TIPĂREȘTESîntem în februarie 2022, prezentul de acum. Ninge și peisajul se transformă în ceva feeric tot ce ne dorim toți atunci când ne uităm în calendar indiferent dacă sîntem copii sau adulți. Doar că în culorile iernii se amestecă încă două: culoarea galbenă de pe cer și culoarea roșie din zăpadă. Păi da, cerul devine galben și foarte luminat de la explozii iar victimele acestui război nedorit vor colora zăpada imaculată în roșu.
Încă nu știu, nu realizez dacă este un vis urât, coșmar sau realitate încerc să mă trezesc din păcate nu se poate tot ce se întâmplă este cât se poate de real.
Până acum nu demult cel mai mare coșmar perceput de mine a fost pandemia covid 19. Istoria ne-a învățat, se întâmplă o dată la cca. 100 de ani, o să moară mulți în ciuda tuturor tehnologiilor și descoperirilor medicale dar până la urmă o să treacă după vreo doi ani și câteva valuri. Așa a povestit bunica că a fost prin 1919-1921 și cam așa a fost și în prezent. Descoperirile medicale, tehnologia descoperită în âia 100 de ani, nu a ajutat cu prea multe tot așa au murit oameni tot așa a și trecut lumea la... imunitatea de turmă.
Lumea abia a revenit/sau încă revine din pandemia cu grele încercări, când am căzut în altă pandemie care se numește pandemia setei de putere, de atotputernic și pur și simplu ne-am întors în evul mediu sau într- perioadă atunci când o țară ataca o alta și asta era la modă și mare căutare.
Familia noastră nu a fost ferită de războaie, schimbări de regim. Părinții amândoi au trecut al doilea război mondial și revoluția din 1989. Bunicul în schimb a trăit și primul război mondial, a și participat ca soldat în țările care au devenit ulterior Iugoslavia. Bunica a trăit ambele războaie mondiale plus revoluția din 1989. În fine unde vreu să ajung: am avut de unde aude despre războaie și perioade cu ocupanți diferiți fie SS ullui Hitler fie rușii din Uniunea Sovietică.
Cel mai greu le-a fost pe vremea ocupației sovietice. Familia mea a îndurat cea mai mare sărăcie posibilă atunci când rușii erau în România. N-o să uit ceea ce au povestit bunicii/părinții și asta chiar de mai multe ori. Ofițerii ruși ne-au vizitat familia de câteva ori aflând că un frate de-al mamei a fost soldat în trupele SS. A și murit acolo săracul. Soldații ruși de obicei sustrăgeau obiecte de valoare de orice fel. În familia noastră sărăcia era deja ca la ea acasă, rușii n-au luat nimic din simplul motiv că n-aveau ce... Dabeai ceas-ziceau, dai ai mei nu aveau nici asta la mână...
O altă întâmplare privind perioada ocupației sovietice o privește pe mama. După război a încercat să lucreze pe aici pe acolo a găsit la o unitate militară iar ca plată pentru 2 săptămâni de lucru a primit 1 kg făină, 1 kg mălai, 1 kg zahăr. No coment... Și acum spune săraca știind că am un proiect în desfășurare în grădină: oprește-te că vine războiul...
Tot în perioada susnumită bunica când găsea (la negru bineînțeles) carne de cal toată familia era fericită. În moment ce alt fel de carne nu găseai iar găinile din curte nu prea erau destule. Porcu era oricum luat de ruși...
În detalii nu doresc să intru, oricum toată lumea are parte de știri super detaliate, și live mai ales pe toate canalele media posibile și toate dispozitivele din lume e primul război transmis live-îmi vine să intru în pământ de rușine că sînt om și mai ales că unde a ajuns omenirea.
Ce ar fi dacă?
Vă propun un mic exercițiu de imaginație. Ce ar fi dacă de mâine în România ar fi război. O țară care și fără războaie arată ca după iar fiecare supraviețuiește cum poate, unii muncesc unii nu... dar totuși funcționează cât de cât. Deci imaginați-vă, toată viața de până acum tot ce ați realizat indiferent dacă este realizare materială sau spirituală va deveni de domeniul trecutului. Poate ca om simplu ai reușit să întemeiezi o familie să ai o casă un loc de muncă cerc de prieteni. Asta se va duce, fie te bombardează fie ai fugit deja din țară, adio tot începi de la zero. Sau ești profesor ai elevi cu care ești ca în famile dar școala nu mai există că a fost distrusă. Sau ești sportiv dar războiul a distrus orice posibilitate de a te antrena sau a desfășura competiții. Sînt doar trei exemple a ce poate distruge un război. Exemple ar mai fi cu miile...
Gândiți-vă că nimic nu mai funcționează optim (asta în cel mai bun caz că de obicei nu mai funcționează absolut nimic), există dependenți de medicamente dar furnizorii nu pot ajunge, există urgențe medicale medicii nu pot ajunge, incendii dar pompierii nu pot ajunge pentru că strada este praf, alimente esențiale nu se mai pot procesa, banii personali sînt blocați. Ai supraviețuit unui atac dar casa ta a sărit în aer? Ești asigurat? Uită de tot de despăgubiri este forță majoră nici asigurările nu mai funcționează. Mașina nici nu mai contează. Turismul nu mai funcționează. Sînt doar câteva exemple din haosul general ce poate produce o intervenție militară de genul ce vedem acum la tv. În fine în orice site de știri altele decât despre război din 24 februarie încoace nu am văzut.
Și încă o dată ce ar fi dacă?
În fiecare dimineață când trec prin centrul Sibiului spre locul meu de muncă mă bucur. Mă bucur pentru clădirile istorice care sînt încă întregi și nebombardate, iar străzile curate. Nu mă mai supăr când am parte de trafic infernal și ambuteiaje. Mă gândesc că totuși funcționează totul. Mă supăr totuși foarte tare când trec pe lângă benzinărie și vă scorul între 7 și 8 lei litrul. În fine dacă nu era război era 7 și nu 8. Acum doi ani în același loc am putut alimenta cu 4,24 ron/l. Și chiar și așa este bine că nu cad bombe, am o casă și locul de muncă, o familie, un cerc de prieteni și... AFA. Mă bucur pentru fiecare zi, am ajuns să mă bucur pentru fiecare oră. Dumnezeu (care nu prea se arată în vremurile de acum, mă tot întreb oare unde se află și cât timp mai îndură toate astea...) spune că fiecare zi trăită este un cadou, mă rog asta în funcție unde te afli că dacă de afli dincolo (în Ucraina) nu se mai poate numi cadou. Am auzit că Papa a fost la ambasada Rusiei. Păi dacă dacă eram eu papă mergeam direct la sursă adică la președintele rus. Problema e că nu-l găseam acasă se ascunde și el într-un buncăr la vreo 3000 km de domiciliu.
Ce ar fi dacă de mâine ar fi România în război? Clar rămân aici, unde să mă duc, aici locuiesc. Reactivez buncărul bunicului din fundul grădinii (este real acolo a fost în 1944, va trebui s-o sap din nou) și îmi bag familia acolo. Le dau mâncare și net. Io rămân afară, probabil și băiatul, AZE mic a devenit mare între timp, mai mare ca mine deja are figură de mercenar... Și vom lupta pentru libertate.
Revenind la situația din prezent vă dați seama ce sentimente am față de această situație de acum. Haideți să protestăm împreună, fiecare cu un ecou, un vot simbolic împotriva acestui război.
Și ca să vedeți că încă nu am pierdut de tot simțul umorului în urma acestui război voi termina cu bancul :
Președintele rus vizitează o școală iar într- clasă le vorbește copiilor despre cât de puternică este țara sa. La sfârșit dorește să răspundă la întrebările copiilor.
-Eu sînt Sașa și vreau să-mi răspundeți la 2 întrebări De ce s-a anexat Crimeea și de ce s-au trimis trupe în Ucraina?
În acel moment sună soneria și copii ies în pauză. După pauză se reia sesiunea de întrebări:
-Eu sînt Mișa și am 4 întrebări: De ce s-a anexat Crimea, de ce s-au timis trupe în Ucraina, de ce a sunat soneria cu 20 minute mai devreme și unde este Sașa?
WM rog acest video la începutul articolului, mulțumesc -- youtube
Trimis de AZE in 03.03.22 23:21:50
61 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 3
61 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Eu sunt copil de refugiați din... Chișinău (later: Doamne... ce prostii debitez! Cernăuți! Ăla de l-a luat Stalin și l-a lipit de Ucraina)... Deci, despre ce vorbim aici?!?
Războiul e urât, indiferent cum e pornit (motivele au fost mai mereu inventate), purtat și mai ales - terminat.
Ucraina a fost atacată de-a lungul istoriei inclusiv de România (repet - nu comentăm acum și aici motivele); de asta acum mi se pare cel puțin demn de cele mai sincere felicitări modul cum OAMENII (nu statul) din România au reacționat la tragedia refugiaților.
Și ca să încheiem pe un ton vesel, două dintre cele mai haioase bancuri pe care le-am auzit zilele astea:
===
Un actor, un președinte și un erou de război intră într-un bar. Barmanul întreabă:
- Cu ce să vă servim, domnule Zelenski?
===
O coloană de miltari ruși înaintează prin Ucraina. La un moment dat, după un deal se aude o voce:
„Un soldat ucrainean face cât zece ruși!”
Comandantul oprește soldații, cheamă zece la el și-i trimite peste deal. Pac-pac, poc-poc... liniște. Apoi, iar, vocea:
„Un soldat ucrainean face cât o sută de ruși!”
Iar alege comandantul o sută de viteji și-i trimite peste deal. Ra-ta-ta-ta... vâjjjj... bummm... pac-poc-trosc... liniște. Vocea din nou:
„Un sodat ucrainean face cât o mie de ruși!!!”
Trimite ăsta o mie dintre cei mai dotați. Rachete, tunuri, drone tot tacâmul. După ce se lasă iar liniștea, după coama dealului apare un amărât, rănit, târâș:
„Nu mai trimiteți oameni!!! e o capcană!! SUNT DOI!!!”
===
În loc de PS: cică întrebare la radio Erevan: care sunt lucrurile care se văd din spațiu pe Pământ?
R: marile piramide, marele canion, marele zid chinezesc și boașele lui Zelenski.
===
Ed. ulterioară, că uitasem: Слава Україні! Героям слава!
Rog așteptați...
Și eu sunt copil de refugiat. Bunicii mei împreună cu tatăl meu și cei doi frați ai lui s-au refugiat din Bucovina de Nord în două rânduri, 1941 și 1944. Este cumplit de dureros. NU vreau sa fiu a doua generație de refugiați!!!
Sa auzim de bine.
DE CE?
Trăim într-o lume controlată de Egou și Agresivitate.
Societatea e construită pe Dominație, Control și Triunghiul suferinței (Agresor, Victimă, Salvator).
Ce a învățat omenirea din cele două războaie mondiale?
Nu prea mult din moment ce un nou război mondial bate la ușă.
Se pare ca cel mai mult a învățat să se dezvolte material și tehnologic și mai puțin spiritual.
Vă mirați de ce se întâmplă acum cu Rusia?
Eu nu mă mir...
Am avut tot timpul război sub nasul nostru, cel de acasă din familie, cel din societate, cel dintre clasele politice, cel dintre cultele religioase, etc. ne-am manifestat agresivitatea sub toate formele...
Doar ca să ne impunem Ego-ul, pentru că fiecare din noi, e cel mai deștept, cel mai priceput, cel mai puternic, CEL MAI...
Și pentru că avem impresia că celălalt trebuie să fie după chipul și asemănarea noastră, iar dacă nu e, e prost, nebun, hai să radem de el, să-l criticăm, sa-l judecăm (cum si-a permis sa nu fie ca noi!...), sa-l urâm, eventual sa-i dăm în cap și să-l anihilăm...
După care urmează setea nestăvilită de putere, de avuție... nu ne mai ajunge... vrem mai mult și mai mult...
Toate din cauza Ego-ului...
Vrem sa fie pace?
Vrem să fie bine?
Atunci ar trebui să ne mai ascultăm și inima, nu numai mentalul!
Între emoțional și mental ar trebui să existe echilibru și colaborare.
Când avem emoții negative, nu știm să le gestionăm.
Cel mai ușor omul poate fi manipulat când trăiește în frică și panică.
De ce?
Își pierde mintea, controlul, nu mai știe ce face, devine atât de vulnerabil încât poate fi foarte ușor de condus...
Atâta timp cât fiecare din noi nu se schimbă, să vibreze pe o frecvență de iubire și nu de agresivitate, riscul permanent de război va exista.
Toți suntem copiii Planetei Pământ, planeta suferă la fel ca noi, din cauza prostiei și agresivității noastre.
Chiar nu suntem în stare să evoluăm?
Eu zic că suntem, dar trebuie să vrem și asta presupune o schimbare mare în conștiință!
Eu vreau, voi vreți?
Haideți să fim cât mai mulți și vom vedea ce se va întâmpla!
@Dragoș_????????: hahaha tare! Eu sunt copil de refugiat din Cernăuți. Pe vremea aia era România, dar la tata în pașaport scria locul nașterii Cernăuți, URSS.
Le-au dat rușii 24 de ore să părăsească orasul si au intrat după o oră. Au pierdut tot! Bunicul era avocat și avea o casă mare cu 7 camere.
S-au refugiat la Roman unde bunicul a murit în sărăcie. Toată viața tata a fost disperat cu mâncarea. Nu-l înțelegeam când îmi povestea că în copilărie a făcut foamea și erau zile când nu aveau ce mânca!
Ferește-ne Doamne de un război! Ar fi groaznic pentru noi1
Cele mai de preț lucruri în viața unui om sunt sănătatea, libertatea și pacea!
Slava Ucraina!
@elenaadina: Nu sunt în totalitate de acord cu tine! Nu suntem toți mânați în deciziile noastre de ego-ul personal, nici în familie, nici în societate. Eu, din fericire pentru mine, am un ego „mic” , care - cred - că nu deranjează pe cei din jurul meu. Încerc să mă armonizez cu tot ce mă înconjoară, ca să nu sufere nici apropiații mei, dar nici eu. Scrii în ecou că:
”Am avut tot timpul război sub nasul nostru, cel de acasă din familie, cel din societate, cel dintre clasele politice, cel dintre cultele religioase, etc. ne-am manifestat agresivitatea sub toate formele...
Nu știu la ce familie te referi. Dacă-i așa, la modul general, fie... !
Nu suntem toți vinovați de paranoia unui nebun care vrea să stăpânească lumea, să intre în istorie oricum, chiar dacă precum un Hitler sau un Stalin!
Să blamăm poporul rus care-și merită alesul?! Nu știu!... Și noi ne merităm aleșii!... Și noi am trăit sub teroare până în 89... E mult de „croșetat” pe tema asta, nu-i aici nici locul și nici nu avem timpul necesar să dezvoltăm subiectul!
ÎI mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat DARUL IUBIRII DE OAMENI, pe cei buni îi apreciez și mi-i doresc aproape, pentru cei răi mă rog să devină mai buni.
Pentru războiul actual cu Ucraina mă rog să nu sufere oameni nevinovați, să le dea putere să reziste, iar pentru agresor, care nu mai are de multă vreme mințile la el - (cu siguranță i le-a furat ăla rău!) să caute mai repede și mai atent să și le găsească, ca să ordone încetarea atacului!
@AZE: Of, parcă am cenușă în inimă, nici să respir până la capăt nu mai pot de câteva zile, de când a început oroarea asta... La fel ca tine, mă bucur în fiecare dimineață când plec la serviciu că am unde să plec cu rost și mă bucur și la întoarcere, că am unde să mă întorc. Mă uit la oamenii din jurul meu și la lucrurile familiare și apreciez că le am și mă au, sper să nu fiu nevoita niciodată să le părăsesc...
Ca fiecare dintre noi, am tendința să mă las copleșită. Așa s-a întâmplat și la începutul pandemiei; pe urmă, pe măsură ce am învățat să ne apărăm mai eficient, am devenit tot mai puternică. Așa și acum. Mă gândesc că într-o zi o să mor și poate ziua aceea nu-i departe. Îmi vine în minte un desen cu drăguții protagoniști de benzi desenate, cățelul Snoopy și prietenul său, băiețelul Charlie Brown. Charlie îi spune cățelului: "Snoopy, știi, într-o zi o să murim. " Răspunsul lui Snoopy e genial: "Da, dar în toate celelalte de până atunci, nu. " Așa și cu noi. E normal să ne fie frică, dar sub nicio formă nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de frică. Altfel murim încă de pe-acum... Așa că de vreo 2 - 3 zile mi-am impus ore stricte de informare asupra situației politice; în rest, să-mi văd de viață, să muncesc, să scriu, să citesc, de-astea. (Nu-mi iese 100%, dar lucrez la asta.)
Și mă rog periodic, și încerc să-mi canalizez gândurile cât mai mult spre micile succesuri, ale mele sau ale celor din jur. Mă rog fierbinte să se termine repede acest coșmar și toată lumea să-și primească viața înapoi!
@doinafil: Da, am scris la modul general, bineînțeles că exista și oameni buni, în armonie cu ei și lumea exterioară, altfel am fi dispărut de mult!
”Ii mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat DARUL IUBIRII DE OAMENI, pe cei buni îi apreciez și mi-i doresc aproape, pentru cei răi mă rog să devină mai buni".
Foarte frumos, ma bucur pentru dvs., așa ar trebui sa fim toți!
Eu mă rog pentru Vladimir Putin, armata rusă, poporul rus și întreaga umanitate, să-și deschidă inimile și să primească lumina, Iubirea și inspirația divină, să oprească orice manifestare de agresiune și să renunțe la război!
Dumnezeu să ne ajute pe toți!
Tatăl meu era de loc din Vadul Moldovei, la câtiva km de Fălticeni și cat timp au trăit bunicii mei străbăteam toată tara ca să ajungem la ei măcar de două ori pe an.
Bunicul a luptat în cele două războaie mondiale, în ce de-al doilea alături de fratele cel mare al tatălui meu, până au ajuns cu linia frontului în Ungaria. Mi-a povestit atatea despre război că aș putea scrie o carte, îi blestema pe nemți dar nu avea cuvinte de laudă nici despre ruși, îmi amintesc că îmi spunea că a trebuit să le ascundă pe bunica și pe surorile tatălui meu într-o groapă și a pus deasupra claia cu fân, au stat acolo cateva zile pentru că rușii când se îmbătau violau femeile.
Bunicul a murit la 95 ani și până în ultima clipă de viață i-a blestemat pe comuniști pentru că l-au forțat să dea tot ce avea, pământ, moară, birt, pentru că altfel i-ar fi dat copiii afară de la școală.
Sunt îngrozită, nu credeam să trăiesc aceste vremuri în care să văd lîngă noi un război ca în povestirile pe care mi le spunea bunicul când eram copil.
Să nu râdeți de mine dar de când a început războiul cred că am plâns în fiecare zi, este pur și simplu groaznic ce se întâmplă.
Îmi vin în minte următoarele cuvinte: Întunericul nu poate alunga întunericul, numai lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura, numai dragostea poate face asta. – Martin Luther King
De ce a început războiul?
După ce. la început, s-au spus mai multe bancuri, cred că răspunsul îl găsim tot într-un banc.
În Uniunea Sovietică, în care comunismul a învins definitiv (părerea mea esta că actuala Rusie se cam apropie de acest moment) , Alioșa găsește pe stradă o chestie mică, rotundă, arămie. Se duce cu ea la bunicul, și îl întreabă:
- Bunicule ce este asta?
Bunicul ia piesa în mînă, o studiază cu atenție, și apoi, oftează:
- Oh! 5 copeici! Nepoate, aștia sunt bani.
- Bani, bunicule? Ce sunt ăia bani?
- Cum să-ți spun! Pe vremuri, pentru munca de la serviciu primeai bani, niște hârtii sau monezi ca asta, cu care te puteai duce la magazin să cumperi ce aveai nevoie, de exemplu lapte.
- Zău bunicule! Ce e aia lapte?
În rest, nu mă pot lăuda decât cu o doză imensă de tristețe.
E cumplit ce se întâmplă în Ucraina.
Și eu plâng zilnic, de ciudă, de milă, de neputință.
Mi s-a rupt sufletul când am văzut reportajul cu mama care se prăbușește când medicii declară decesul fetiței de 6 ani lovită în urma unui bombardament.
Cât despre Putin eu sunt sigura că e în deplinătatea facultăților mintale. Cred că a fost manipulat cumva de celălalt gigant US, care nu e cu nimic mai bun, a se vedea ce au făcut în Siria. Cred că avut un plan inițial, care i-a fost dejucat de ucrainieni. Cinste lor pentru asta, mă întreb câți dintre noi și-ar apăra țara cu arma în mână de bunăvoie. Acum Putin s-a repliat, și mi-e groază să ma gândesc cât de cumplit e noul plan.
Acum părerile cred că sunt influențate și de presa pe care o urmărește fiecare. Și ca absolvent de jurnalism, vă pot garanta că e ușor de manipulat informația într-un sens sau altul. Suntem învățati cum să o facem.
Dar asta cu siguranță nu înseamnă că neg drama prin care trec bieții oameni. Aș vrea doar puțină etică și deontologie.
Spunea @alinafulg cât de cumpliti au fost rușii, și așa este. Și mamaia mea povestea cum se ascundeau prin păduri, ca nu cumva să fie violate de ruși.
Vremurile sunt cum sunt. Sper să se termine totul cât mai repede. Eu acum mă întreb ce se întâmplă dacă o rachetă greșește ținta si ne lovește? Habar n-am dacă se poate sau nu din punct de vedere tehnic. Al 3 lea război parcă ne bate la ușă.
Sunt mândră că societatea civilă a reacționat corect de data asta, s-a mai spălat din rușinea cum am reacționat la a primi refugiați din Siria.
Doamne ajută ca Sfintele Paști să ne găsească în PACE!
Închei cu un mic citat văzut pe la nu mai știu ce post comercial, "cand cei puternici se luptă, cei mici și sărăci suferă. "
@AZE: Și eu sper să se termine acest urât război cât mai repede. În primele două zile am stat cu ochii doar pe televizor și până la ore foarte târzii, apoi mi-am dat seama că nu mai pot continua în acest ritm și deschid doar o oră televizorul spre seară, este prea multă suferință...
Radu, băiatul meu este foarte afectat de acest război și îl condamnă acum și pe Zelenski, spune să ajungă la un compromis cu Putin, să se gândească la poporul lui. Îl admiră pe regele Mihai care a abdicat și nu a intrat într-un război de gherilă, așa zice el...
Doamne ajută pentru poporul ucrainean! ❤️
Mă aflu acum in Sharm el Sheik și vreau să vă spun că stațiunea este plina de ruși care râd, se distrează, total absenți la ce se întâmplă în Ucraina.
Doar la cazare in prima zi, un rus și-a prelungit sejurul și spunea la recepție că nu poate plati cu cardurile că sunt blocate.
Ghidul hotelier ne-a informat că toți ucrainenii care au fost prinși în sejur in Egipt și nu se pot întoarce în țară sunt ajutati de statul egiptean in sensul că beneficiază de masa și cazare gratuit, in schimb rușii trebuie sa plătească.
De asemenea ne-a spus că în curând rusii nu vor mai putea veni în Egipt.
Pace și iubire tuturor!!!
@mprofeanu: Nu stiu despre ce compromis poate fi vorba deoarece Putin neagă suveranitatea poporului ucrainean și dreptul acestuia de a alege pentru viitor.
Cred că situația prin care trece Ucraina și implicit presedintele țării nu se poate compara cu abdicarea Regelui Mihai, forțele democratice din România nu aveau sprijin nici pe plan extern. Prin acordul de procentaj, semnat în secret la Moscova de Churchill și Stalin (octombrie 1944), Uniunea Sovietică primea mână liberă în România.
@alinafulg: Știu cum au decurs lucrurile legate de abdicarea regelui, am spus părerea fiului meu, sunt interese mult mai mari acolo, inclusiv gazul din Ucraina, păcat de poporul ucrainean. Mor niște oameni nevinovați acolo, alții au luat calea refugiului. Băiatul meu este foarte pornit pe conducători....
Chiar nu știi de ce?
Încetează să imaginezi astfel de scenarii!
@mprofeanu: pe lângă gaz, alte 2 ținte sunt uraniul ucrainian-la mare căutare în ultimul timp și ieșirea la marea neagră.
Cât despre sprijinul occidentului e relativ.
@MarinaCo: Rusia are deja iesire la Marea Neagra, si asta chiar daca va inapoia Crimeea (evident, nu se va intampla acest lucru).
Si are acces nelimitat la rezervele de uraniu din Kazahstan, a doua tara din lume din acest punct de vedere.
Nu stiu daca e cazul sa cautam noi, aici, explicatii. Acestea, oricum, nu vor fi niciodata suficiente pentru a justifica o nebunie de talia acestui razboi.
@Mioritik????????: In acest caz De ce este un titlu si nu o intrebare
Poti sa scrii aici de ce te-a deranjat in acest articol?
Sectiunea filozofari turistice sau mai putin turistice este locul unde putem scrie si despre astfel de evenimente. Viata nu este doar lapte si miere ori un astfel de eveniment cred ca este destul de deranjant si din punct de vedere turistic
Eu am scris articolul la suparare sint si acum foarte suparat ne va afecta indirect pe toti chiar si din punct de vedere turistic
De preturi nu mai scriu toata lumea stie deja cum se goleste cardul sau portofelul!!!
@AZE: Crezi sau nu, o sumă de oameni deranjați produc consecințe. Avem deja unul foarte deranjat în est.
Este o atitudine de înțeles însă foarte dăunătoare și foarte puțini oameni înțeleg asta. Un exercițiu de imaginație pe care îl faci ne duce pe toți în infern ori noi avem nevoie fix de opusul. Ai stârnit valuri de imaginații apocaliptice. Adevărat, avem nevoie să uităm aceste lucruri, să scăpăm de ele dar nu să le proliferăm. Nu știu dacă pricepe cineva aici forța acestor lucruri. Noi vorbim, gândim, astea merg în subconștient și, fără să ne dăm seama, producem ce gândim. Nu mai imaginați apocalipse că asta veți primi! Toate astea trebuie anulate, nu proliferare. Înainte să se întâmple aceste lucruri, au fost gândite, imaginate. Ai grijă ce dorințe trimiți spre îngerul păzitor că au mai multă forță decât crezi. Îngerul nu face diferența între da sau nu. Îți dă ce gândești. Deci grijă la gânduri! Nu ți-ai dori să se îndeplinească!
Iar răspunsul la întrebarea "de ce" este mai mult decât evident dar nu e de pus aici. Dacă nu e jocul tău, nu te băga! Nu vrei să știi de unde vine asta. Analiștii converg în ideea că noi, românii, nu vom fi implicați (și pe bună dreptate). Lasă răfuielile acolo unde sunt! Nu sunt răfuielile tale! Respect maxim celor care ajută (concret) umanitar! Și cam la atât este necesar să ne limităm. Recomandat ca nimeni să nu se bage în răfuiala altuia dacă nu vrea să și-o fure. Noi, abia azi am ieșit din război. Înțelegi, presupun.
@Mioritik????????:
Am inteles ce ai dorit sa scrii
Imaginat sau nu nimeni si nimeni de pe aici din AFA nu isi doreste razboiul acesta si consecintele lui
Dar ceea ce observam astazi in jurul nostru si mai ales pe langa granitele noastre este foarte deranjant
Nu poti nega faptul ca situatia ne afecteaza deja pe toti in cel mai bun caz doar financiar. Eu sint o fire optimista si sper sa se termine cat mai repede asa cum speri si tu sau altii,
Articolul este protestul meu fata de razboi iar in exercitiul de imaginatie se afla tot ce nu are voie sa se intample pentru asta trebuie sa protestam impreuna sa luptam impreuna punct!!!
În caz de urgie iminentă unele vietăți se ascund în speranța că vor scăpa de urmări. Stau chitite, cu simțurile în alertă, dar urgia dacă trece, tot le afectează cumva.
Apocalipsa (dacă asta este ceea ce trăim) a început mai de mult, cu debutul pandemiei sau mai înainte. Îngerii cred că au intrat în vacanță oripilați de atâtea orori provocate de cei pe care ar trebui să-i apere.
Ne dăm și noi cu presupusul, atâta ne-a mai rămas, pentru că pârghiile sunt în altă parte.
"A vedea și a simți înseamnă a fi, a gândi înseamnă a trăi" - W. Shakespeare
"Pacea nu reprezintă absența războiului, ci virtutea provenită din tăria de spirit" - B. Spinoza
"Războiul e doar o evadare fricoasă din problemele timpului pașnic" - T. Mann
@AZE :
"să luptăm" adică te-au dus fix acolo unde au vrut, fără ca tu să-ți dai seama. Recomand a se evita! Rămâi optimist! E de preferat. Și, recomand iar, uită de luptă! Ca să putem uita toți.
@zapacitu: îngerii nu au intrat în vacanță și nu intră niciodată. Nu îi desființați din viețile voastre și nu dați putere altora!
@MarinaCo:
” Și ca absolvent de jurnalism, vă pot garanta că e ușor de manipulat informația într-un sens sau altul. Suntem învățati cum să o facem
” Și eu plâng zilnic, de ciudă, de milă, de neputință.
Cu atât mai mult, având și școală în domeniu, nu ar trebui să pui atâta la suflet tot ce vezi la TV.
@cris1982: problema e că într-o mare de exagerări într-un sens sau altul, sunt și lucruri adevărate. Și apar și adevărate drame, eu oricum sunt o fire mai lacrimogenă.
@mprofeanu: Și eu sunt de acord cu Radu. Presupun că suntem de vârstă apropiată și poate de aceea gândim la fel. Eu cred că pacea este cea mai importantă. Și cum s-a dovedit că pacea în Ucraina poate fi asigurată doar sub aripa Rusiei...
@cris1982:
Oameni buni, îmi doresc din tot sufletul ca țara noastră să nu fie târâtă în război dar nu putem condamna poporul ucrainean că luptă pentru a nu intra sub aripa dictaturii ruse.
Eram adolescentă în vremurile în care vorbeam toți în șoaptă, ascultam la radio posturi străine interzise și ne era frică și de vecinul nostru, acele timpuri nu aș vrea niciodată să se întoarcă.
Repet, mă rog să fie pace, dar pacea fără libertate nu valorează doi bani. Din păcate unii nu au fost liberi niciodată...
@AZE: Vei asista la multe tulburări și transformări și nu doar la nordul nostru.
Ce vezi în nord este un efect și nu o cauză.
Să gândim pe ansamblu și nu îngust și să empatizăm cu lucrurile bune care vor veni căci vor fi foarte multe.
@alinafulg: curând se vor schimba multe și la ruși. Va fi bine.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2024 Atenţionare specială — scris în 20.08.24 de Michi din BUCURESTI
- Dec.2023 Crăciun atunci, Crăciun acum... — scris în 16.12.23 de AZE din SIBIU
- Nov.2023 500 — scris în 21.11.23 de robert din BUCURESTI
- Nov.2023 O mini Întâlnire AFA, așteptată de mult timp. — scris în 12.11.23 de pepsi70ro din CONSTANTA
- Oct.2023 De ce se scrie, se citeşte, se votează mai puţin reviewurile AFA? (II) — scris în 19.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Oct.2023 De ce se scrie, citeşte şi votează mai puţin reviewurile AFA? — scris în 15.10.23 de Michi din BUCURESTI
- Aug.2023 Iulianic, primul user AFA care a postat 1000 reviewuri — scris în 30.08.23 de Michi din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată