Monumente evanghelice în Sighişoara

TIPĂREȘTE

Cum ajunsesem în Cetate cu mult înainte de ora 12, oră la care ies figurinele din Turnul cu Ceas, am vizitat Biserica Mănăstirii Aceasta a fost construită de călugării dominicani care s-au stabilit în Sighişoara după invazia tătarilor din 1241 găsind aici un oraş pustiit. Biserica Manăstirii, numită biserica fraţilor predicatori este pentru prima oară atestată documentar în 1302 într-o indulgenţă emisă de papă. Ordinul dominicanilor le cerea călugărilor să renunţe la bunuri materiale ceea ce le-a atras numele de călugări cerşetori. Cu toate că aceşti călugări ca persoane fizice erau săraci lipiţi pământului, ei au atras din traficarea indulgenţelor şi donaţii, averi considerabile cu care au construit o mănăstire şi o biserică. Mănăstirea, pe locul căreia s-a ridicat primăria oraşului a fost demolată în 1886. Biserica mănăstirii a fost construită în perioada 1492-1515. Istoria ei indică perioade de înflorire alternate cu altele de decadenţă. În urma reformării bisericii din Transilvania de către Johanes Honterus în1539, biserica dominicană nu a mai putut funcţiona decât puţin timp, după care în 1555 a fost închisă şi călugării alungaţi. Biserica a devenit principalul locaş de cult evanghelic din oraş. Se mai păstrează incă o cristelniţă, o parte din vechiul altar şi piese de mobilier vechi scăpate de la catastrofalul incendiu din 1677 în care a ars o mare parte din cetate şi biserica în întregime. Atât turnul cu ceas cât şi biserica au fost refăcute imediat prin donaţii ale bogatelor bresle şi comunităţi săseşti din toată Transilvania. Atunci s-au construit altarul în stil baroc timpuriu care a costat 800 guldeni şi 15 care cu grâu. Pe altar sunt pictate cele mai semnificative momente ale creştinismului ca Cina cea de taină, Golgota, Răstignirea lui Iisus. În dreapta şi stânga sunt chipurile apostolilor Petru şi Pavel. O sculptură de lemn în mărime naturală îl reprezintă pe Hristos cel Înviat. Orga şi amvonul baroc au fost construite, conform inscripţiilor de pe ele, în 1680. Pe pereţi sunt expuse 39 de covoare turceşti de mare valoare donate de familiile unor negustori bogaţi. Biserica a fost restaurată în 1859,1929 şi şi 1982. La prima restaurare s-a găsit o casetă cu manuscrisuri îngălbenite de mare valoare cu însemnări despre ultimii ani ai călugărilor dominicani în biserică. La a doua restaurare s-au decopertat picturi murale reprezentând călugări dominicani şi la subsol câteva morminte. Un coridor subteran parţial practicabil şi astăzi unea biserica cu locul unde a fost mănăstirea.

La câţiva metri de liceul Joseph Haldrich, în cel mai înalt punct din Dealul Scolii se ridică Biserica din Deal, cel mai important monument arhitectonic din Sighişoara. Construcţia ei în stil gotic a durat aproape 200 de ani, între 1345-1525. A fost construită în etape prin adăugiri succesive peste două construcţii preexistente: un donjon şi o veche capelă romană existentă încă din anul 1200. Prima atestare documentară este din 1345 când regele Ungariei scrie că sighişorenii au început construcţia unei biserici mari. Portalul din nord cu blazonul oraşului a fost făcut în 1495, altarul în 1520 cel de sud în 1525. Biserica are o lungime de 53 m cu un turn-clopotniţă înalt de 42 m. prevăzut cu guri de tragere şi de aruncare. Pe contraforturi se află patru statui gotice de piatră, care fac parte dintr-o alegorie reprezentând Închinarea Magilor. În 1631 în Biserica din Deal, Gheorghe Racoszi a fost ales principe al Transilvaniei şi rege al Ungariei. Sub altar este o criptă, unică în Transilvania în care în 60 de nişe sunt sicriele unor personalităţi din istoria cetăţii. Biserica a fost incendiată în 1704 şi parţial distrusă de cutremurul din 1838 dar refăcută imediat de enoriaşi. În biserică se găsesc statui în mărime naturală, un lapidarium, un altar al Sf. Martin, aghiazmatar, un amvon sculptat şi piese de mobilier valoroase. Biserica a fost decorată cu picturi care la trecerea la luteranism au fost acoperite. Parte din ele au fost decopertate la restaurările din 1934 şi 1999. În urma migrării masive a saşilor în a doua jumătate a secolului trecut, biserica a suferit un proces continuu de degradare. Ultima restaurare care a durat nouă ani, intre 1991-1999 şi a fost făcută în mare parte cu fondurile Fundaţiei Messerschmitt. Această valoroasă restaurare a primit in 2005 Marele Premiu al Uniunii Europene pentru patrimoniu.

La ieşirea din biserică am făcut câţiva paşi prin Cimitirul evanghelic, inclus în patrimoniul UNESCO. Acesta se află într-o zonă împădurită la vest de Biserica din Deal în îngrijirea bisericii Parohiale Evanghelice. Este un cimitir ordonat, cu alei lungi paralele pe care sunt înşiruite mormintele saşilor care au vieţuit în Sighişoara. Pietrele tombale executate dintr-o gresie moale poartă inscripţii de nume şi ani. Din păcate, multe au fost strămutate de la locul lor iniţial rămânând numai lespezile ca însemn al mormintelor. O astfel de piatră tombală am întâlnit pe drumul care duce la Biserica din Deal.

Am coborât în cetate pe Scara acoperită. A fost construită în 1654 din lemn, cu acoperiş de şindrilă. Şindrilele sunt puţin îndepărtate pentru a lăsa lumina să pătrundă în interiorul scării. Scopul scării a fost să protejeze elevii care urcau zilnic la Şcoala din Deal de ploi, vânt şi ninsori. Iniţial scara avea 300 de trepte, după care la o refacere în 1849 a rămas cu 175 de trepte. Treptele sunt grupate câte şase, cu câte una mai lată de odihnă, sugerând zilele săptămânii. Ajunşi jos la capătul ei, am îmbrăţişat cu privirea cetatea, i-am mulţumit lui Dumnezeu că ne-a permis s-o vizităm şi cu bateriile încărcate dar regretând că am stat prea puţin în Sighişoara, ne-am îndreptat spre casă.

Până la urmă mi-am împlinit visul şi AmFostAcolo!

---

VIZUALIZĂRI: 2996 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI