Sarmizegetusa Regia – cetatea-nucleu a civilizației dacice

TIPĂREȘTE

Iată că s-au adunat în portofoliul AmFostAcolo un număr de 600 de articole încadrate în rubricile dedicate României (525 materiale), țărilor străine (Bulgaria, Turcia, Grecia și Ungaria) sau zStratosferei. Dedic articolul cu numărul 600 unui obiectiv încă învăluit în mister, generator de multiple idei și ipoteze, centrul lumii dacice – Sarmizegetusa Regia.

Poziționare și acces. Aparținând administrativ de localitatea Grădiștea de Munte, capitala Regatului dac este accesibilă auto mult mai ușor din anul 2016, atunci când drumul a fost asfaltat până în preajma sitului arheologic. Drumul de acces are indicativul DJ 705A și pornește din orașul Orăștie, străbate localitățile Căstău, Beriu, Orăștioara de Sus și de Jos, Costești și Grădiștea de Munte și ajunge într-o parcare oarecum amenajată, supravegheată video – este vorba despre circa 36 km.

Ici-colo mai există indicatoare, se traversează câteva sate în care găsiți mai multe pensiuni, dar și mici magazinașe de unde vă puteți aproviziona cu băuturi și ronțăieli. Covorul asfaltic arată bine în general; ultimii 15 km de șosea, după Costești, sunt destul de meandrați. Finalul drumului îl constituie așa-zisa parcare; în momentul în care acea zonă se umple, mai ales în perioada de vară, șirul de mașini parcate se lungește la vale pe marginea drumului.

Din parcare trebuie să continuați la pas pe un drum pavat cu piatră cubică, circa 850 m în urcare (70 m diferență de nivel). La începutul drumului e afișat Regulamentul de vizitare, programul și tarifele; Regulamentul de vizitare destul de strict apare în mai multe locuri pe panouri mari. Ajunși la intrarea în situl arheologic (fosta parcare) întâlnim mai întâi toaletele care ar trebui să aibă și apă (brrr...), apoi găsim punctul de jandarmi montani și chioșcul de bilete.

Program și tarife. Consiliul Județean Hunedoara administrează importantul sit arheologic Sarmizegetusa Regia. Taxele de vizitare diferă în funcție de sezonul turistic: în perioada 1 iulie – 30 septembrie costul unui bilet este de 14 lei/adult, în restul timpului încasându-se 10 lei/adult și 5 lei/elevi, studenți și pensionari. Există o serie de facilități și gratuități, de exemplu preșcolarii până în 7 ani au intrare gratuită. Programul de funcționare este adaptat anotimpurilor: între 1 mai – 30 septembrie: 09.00-20.00, între 1 martie – 30 aprilie și 1 octombrie – 30 noiembrie: 09.00-18.00, iar între 1 decembrie – 28/29 februarie: 10.00-15.00. Puteți închiria aparate de ghidaj audio disponibile în limba română sau engleză la prețul de 20 lei/aparat/90 minute.

Vizita la Sarmizegetusa Regia

Pornim la drum cu emoție spre nucleul statului unificat dac, centrul politic, militar, administrativ și spiritual al Daciei. Era pentru prima oară când ajungeam în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei, alegând așa cum era și normal – Capitala.

E luna august, soarele deja arde în înaltul cerului, doar codrii mai estompează cu umbra lor căldura din aer. Deși e o zi obișnuită din cursul săptămânii, perioada de efectuare a concediilor de odihnă își spune cuvântul și găsim parcarea plină, astfel că ne poziționăm pe marginea drumului, mai la vale. La intrare pe bucata de drum închisă circulației auto lecturăm Regulamentul de vizitare și aflăm ce nu avem voie să facem: să nu părăsim traseele de vizitare, să nu ne așezăm sub nici o formă pe iarbă, să nu arunci gunoaie, să nu faci focul, să nu profanezi monumentele, să păstrezi liniștea etc. Buna desfășurare a vizitei este supravegheată de numeroși agenți de pază și camere de supraveghere video.

Pe marginea celor 850 de metri de urcuș nu veți găsi bănci pentru relaxare, iar trecerea pe lângă toalete (câteva cabine din lemn pe o platformă) vă va muta nasul din loc. Ajungem la casa de bilete, plătim cei 14 lei pentru fiecare adult și primim bilete personalizate. Achiziționez și un mic pliant cu informații sumare și harta obiectivelor din interiorul sitului arheologic.

Dar ce reprezintă Sarmizegetusa – „Cetatea de pe înălțimi”? Este vorba de un complex format dintr-o așezare civilă terasată, fortificația propriu-zisă și zona sacră (a templelor) . Autoritățile au „amenajat” două trasee, de fapt unul principal și o mică buclă de ocolire pe care o puteți utiliza la dus/întors spre temple. Din loc în loc câteva panouri îți prezintă succint ce se afla în zonă sau informații scurte din lumea dacică.

În cadrul traseului de vizitare nu avem acces la așezările civile dacice care sunt grupate în ceea ce se numește acum „cartierul civil de vest” și „cartierul civil de est”, pe terase amenajate chiar de daci. Nu știu în ce proporție au fost efectuate săpături arheologice în aceste zone și cât de mult se pot amenaja spre vizitare.

Vizita începe cu fortăreața, în interiorul căreia pătrundem prin poarta de vest mergem pe lângă cunoscutul zid dacic (murus dacicus) . Acest tip de construcție militară e realizată de daci combinând o tehnică locală cu influențe grecești. Astfel, se ridicau 2 ziduri paralele din blocuri de piatră cioplite sub formă de dreptunghi, spațiul dintre ele fiind umplut cu pământ și spărtură de piatră și întărit cu bârne de lemn. Totul fără a se utiliza vreun liant! Fortăreața a cunoscut transformări în timpul romanilor care au staționat o perioadă în zona cetății refăcând ziduri și porți, modelând terase.

Depășim spațiul porții de sud, apoi locul unde s-au descoperit urmele unui atelier monetar, și anume ștanțe de monede romane, lucru ce demonstrează viziunea conducătorilor daci – integrarea în lumea economică romană.

Poarta de est ne aduce chiar în fața drumului pavat, un interesant fragment de arhitectură dacică. Tot ceea ce ține de capitala Sarmizegetusa Regia este încă învăluit în mister. În ultimii zeci de ani au apărut ipoteze noi, explicații mai bune sau mai hazardate, s-au efectuat noi săpături arheologice (nu de mare amploare). Probabil că mulți dintre noi ne-am întrebat ce reprezintă un anumit obiect, loc sau zonă, la ce folosea o construcție, care era rolul unor pietre sau plinte ș. a. m. d. Au apărut studii și articole care prin concluzii pot răsturna tot ceea ce știam despre daci și Capitala lor. Adevăr sau fals? Greu de spus în condițiile în care sursele documentare sunt aproape inexistente iar săpături arheologice sistematice nu se efectuează.

Drumul pavat din lespezi de calcar, azi frumos înșiruite, are o lățime de circa 5 m și se pare că făcea legătura cu zona templelor, având chiar un acoperiș din lemn! (galerie de lemn care apare pe o scenă din Columna lui Traian). Descoperit în 1950 de Constantin Daicoviciu și echipa sa de lucru forma inițială a drumului era de scară în pantă ușoară, întreruptă din loc în loc de platforme orizontale, deci era un drum exclusiv pietonal. Cei 40 de m expuși astăzi au fost „restaurați” în 1980 când s-a modificat forma originală a drumului, dalele de calcar de Podeni fiind așezate într-un pavaj plan. Drumul pavat se oprea pe terasa IX într-o piațetă pavată la rândul ei cu dale de piatră. El se ramifica spre temple, dar cu alei pavate mult mai înguste.

După ce privim drumul pavat din spatele unei balustrade de lemn, coborând pe o alee de pământ neamenajată, ajungem la marginea pădurii, loc de unde se deschide o panoramă asupra zonei sacre. De la înălțime zărim o parte din templele de diferite forme și mărimi.

Terase și temple. Traseul de vizitare ne conduce mai întâi pe terasa X unde se află templul mare de andezit și fragmente din pilaștrii acestui templu. Rânduri de plinte de mari dimensiuni sunt aliniate în șiruri paralele, 6 la număr inițial – vizibile azi vreo 3 șiruri. De la înălțimea terasei X, consolidată cu un zid de susținere, se pot admira vestigiile celorlalte clădiri sacre.

Terasa XI nord găzduiește celebrele temple care au adus faimă Capitalei dacice: templul mare rotund, templul mic rotund, altarul de andezit, templul patrulater mare și templul patrulater mic. La câțiva pași distanță, pe terasa XI sud, sunt așezate pe iarbă plintele templelor de calcar mare și mic.

În centrul sitului se afla piațeta pavată cu lespezi de calcar, izvorul cu apă rece și un canal scobit în dale de piatră. Pe lângă templul mare circular se poate coborî pe o potecă abruptă și plină de rădăcini până în zona turnului pentagonal, parte componentă a zidului de apărare.

Piesa de rezistență a sitului archeologic este templul mare circular care are un diametru la exterior de un pic peste 29 m. El este format din mai multe elemente concentrice: două cercuri perimetrale (din andezit), un cerc median și o elipsă centrală, ultimele două elemente din stâlpi de lemn. Descoperit la începutul secolului al XIX-lea de către fiscul austriac, templul se afla în mijlocul pădurii. Cercetări sistematice sunt conduse de D. M. Teodorescu, apoi în anii '50 este decopertat complet de Constantin Daicoviciu. În anii '80 au loc lucrări de restaurare, apoi în 2017 sunt din nou înlocuiți stâlpii de lemn ai templului.

Stâlpii de lemn au fost atestați arheologic, ei se pare că erau înglobați în pereți de lut, acoperișul de formă conică fiind învelit cu șindrilă. Încă există numeroase controverse privind funcționalitatea clădirii: calendar solar sau templu?

Restaurarea masivă din 1980 s-a realizat în contextul serbării a 2050 de ani de la crearea primului stat dac centralizat și independent, un eveniment politizat de regimul comunist. Cu această ocazie s-au efectuat numeroase „greșeli”: drumul pavat (de fapt o scară) a fost refăcută, s-au betonat terase, s-au completat cu materiale nu prea potrivite diverse segmente ale templelor ori discului de andezit.

Situl arheologic se află în plin soare, astfel că după vizionarea templelor am căutat mereu băncile situate la umbră sub poalele pădurii. În apropierea izvorului, sub un arbore, e amplasată o măsuță de lemn unde poți mânca ce ți-ai adus în traistă. În fața fiecărui obiectiv se află câte un panou cu date sumare, câteva deja decolorate de soare și ploi.

Ipoteze și idei. Cele zece sanctuare dezvelite la Sarmizegetusa reprezintă o treime din numărul total de temple descoperite pe teritoriul Daciei preromane. Din punct de vedere cronologic templele sunt ridicate în două perioade diferite, cele mai vechi fiind din calcar, cele mai noi din andezit.

Cercetători mai tineri, din ultimele decenii, au încercat să dea și altă interpretare descoperirilor arheologice de pe Grădiștea Muncelului. Dar este greu de combătut, fie și cu argumente solide, ideile avansate la vremea lor de Constantin și Hadrian Daicoviciu, Ion Horațiu Crișan, Ioan Glodariu sau arhitectul Dinu Antonescu.

În ultimii ani au apărut ipoteze noi privind funcționalitatea clădirilor de formă patrulateră: prezența unui subsol sprijinit pe piloni (pentru combaterea umidității și a rozătoarelor) poate sugera existența unor mari depozite de cereale, un fel de hambare uriașe. Clasificarea acestor clădiri drept edificii de cult e greu de efectuat în condițiile în care nu au fost descoperite inventare specifice practicării unor ritualuri religioase (altare, vetre, gropi rituale, obiecte specifice cultului, opaițe). Chiar Hadrian Daicoviciu scria: trebuie, așadar, să recunoaștem că nu putem rezolva în chip mulțumitor contradicția dintre datele arheologiei, care ne zugrăvesc tabloul unei religii urano-solare și izvoarele literare antice care ne prezintă un zeu chtonian, pe Zamolxis, drept divinitate supremă a daco-geților.

Stabilirea unei reședințe regale pe Dealul Grădiștii se pare că e în strânsă legătură cu instaurarea puterii lui Burebista și numeroasele zăcăminte de fier din zonă. Creșterea cererii de produse și arme din fier sugerează dezvoltarea socială și economică a regatului dac unificat. La Sarmizegetusa a fost identificat un nivel de locuire anterior stăpânirii lui Burebista, dar așezarea capătă importanță maximă după instaurarea monopolului asupra metalurgiei fierului de către Burebista și clasa aristocratică dacică, moment în care centrul politic se stabilește la Sarmizegetuza. Ar fi logică astfel prezența atelierelor metalurgice și a marilor hambare necesare alimentării pe timp de iarnă a reședinței regale și locuitorilor. Creșterea prestigiului militar și social al regelui Burebista a condus spre demararea unor mari proiecte constructive – zona templelor, înconjurată cu ziduri, fiind de fapt reședința regală a lui Burebista.

Concluzii și recomandări. Vizitarea Sarmizegetusei Regia a făcut parte din premierele turistice pe care le-am îndeplinit în acest an. Este un loc istoric important pentru români, necercetat pe deplin, învăluit în mister. Necunoscutul produce numeroase interpretări, generează ipoteze și bătălii științifice. Poate că la un moment dat adevărul va ieși la lumină. Mi-a plăcut locul, situl arheologic e fotogenic, dar se simte nevoia unor îmbunătățiri.

Am zăbovit circa 2 ore pe tărâmul Capitalei regale dacice după care, la poalele dealului, am oprit să mâncăm o așa-zisă plăcintă dacică coaptă pe lespede, umplută cu scrob și brânză (nu e rea!). Vă recomand să aveți ceva de ronțăit la voi, eventual apă (rezervele se pot împrospăta de la izvor), pălării de soare și pelerine de ploaie (după amiază a avut loc incidentul tragic soldat cu victime în urma unei furtuni strașnice), încălțăminte comodă.

Recomand o vizită la Sarmizegetusa Regia, eventual cu o minimă pregătire documentară. S-a scris atât de mult despre acest loc, s-au făcut reconstituiri și filmări aeriene, încă se sapă (anemic), se propun interpretări – e o efervescență vizibilă.

Vacanțe frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3588 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI