“Pinguinii” – acei frumosi si zgomotosi nebuni ai motocicletelor…

TIPĂREȘTE

Atunci cand v-am vorbit de Valladolid (prin toamna anului 2011), va spuneam ca una din marile atractii ale orasului este concentratia de motociclisti care are loc in primul weekend de dupa sarbatori, in luna ianuarie. Se spune ca este cea mai mare concentratie de acest tip pe timp de iarna din intreaga Europa. Numele a fost inspirat de frigul care este in zona in acea perioada. Anul acesta s-a tinut editia cu numarul treizeci si doi!! Fie ca-ti plac motocicletele, fie ca nu-ti plac, evenimentul nu are cum sa te lase indiferent. Nu stiu in ce masura poate fi inclus pe lista obiectivelor turistice, insa poate cuiva, vreodata, ii va fi de folos articolul. Eu am aici destul de multi prieteni si cunoscuti care fac iesiri in weekend cu motocicleta, deci… un alt fel de turism (raportat la mijlocul de transport, si nu numai, pentru ca fac si “mari adunari generale” din cand in cand).

Fara a fi descurajati de temperaturile joase sau de efectele crizei care nu se mai termina…, aproape douazeci sase de mii de inscrisi au participat anul acesta la activitatile organizate din timp pentru ei, demonstrand, inca o data, sanatatea de fier a evenimentului.

Aceasta editie s-a organizat, asa cum ne-am obisnuit in ultimii ani, in padurile de pini din Puente Duero, un loc medioambiental foarte atractiv, pe care l-au respectat toti participantii (eco din ce in ce mai mult la loc de cinste peste tot). In acesti doisprezece ani, am fost si eu o data in Pinar, acum vreo cinci-sase ani. Tin minte ca senzatia termica a fost aceeasi cu cea pe care o aveam in Romania pe un ger cumplit, si de care, va spun cu mana pe inima, nu prea imi este dor… Cam de-atunci am inceput sa cunosc aceasta lume a motocicletelor; de fapt, “cunosc” e mult spus, nu m-a atras niciodata in mod deosebit, insa m-am aflat in contact permanent cu ea cu sau fara vointa mea;) Atunci insa, neavand costum adecvat, ca mai toata lumea care participa (asta-mi aminteste si de urcusul meu pe Muntele Olimp in sandale!!!), m-am infofolit si eu cum am putut, cu egari pe sub blugi si manusi groase. Degeaba. Odata ajunsa acasa, mi-au trebuit vreo doua ore sa ma incalzesc, asa de tare intrase frigul in mine. In rest, atmosfera e una faina. Pentru cei care fac parte din aceasta lume. Se strang in jurul focurilor de tabara, beau, mananca, povestesc, glumesc, fac schimb de experiente…

Vin motociclisti nu numai din toate colturile Spaniei, ci si ale Europei si chiar lumii (Anul asta premiul pentru motociclistul venit cel mai de departe i-a fost dat unui japonez!!! Cat oare o fi facut pana aici pe doua roti??). Acolo, in padure, in incinta “festivalului” (sau numiti-l cum doriti, ca nu prea e festival…), isi ridica corturile si-si stabilesc “baza” pentru weekendul respectiv. Organizatia le ofera lemne de foc, dand si sfaturi pentru ca acestea sa fie folosite cu cap si chibzuinta. Unii dintre participanti vin cu furgoneta si chiar autocaravane, deci dorm mai comod (si mai ales mai la caldura), si-si aduc chiar oale cu mancare pregatita de acasa!! Oricum, in pretul pe care il platesc pentru inscriere intra si cateva mese colective, facute la cazan chiar acolo, in padure. Supe calde, ciocolata calda si ea, cafea, mancaruri pe baza de carne si ceva grasime, ca sa tina de cald… Numai vin fiert nu se bea!! Ce stiu ei…;)

Carevasazica aceea a fost singura mea experienta din “pinar”. Nu se stie niciodata, insa nu cred sa o mai repet vreodata… Ceea ce, insa, facem mai in fiecare an, este sa mergem in centrul Valladolidului, pentru ca acolo, in Acera de Recoletos, langa parcul Campo Grande, este centrul nevralgic al concentratiei cand este vorba de activitatile organizate in afara bazei acesteia din padure. Orasul, dupa cum va puteti inchipui, este impanzit in zilele respective de miile de motociclete de toate felurile, modelele, marcile… Se fac parade, se fac demonstratii de abilitate (oare asa le zice?), se dau premii…

Asa ca si anul asta am participat pret de vreo trei ore… Ba am mai coborat (de la mine din sat) si calare pe motocicleta, cu toata frica mea fata de acest vehicol. Noroc ca era una comoda, tip Custom (vedeti ce ma pricep?) si il inghioldeam intr-una pe sofer sa nu sara iapa cu viteza!! Bineinteles ca nu voi posta poze cu subsemnata (ca le-am facut, cum? sa nu ma dau mare ca sunt viteaza si-am indraznit sa ma urc? ;)) si nici nu insist pe frigul care mi-a intrat pe sub cojoc nici eu nu stiu cum, ca ma credeam infofolita bine. Nici nu pot spune ca m-am distrat de minune. Noroc ca mie-mi place sa traiesc experiente de tot felul. Plus ca aveam in cap sa fac ceva poze pentru voi/dvs., ca sa va faceti o idee de ce inseamna “Pingüinos Valladolid”. Chestia e ca nu ma simt atrasa de motoare, asa ca, oricat mi s-a explicat sau mi s-ar explica, sunt atenta din politete, da, dar… atat. Am facut poze pe ici pe colo… Mi-a placut sa vad, ca in fiecare an, motociclete mari, de lux, dar cel mai mult imi place sa vad vehicole originale, vopsite intr-o culoare tipatoare (mereu ma intreb daca stapanul este un nonconformist total), cu stegulete agatate (partea asta imi place cel mai tare, ca asa vezi de pe unde vine lumea, fiecare comunitate autonoma a Spaniei avand stema si steagul ei), motociclete pe trei roti, cu sidecar, altele cu juma de casa in carca, altele vechi de cand lumea si restaurate sau foarte bine conservate… Frumos, ce sa mai, chiar daca nu sunt eu moarta dupa ele. Daca vreodata m-am simtit mandra de ceva (o sa radeti, stiu) a fost de fluturarea micului stegulet rosu-galben-albastru pe langa cel cu galben si rosu…

Dupa ce am dat o tura sa admiram/simtim/palpam atmosfera si nu numai, ploaia maruntica de care nu s-au despartit pinguinii pe tot parcursul evenimentului ne-a facut ciuciulete pana am reusit noi sa intram intr-o taverna sa papam niste crochete. Cu ocazia asta va spun si unde puteti plati in Valladolid cu bani romanesti!!! Surprize surprize… E o gluma, bineinteles. Cand am dat sa scot banii, mi s-a agatat de mana o bancnota de 1 RON, pe care o tin in portofel asa, de drag, si chelnerul a fost pe faza si m-a intrebat cu ce am vrut sa-i platesc. I-am dat hartia ca sa se uite la ea si i-am zis sa-ncerce s-o rupa (cu asta ma amuz mereu, bineinteles). S-a minunat si i-am facut-o cadou, ca stiu ca sunt multi care colectioneaza bani din alte tari. Si uite cum ne-a mai dat omul, din partea lui, inca doua crochete;) Afacere buna, tinand cont de faptul ca o crocheta costa 0,90 euro. Apropo, se spune ca sunt cele mai bune crochete din Valladolid. In curand pregatesc eu si o ruta a localurilor de tapas din oras…

Dar sa revenim la Pinguini. Ce-o sa va spun acum este inspirat din ce-am citit in presa (care in zilele respective acopera evenimentul cu pagini si pagini intregi…).

Asa cum va spuneam mai sus, unul dintre momentele mult asteptate de participanti este ceremonia de premiere cu “Pinguinii de aur” a personajelor, institutiilor sau mediilor mass-media care au avut un rol important in lumea motocicletelor in anul respectiv (anterior de fapt). Imi cer scuze ca nu stiu sa va zic toti premiatii, insa nu cred ca e atat de important. Daca cineva este interesat, sa-mi zica si investighez. Cel mai cel – a fost Pol Espárrago, tanarul pilot de douazeci si unu de ani care anul trecut s-a proclamat vicecampion de Moto 2. Intotdeauna se dau premii si: celui mai tanar participant, celui mai in varsta participant (sa-i vedeti la optzeci de ani, ca niste flacai…;), celui venit de cel mai departe, etc. Din auzite, un segovian dornic sa primeasca un asemenea premiu, si-a luat motocicleta in carca cu ceva saptamani inainte si a venit la concentratie de nu stiu unde (centrul Europei), ca sa i se recunoasca acest lucru.

Interesant este ca, la putini kilometri de Valladolid si la numai o saptamana mai tarziu, are loc o alta concentratie, “Motauros”, ceva mai linistita sa zicem, adica de proportii mai mici, insa cu aceeasi intentie de a savura atmosfera motociclista langa focul care infrunta si, in acelasi timp, se afla in perfecta comuniune cu friguroasa iarna castiliana. Poate parea ciudat ca exista doua evenimente de acest tip asa, unul dupa altul, si in aceeasi zona… Insa este de inteles atunci cand apar divergente in sanul organizatorilor Pinguinilor. Vedeti cum se intampla chestii de-astea si la case mari? ;)

Ca sa va faceti o idee despre activitatile organizate in “Pingüinos 2013”, am tras cu ochiul pe programul evenimentului.

Joi, 10 ianuarie

10:30h – Deschiderea zonei de campat “Área Recreativa de Puente Duero”, Valladolid.

11h-23h – Inscrieri si strans de alimente in “Operatiunea kilul”, de care v-am vorbit si anul trecut, si care inca continua sa se faca, dupa cum se vede. Caci motociclistii au suflet bun si ei.

Vineri, 11 ianuarie

12:00h-22:00h – Degustare “Supa Pinguinilor”

12:00h-22:00h – Degustare “Cafeaua Pinguinilor”

12:00h-23:00h – Se ofera un pahar de bautura si fructe uscate pentru Revelionul si Anul Nou al Pinguinilor

12:30h – Spectacole de Stunt si Freestyle in parcarea centrului comercial Vallsur: Ultimate Burning (Franta) si Ricardo Domingos (Portugalia)

16:30h – Excursie turistica la Mojados: aperitiv si demonstratii de Stunt si Freestyle (aceiasi de mai sus)

20:30h – Concert Rock&Roll Circus

22:00h – Concert New Passengers

24:00h – Revelionul Pinguinilor. Sampanie pentru toata lumea si, in loc de cele doisprezece boabe de struguri, se mananca doisprezece fructe uscate.

00:45h – Concert Hook.

Sambata, 12 ianuarie

7:30h – 10:00h – Mic-dejunul Pinguinilor

12:00h – Excursie la Valladolid, Acera de Recoletos – Parada Steagurilor. Speech-ul autoritatilor. Aperitiv si demonstratii de Stunt si Freestyle (sarituri). Demonstratie piloti scoala FK1 (copii intre patru si zece ani)

19:00h – 21:00h – “Cina Pinguinilor”

Seara – concerte

23:30h – Parada Tortelor (omagiu adus motociclistilor decedati)

23:50h – Spectacol piromuzical

01:45h – Strippers Show

Duminica, 13 ianuarie

Mic dejun, etc.

11:30h – Decernarea premiilor “Pinguinii de Aur 2013”

11:45h – Decernarea trofeelor “Concentratia Pinguinii”. Tragere la sorti – motocicleta Honda NC700S si alte cadouri.

In fiecare zi se lua micul dejun, supa, cafeaua, cina, iar spectacolele erau cam aceleasi, de aceea nu am repetat.

Nu stiu ce sa va mai zic despre acest eveniment. Daca as fi mare amatoare, cu siguranta entuziasmul mi-ar fi mult mai mare. Insa cei interesati puteti cauta informatii si, mai ales, poze pe net. Aceasta concentratie impresioneaza, veti vedea. Brmmm, brmmmm, brmmmmm….

---

VIZUALIZĂRI: 1319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI