Muzeul Etnografic „Prof. Dumitru Ulieru” din Pietroșița

TIPĂREȘTE

Cunoscând faptul că aveam să petrecem câteva zile la Pensiunea Ferma din Moroeni (vezi impresii) am căutat indicii privind eventuale obiective turistice ce pot fi vizitate în zonă. Pasionat fiind de etnografie am găsit cu ușurință date despre Muzeul Etnografic „Prof. Dumitru Ulieru” din Pietroșița.

Având în vedere programul de lucru cam ciudățel al acestui muzeu, am luat legătura cu conducerea de la Târgoviște pentru a afla amănunte. Acord un mare plus relației de comunicare cu instituția coordonatoare și cu doamna muzeograf. Aceasta a venit special în acea zi pentru a deschide unitatea muzeală (locuiește în Filiași, dar părinții sunt din Pietroșița). Contează foarte mult faptul că muzeograful este originar din localitatea în care se află muzeul; pur și simplu cunoaște locurile, cunoaște oamenii și a asistat la momente din viața comunității respective. Doamna Daniela D. A copilărit la Pietroșița, a cutreierat întreaga zonă, a ascultat poveștile și legendele locale, a cunoscut oameni de vază ai satului.

Amplasare și acces. Muzeul etnografic este situat pe str. Principală din „cartierul” numit Joseni al Pietroșiței, în apropierea principalelor monumente din cadrul „Ansamblului rural Pietroșița” (monumente aflate pe lista Ministerului Culturii, încadrate la categoriile A și B – vezi impresii). Venind pe DN 71 dinspre București, via Târgoviște – Fieni, intrăm în Pietroșița și după ce traversăm podul peste râul Dâmbovița Ialomița, virăm dreapta pe lângă Casa de Cultură și la circa 100 m identificăm clădirea muzeului, semnalizat printr-o firmă.

Program și tarife. Muzeul etnografic este deschis de Miercuri până Duminică între orele: 9.00 – 17.00; Luni, Marţi, primul şi al treilea weekend din fiecare lună instituția este închisă. Biletul pentru un adult costă 6 lei, iar grupurile organizate, elevi, studenți și pensionari tarifele se reduc cu 50%. Există și o taxă foto pentru amatori de 15 lei/aparat.

Dumitru Ulieru. Cine a fost profesorul Dumitru Ulieru, cel care a dat numele muzeului? Născut în localitatea învecinată (Dealu Mare) în 1925, tânărul Ulieru urmează cursurile Școlii Normale din Târgoviște, apoi își definitivează studiile la Facultatea de Litere din București. Predă pe plaiurile dâmbovițene, ca într-un final să se stabilească definitiv la Pietroșița. Implicând activ pe elevi, profesorul Ulieru reușește să înființeze, apoi să dezvolte, o importantă colecție de etnografie și artă populară, considerată cea mai mare din județ. În 1982 publică o masivă și bine documentată monografie a localității Pietroșița, reeditată în 2002.

Muzeul etnografic - vizita. Colecția este adăpostită de Casa Popescu, construită la 1870, care ne impresionează de la prima vedere prin ceardacul întins pe două laturi ale casei, atât la parter, cât și la etajul 1, dar și prin foișorul împodobit cu frumoase traforaje de lemn („florării”). Doamna muzeograf ajunsese deja și ne-a poftit în interiorul muzeului; un hol central împarte casa în două părți egale, din acest spațiu efectuându-se și accesul spre etaj. În camerele de la parter, pe partea dreaptă, vedem numeroase obiecte din categoria celor gospodărești, de uz casnic și meșteșugărești. Mi-a plăcut măsuța de lemn, rotundă și joasă, înconjurată de scăunele așijderea, datată secolul al XIX-lea (de altfel, multe din obiectele expuse au o vechime considerabilă); nu lipsesc din expoziție cofele de apă, felinare, opinci, samare de măgari și șei de lemn pentru cai, pluguri, lăzi de zestre etc. Încăperea dedicată meșteșugurilor adăpostește un vechi banc de tâmplărie, modele de „florării”, unelte pentru confecționarea șiței, o roată de moară de apă, o găleată de fântână de lemn, un interesant compas din lemn, un ansamblu de foale de fierărie și multe alte exponate mărunte.

Urcăm la etaj unde pe holul central sunt expuse fotografii ale caselor vechi din sat, un dulap încastrat în perete cu obiecte de ceramică, covoare tradiționale, precum și o vitrină cu cărțile scrise de autori locali sau care au avut legătură cu satul Pietroșița. Pe stânga cum urci la etaj se află o sală mare, numită Auditoriul Mircea Horia Simionescu. Aici se desfășoară toate ședințele și evenimentele culturale organizate de Fundaţiea „Renaşterea Pietroşiţei – Ruralia”. Din punct de vedere muzeistic camera este dedicată industriei textile casnice și portului popular local. Satul Pietroșița era renumit pentru covoarele și țesăturile sale, dar doamna muzeograf ne-a spus că nu mai există meșteri în ale țesutului și meșteșugul s-a stins, bătrânii chiar vând din textilele țesute în casă cu mulți, mulți ani în urmă. Două războaie de cusut, vârtelnițe, lăzi de zestre, costume femeiești și bărbătești și covoare colorate cu modele interesante fac parte din zestrea expusă în acest spațiu muzeal.

Pe partea cealaltă a holului de la etaj, în dreapta, se află Sala Dr. Gabriela Nițulescu care ne aduce în fața ochilor un interior orășenesc specific Pietroșiței. Dezvoltarea localității datorită statutului de punct vamal, a comerțului peste munți, a infrastructurii rutiere și feroviare a condus și către o „modernizare” a locuințelor. Admirăm mobilierul de la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea: șifonier cu oglindă, un candelabru de ceramică, o oglindă mare cu ramă de lemn ornamentată, un pat cu tăblii de lemn sculptate, o sobă cu cahle decorative albastre. În cealaltă cameră suntem întâmpinați de un interior țărănesc cu mobilier mai simplu, unde piesa de rezistență este patul din colț, înconjurat de păretare și alte textile specifice. În odaie este și un pătuț pentru copil, lăzi de zestre, obiecte de uz casnic.

Am încheiat vizita cu o ieșire pe ceardacul de la etaj și în foișorul casei de unde se vedea valea râului Dâmbovița. Ne-am încălzit puțin la soare, interiorul fiind deosebit de răcoros, după care ne-am luat rămas bun de la amabila doamnă muzeograf și am pornit la explorarea caselor vechi din localitate (vezi impresii).

Am petrecut câteva zeci de minute în acest muzeu etnografic sătesc, mult mai bine organizat și îngrijit decât cel din Pucioasa, am privit din nou către ingenioasele obiecte populare, am admirat frumoasele textile tradiționale, mi-am închipuit cum trăiau localnicii acum 100 de ani în urmă. A fost o experiență plăcută, drept urmare recomand acest muzeu celor care vor să poposească o oră în Pietroșița. Și închei cu câteva versuri citite în muzeu:

---

VIZUALIZĂRI: 2161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI