Cu toate că programul oficial al echipei era clar bătut în cuie de antrenor, noi, însoţitorii, nu aveam obligaţia de a participa în totalitate la derularea lui ad litteram. Drept pentru care, încă de acasă am proiectat un traseu pentru cea de a doua zi şi am închiriat o maşină. Nu puteam să merg într-un loc nou şi doar să tăbăcesc scaunele unor terase din Valladolid. Prima zi, de fapt după amiaza acesteia, am alocat-o preumblării la pas domol prin oraş, cel despre [...] — citește

Dintr-un sertar al amintirilor turistice strigă puternic pe fereastra sufletului spaniol, cea mai mare regiune a țării, Castillia y Leon, situată în nord vestul Spaniei, ea reprezintă inima adevărată a Spaniei, grație istoriei, aici s-a născut limba spaniolă. Am avut șansa să rostogolesc mingea mea turistică prin Valladolid, Burgos, Palencia, Segovia, articolele nepublicate au început să dea în clocot spaniol, supărate că le-am pus la naftalină și prind miros vechi de [...] — citește

Era la misma procesión de antaño.El anciano cree ver la que vio de niño,y el niño, aún sin darse de ello cuenta,espera ver la misma cuando llegue a anciano,si llega... Y no ha pasado más;ni monarquía, ni dictadura, ni revuelta, ni república.Pasan los pasos.Y los llevan los mozos. Sau pe românește: Era aceeași procesiune de demult.Bătrânul crede că o vede pe cea pe care o vedea de copilși copilul, fără să-și dea seama încă,așteaptă s-o vadă pe aceeași atunci când va [...] — citește

Îmi mai zice mama câteodata Cum semeni tu cu tăticuţu’ tău! Bineînţeles că în glumă. Lu’ tata îi place mai mult zarzăra şi pruna, mie strugureii. Acasă îmi plăcea doar vinu’ din producţie proprie, fiert iarna la gura sobei, şi un pic de vin alb dulce din când în când. Când am schimbat ţara şi noii mei vecini au început să-mi vorbească şi să-mi ofere vinul lor roşu (mai ales), gustam ca să nu par needucată, dar nici nu mă omoram. Am început să-i iau bine [...] — citește

Septembrie 2014. Weekend la orizont. Vineri seara, pe o vreme cainoasa (de parca cel mai bun prieten al omului ar merita sa-i dea numele unui timp friguros si ploios), luam la rand cateva taverne din oras, si ne tapuim la greu. Sambata ne trezim nu foarte devreme, si dupa niste cumparaturi care nu mai puteau fi amanate, ramanem in sat, pentru ca Marta ne invitase le vermú torero. Ce e ala? Imediat va explic. Se merge la un bar (sau la mai multe) care ofera tapas, insotite de vin sau bere (ce [...] — citește