Biserica Sfântul Spiridon şi Catedrala Mitropolitană

TIPĂREȘTE

youtube

Biserica Sfântul Spiridon şi Catedrala Mitropolitană sunt situate în centrul vechi, istoric, al Corfu Town, capitala Insulei Corfu, între cele două forturi veneţiene, în zona Campielo cu străduţe foarte înguste, mărginite de clădiri vechi, înalte (vezi harta). Între cele două biserici, aceste străzi înguste adăpostesc bazarul turistic al oraşului. Cele două biserici sunt principalele lăcaşuri de cult ale insulei, iar prin vestitele moaşte pe care le deţin, au devenit importante locuri de pelerinaj. Ele sunt puncte obligatorii care trebuiesc bifate pe lista obiectivelor turistice ale insulei şi sunt incluse în excursiile de genul "Marele tur al insulei Corfu". De asemenea, cum am văzut în câteva ocazii, cele două biserici (mai ales Sfântul Spiridon) sunt locuri de pelerinaj religios, grupuri din diverse ţări asistând la slujbe şi cântând imnuri religioase.

Fotografierea este destul de interzisă în ambele lăcaşuri, dar sper ca acest păcat să-mi fie iertat, prin contribuţia la înălţarea spirituală a cititorilor de pe AFA. În afară de fotografiile anexate, am realizat şi două videoclipuri cu cele două biserici:

- Biserica Sfântul Spiridon: youtube

- Catedrala Mitropolitană: youtube

Biserica Sfântul Spiridon

Biserica Sfântul Spiridon este situată în centrului vechi al oraşului, exact în spatele Listonului, vestitul loc de promenadă mărginit spre vest de clădiri în stil veneţian, iar înspre est de parcul Spianada (teren de cricket) şi Fortăreaţa Veche. De asemenea, în apropiere, în capătul Spianadei este Palatul Sfinţilor Mihail şi Gheorghe care adăposteşte Muzeul de Artă Asiatică.

Biserica este cel mai important lăcaş cult (ortodox) din Corfu, dedicată Sfântului Spiridon, ocrotitorul insulei. Este un sfânt foarte mult iubit de localnici, numeroşi bărbaţi purtându-i numele.

Moaştele Sfântului Spiridon au fost aduse în Corfu în anul 1453 şi au stat în altă biserică pâna s-a construit aceasta în anul 1590. Biserica este o basilică în stil veneţian, cu o singură navă centrală, având alături un turn clopotniţă foarte înalt, amintind de Biserica Sfântu Gheorghe din Veneţia. Turnul-clopotniţă, construit în 1620 şi având cupola de culoare roşie, domină întregul oraş (prin lege nu poate fi depăşit de alte construcţii), fiind un reper vizibil atât din oraş, cât şi de pe mare (foto).

În interiorul bisericii, două plăci de marmură lucrate la Veneţia în anul 1852 despart nava centrală de Sfântul Altar. Partea frontală a iconostasului de marmură seamănă cu exteriorul intrării unei biserici în stil baroc. Tavanul bisericii, foarte frumos şi de o mare valoare artistică, este împărţit prin rame aurite în 17 cadre pictate de Panagiotis Doxaras în 1727 cu scene din viaţa şi minunile Sfântului Spiridon. Din cauza umezelii şi a proastei întreţineri, pictura iniţială s-a distrus, fiind restaurată în 1852 de Nikolaos Aspiotis.

In interiorul bisericii, în dreapta iconostasului, se află o criptă spre unde moaştele Sfântului sunt păstrate într-o raclă dublă (foto, video). Cea mai mare, exterioară, este din lemn, cu ornamente de frunze de argint. Racla interioară, din argint, lucrată la Viena în 1867, este cea vizilă în partea de sus şi este acoperită cu catifea roşie. De asemenea, are fund detaşabil pentru a facilita schimbarea papucilor Sfântului. Această criptă a fost astfel proiectată şi construită la suprafaţă tocmai pentru uşura accesul credincioşilor şi pelerinilor la moaşte. De asemenea, în criptă există 53 de arzătoare (?) de tămâie agăţate de tavan, din care 18 sunt de aur, iar restul de argint.

Sfântul Spiridon s-a născut în insula Cipru în anul 270, într-o familie modestă. Crescând în dreapta credinţă şi ducând o viaţă cucernică, a fost hirotonit episcop de Trimitunda. Sfântul Spiridon a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea unde a apărat dogma unităţii Sfintei Treimi prin analogie cu cărămida care este făcută din pământ, apă şi foc. Sfântul şi-a trăit viaţa în Cipru, săvârşind nenumărate minuni. El a fost prins şi omorat în anul 350, în vremea persecuţiei lui Maximin. Cand saracinii au atacat Insula Cipru, localnicii i-au deschis mormântul pentru a nu fi profanat, ducand trupul la Constantinopole. Trupul său era neputrezit şi frumos mirositor. După căderea în anul 1453 a Constantinopolului, preotul Gheorghe Kalohairetis din Corfu a adus pe meleagurile natale Moaştele Sfântului Spiridon, rămânând o vreme în posesia familiei sale şi apoi, prin dotă, în posesia familiei Voulgaris care le-a aşezat în capela familială. Moaştele Sfântului Spiridon au fost aşezate în actuala biserică în anul 1590 cand biserica cea veche din Sorokos a fost dărâmată pentru a fi construite zidurile fortificate ale oraşului.

Anual, în oraş, omagiind minunile înfăptuite, au loc patru mari procesiuni religioase cu Moaştele Sfântului Spiridon:

Prima procesiune are loc în Duminica Floriilor, zi în care locuitorii din localitatea Corfu, în anul 1630, au fost izbăviţi de o plagă cumplită. Moaştele Sfântului Spiridon sunt purtate cu mare fast pe marile bulevarde ale orasului, precedate de orchestrele filarmonice (denumirile de "orchestere filarmonice" au altă conotaţie aici) din insula Corfu. Traseul urmăreşte vechile ziduri ale oraşului de unde Sfântul a alungat molima.

Cea de-a doua procesiune este şi cea mai veche, datând din anul 1550, de pe vremea dominaţiei veneţiene, cand Sfântul Spiridon a salvat insula de la foamete. În acele vremuri, procesiunea cu Sfântul Epitaf a fost interzisă, fiind permisă doar cea cu Moaştele Sfântului Spiridon. În prezent, ambele procesiruni se desfăşoară simultan în Sâmbăta Mare, pornind de la Biserica Sfântul Spiridon. Orchestra filarmonică din Corfu interpretează anumite cântări speciale, printre care „Cande Lacrime" a lui Michelli, „Hamlet" a lui Faccio şi „Marşul funebru" din "Simfonia Eroica" a lui Beethoven.

Cea de a treia procesiune se desfăşoară în prima duminică din luna noiembrie, omagiind cea de-a doua izbăvire de molimă, din anul 1673, tot de către Sfântul Spiridon.

A patra procesiune are loc în 11 august, amintind de eliberarea oraşului Corfu de sub asediul turcilor otomani din anul 1716. Legenda spune că Sfântul Spiridon s-a apropiat de armata otomana având în mână o torţă aprinsă şi o cruce. Turcii s-au speriat teribil şi au fugit abandonând insula. De asemenea, contele veneţian Schulenburg a fost onorat de către veneţieni pentru priceperea lui de a organiza apărarea oraşului, dar toată lumea a recunoscut şi ajutorul venit din partea Sfântul Spiridon. În aceste condiţii, veneţienii au oficializat slujba şi pomenirea Sfântului Spiridon în ziua de 11 august. In anul 1716, compozitorul Antonio Vivaldi, la cererea Republicii Veneţiene, a compus oratoriul "Juditha triumphans" în cinstea acestui măreţ eveniment.

Sfântul Spiridon face mari minuni şi în zilele noastre. El umblă neîncetat prin lume pentru a asculta şi îndeplini rugile credincioşilor care îi cer ajutorul, ocazie cu care papucii din picioarele sfintelor sale Moaşte, în raclă, se tocesc fără ca nimeni să umble la ei. Din această cauză, papucii Sfântului Spiridon trebuiec înlocuiţi periodic şi fragmente din aceştia sunt înmânate (gratuit) ca amulete credicioşilor şi pelerinilor care vizitează biserica. Apar sub formă de pliculeţe cu o ştampilă şi un fragment textil din papucii Sfântului. Dacă ghidul grupului nu vă ajută din proprie iniţiativă, mergeţi în camera din stânga altarului şi cereţi.

Poate că nu ştiaţi, dar şi în România există o bucăţică din Sfintele Moaşte ale Sântului Spiridon, depusă spre închinare credincioşilor la Catedrala mitropolitană "Sfântul Spiridon Nou", Paraclis Patriarhal din Bucureşti.

Catedrala Mitropolitană

Catedrala Mitropolitană din Kerkyra (Corfu), cunoscută şi sub numele de Panaghia Spileotissa (Maica Domnului din Peşteră) este situată în apropiere de Portul Vechi şi de Fortăreaţa Nouă. Catedrala cu trei abside a fost construită în 1577 în stil baroc, cu influenţe renascentiste, pe locul unei biserici cu hramul Sfântul Vlasios. Ea este dedicată pentru trei sfinţi: Maica Domnului din Peşteră (după distrugerea unei biserici, icoana ei a fost adusă aici), Sfântului Vlasios (vechea biserică de pe acest amplasament) şi Sfintei Teodora, împărăteasa Bizanţului ale cărei Sfinte Moaşte se găsesc tot aici. Sfinţii Vlasios şi Teodora sunt sărbătoriţi în aceeaşi zi pe 11 februarie, iar Maica Domnului din Peşteră în data de 15 august.

În interiorul catedralei Mitropolitane sunt hagiografii (ramură a teologiei care studiază vieţile sfinţilor) importante, un templon bizantin (element specific bisericilor bizantine care separă nava de Sfântul altar) şi racla de argint cu moaştele Sfintei Teodora. Cele mai valoroase icoane din biserică sunt: Maica Domnului din Dimosiana (sec. XIV), Crucificarea (sec. XV), Sfântul Gheorghe (sec. XVI), Sfântul Godvelas (sec. XVII) şi Cina cea de Taină (sec. XVIII).

După căderea Constantinopolelui, Moaştele Sfintei Teodora au fost mutate aici împreună cu moaştele Sfântului Spiridon. Procesiunea cu moaştele Sfintei Teodora are loc anual în prima duminică a Postului Mare (după calendarul ortodox).

Sfânta Împărăteasă Teodora era de origine din Paflagonia (nordul Anatoliei, Turcia europeană de azi), fiind fiica unui anume Marinus, comandant A fost soţia Împăratului Teofil Iconoclastul (829-842), însă nu a aderat la erezia iconoclastă împreună cu acesta (iconoclaştii distrugeau icoanele, considerându-le chip cioplit). După moartea soţului, Sfânta Teodora a condus ţara cu înţelepciune timp de 15 ani, fiul lor fiind încă minor. În anul 843 ea a convocat la Constantinopole un sinod care a întărit hotărârile Sinodului VII Ecumenic (Niceea, 787). Iconoclaştii au fost stigmatizaţi şi venerarea icoanelor a fost recunoscută de Biserică. Sfânta Teodora a stabilit celebrararea anuală a acestui eveniment, „Biruinţa Ortodoxiei”, în prima Dumnică din Postul Mare, la noi fiind cunoscută sub numele de „Duminica Ortodoxiei”.

Racla ferecată în argint cu moaştele Împărătesei Teodora este aşezată în partea dreaptă a sfântului lăcaş.

---

VIZUALIZĂRI: 9656 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI