această porțiune a circuitului nostru ne-am întâlnit cu multe persoane, semn că mulți au ales să exploreze potecile montane, după perioada dificilă din primăvara trecută, când ne-am aflat în carantină generală.

Continuând pe acea potecă, am admirat diverse floricele, ne-am minunat de peretele stâncos care părea a se prăvăli peste noi în orice moment și am privit în depărtare către Moieciu de Sus, gândindu-ne că mai aveam de mers până la finalul drumeției. Pe la ora 15.30, am intrat pe o altă potecă spre stânga, începând astfel o coborâre abruptă de vreo oră, ceea ce ne-a condus în vale, de-a lungul unui afluent al Bângălesei. Coborârea aceea pe marcajul cruce roșie a fost destul de solicitantă, la un moment dat ni se părea că nu se mai termină.

După ce am ajuns în vale, traseul a devenit ușor, doar că eram destul de obosiți. Am mai zăbovit pentru alte fotografii și am admirat multitudinea de pârâiașe pe care le întâlneam, prilej și pentru a împrospăta rezervele de apă. Pe la ora 17.40 am revenit în apropierea Cantonului Părăsit, iar din acel punct am continuat pe drumul forestier parcurs și dimineață (în sens invers). La ora 18.10 ajungeam la bariera din dreptul hotelului Mistral, obosiți, dar mulțumiți că am avut parte de o drumeție spectaculoasă.

Ajuns la final de articol, voi încerca să fac o selecție printre fotografiile din acea zi, întrucât imaginile vor” spune” mult mai multe lucruri despre frumusețea traseului decât am reușit eu să transmit prin intermediul articolului. Recomandăm iubitorilor de drumeții acest traseu deoarece peisajele din zona alpină sunt foarte frumoase!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 359 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI