Nu prea...

TIPĂREȘTE

Anul trecut ne-am decis sa vizitam Corfu si, momiti de oferta foarte buna gasita pe un site pe care-l folosim mereu pentru rezervari, am ales Dimitra Studios din Arillas. Suna bine, "cladire noua", "studiouri de prima clasa"... E drept ca la pretul mic pe care ni l-a cerut proprietara prin e-mail trebuia sa ma gandesc de doua ori, dar eu sunt o optimista din fire si am considerat ca am noroc, mi-a facut femeia o reducere consistenta fiindca am facut rezervarea din primele zile ale lui ianuarie etc.

Am platit avans 50 % din costul total al sejurului, ceea ce m-a cam mirat, fiindca nicaieri nu mi s-a cerut un avans mai mare de 30-35 %, dar am zis ca asa o fi in Corfu...

Buuun. Deci, cu avansul platit inca de la mijlocul lui ianuarie 2013, am asteptat cu infrigurare luna iunie sa plecam. Noi si alte doua familii prietene (ma rog, prietene pana la acel moment, hi hi, veti vedea de ce).

Prima impresie cand, in sfarsit, am ajuns (ghidata de proprietara telefonic, fiindca nu stia coordonatele GPS) a fost aceea ca suntem intr-o casa parasita. Nu ne astepta nimeni, mi s-a spus (tot la telefon) ca avem cheile de la camere in geamurile bailor. OK, am zis, e duminica, poate femeia are treaba, asta e, doar n-o sa ne astepte cu covorul rosu!

A doua impresie, cand am intrat in camere, a fost trista rau. Era mizerie. Adica mizerie din aia cu paianjeni necuratati, cu chicineta unsuroasa, cu dulapurile pline de praf si panze de paianjen vechi de cateva saptamani, cel putin. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt o fitoasa, nu aveam pretentii de Ritz, dar am stat la multe studiouri in Grecia si peste tot am gasit mereu foarte curat. Asta e, am pus mana pe servetele, am curatat cat am putut totul, hotarata sa nu-mi stric ziua si concediul pentru niste detalii. A fost si mai trist cand mi-au venit prietenele din celelalte familii si mi-au "batut obrazul", cum se zice, ca doar eu am fost cu ideea, cu gasitul locatiei etc etc.

Camerele erau cam la fel ca in toate insulele grecesti, micute, dar aici baia era de-a dreptul liliputana. Eu am doar 47 de kg, dar daca faceam dus nu mai avea nimeni loc in baie. Sotul meu, muuuult mai bine facut, injura vesnic ca se loveste de chiuveta si de perete cand facea dus :)

A fost insa un lucru foarte bun: aveam iesire pe o veranda mare, pe care incapea si o masa, si 4 scaune, si ustensilele de baie, asa ca acolo am stat cel mai mult. Verandele erau despartite unele de altele printr-un zid scund si copiii treceau frecvent dintr-o parte in alta.

Ce a mai fost foarte bine: eram singurii clienti din toate cele 8 camere (vorba unui amic, "numai pe noi ne-au prostit"), curtea era mare, am putut parca linistiti masinile, copiii au avut unde alerga fara sa deranjeze pe nimeni, am putut sta pe terasa pana tarziu fara sa ne atraga atentia cineva.

Nu stiu daca ma credeti, dar pe proprietara n-am intalnit-o deloc. Din doua in doua zile venea o menajera care nu vorbea decat greaca sa faca un simulacru de curatenie, odata l-a adus si pe sotul ei pe care l-am rugat sa repare toaleta dintr-o camera, care era defecta de cand venisem si curgea non-stop, ne-am inteles de ne-am omorat :) Tipul ne-a explicat prin semne ca trebuie sa oprim apa de la rezervor si sa fim sanatosi. Norocul meu ca nu era camera mea.

In alta camera, frigiderul era stricat, lucru constatat de (ne) fericitii cazati acolo abia dupa cateva ore bune, in care s-au mirat de ce le curg pungile cu carne puse in congelator. Asa a ramas pana la final. Prietenii nostri au aruncat mancarea stricata, eu m-am ales cu alta tura de "incurajari amicale" apropo de ideea proasta privind cazarea, si gata. :)

Fiindca nici statiunea nu ne-a prea incantat (deh, deveniseram carcotasi, cautam pete si in soare!), dupa o dimineata in care ne-a intampinat zglobiu un sarpe drept in fata usii, am hotarat sa ne mutam in alta parte. Am cautat, dar eram prea multi si ofertele gasite (si alea cu greu) depaseau lejer 70 euro / noapte, ceea ce deja nu ne mai permiteam. Asa ca am inghitit in sec si am ramas acolo. Am platit in final diferenta de pret menajerei, la plecare. Nici atunci n-am vazut-o pe proprietara, dar nici n-am sunat-o. Nu de alta, dar nu aveam semnal la telefon in curte, ci doar pe strada, dupa ce-l "vanam" putin cu telefonul in mana...

Concluzie la un review exasperant de lung: a cam fost teapa. Imi pare rau ca fara sa vreau i-am obligat si pe altii sa o suporte... Dar si iadul e pavat cu intentii bune.

---

VIZUALIZĂRI: 2591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI