O zi in Salonic

TIPĂREȘTE

Anul acesta am avut bucuria de a ajunge din nou in Salonic. De aceasta data impreuna cu minunatele mele fete carora le-am promis cu ani in urma ca le voi aduce aici. (Prima data cand am fost in Salonic, un coleg de nava m-a filmat la Turnul Alb promitand ca anul urmator voi ajunge cu fetele sa vizitam acest frumos oras, insa de atunci au trecut cam opt ani pana m-am tinut de promisiune).

Salonicul este infratit cu orasul din care provin si eu, Constanta, este al doilea mare oras din Grecia cu redacini adanci infipte in istorie, dar si cu o foarte activa viata sociala. Portul din Salonic este al doilea mare port din Grecia, latura comerciala fiind destinata in primul rand cerealelor, fierului vechi, carbunelui si comertului cu materii fieroase. Portul turistic este unul dintre cele mai mari, aici existand un terminal destul de mare care asigura transportul pasagerilor si al autoturismelor catre foarte multe destinatii turistice, dar si catre potul Pireu, cel mai mare port comercial al Greciei (destinat in primul rand transportului de containere).

Plecand din Paralia Katerini unde am fost cazat la Vila Manos, m-am inscris pe autostrada Salonic – Atena A1, am trecut prin doua centre de taxare, unul cu plata celalalt la liber (datorita lucrarilor care se executau in carosabil) si dupa aproximativ 50 de minute am reusit sa ajungem la jonctiunea cu E90 care ne-a scos in spatele gradinii zoologice, prima noastra destinatie din acea zi. Cautasem coordonatele gps pe google earth iar gps-ul ne-a scos exact unde trebuia fara a mai intra prin centrul orasului.

Despre Gradina zoologica am scris mai demult un review, este un loc de relaxare atat pentru adulti cat mai ales pentru copii, un parc imens cu multa liniste, foarte multa vegetatie si flori, cu multe animale.

Singura diferenta intre cele doua vizite a constat in lipsa lupilor si a ursilor din tarcuri, nu-mi dau seama unde disparusera, de altfel de acesta data n-am mai vazut nici un supraveghetor pe aleile gradinii.

Intrarea a fost libera ca si data trecuta, insa acum mi s-a parut mult mai pustie poate si din cauza lipsei atractiilor principale. Pana si locul unde convietuiau reptilele era inchis cu un lacat mare pe usa, poate de aici si lipsa de interes.

Fetele mele au ramas impresionate de curatenia care exista pe alei, curatenia din tarcurile cabalinelor, a maimultelor si pasarilor, am fost incantat sa redescoperim doi pauni care se plimbau liber in parc, dar si cateva rate domestice care isi cautau de lucru in apropierea paraului din interior.

Am stat mai bine de doua ore sa ne plimbam peste tot, jumatate de ora am stat intr-un foisor amplasat pe una dintre alei, sunt multe bancute si din loc in loc cateva astfel de foisoare, am cantat, le-am povestit fetelor despre animale, a fost superb. Dar timpul a trecut foarte repede si am fost nevoiti sa plecam, pe agenda noastra mai existau cateva obiective, din pacate timpul scurt si oboseala fetelor nu ne-a permis sa le atingem pe toate.

Ne-am urcat in masini inarmandu-ne cu foarte multa rabdare si vigilenta si am pornit catre Catedrala Sf. Dumitru din centrul orasului. Am trecut pe langa biserica Sf. Gheorghe, una dintre cele mai vechi si reprezentative biserici ale orasului, de aici se poate admira intreaga panorama a orasului, este unul dintre locurile cele mai cautate atat pentru a admira panorama orasului cat si pentru a vizita aceasta frumoasa biserica bizantina. In acest loc strada este destul de ingusta sunt curbe foarte multe si locuri de parcare foarte putine, mi-ar fi placut sa oprim pentru a admira interiorul bisericii si panorama orasului. Cum locuri de parcare nu am gasit, am decis sa ne continuam drumul catre Agios Demetrios iar soseaua ne-a purtat o vreme pe sub vechile ziduri ale cetatii amplasata pe una dintre colinele orasului, situl arheologic continuand pana aproape de piata Aristotelous.

Dupa cateva minute am oprit in fata bisericii Demetrios (Sf. Dumitru) intr-o statie destinata autocarelor. Desi strada este cu sens unic, fiind locuri de parcare pe ambele parti, noi n-am reusit sa gasim nici unul, de aici si exasperarea noastra cand au inceput sa ne claxoneze autocarele venite cu turisti. Am fost nevoiti sa ne mutam incercand sa gasim locuri de parcare (eram trei masini). Dupa vreo 15 minute, invartindu-ne pe strazile cu sens unic in cele din urma am observat cateva locuri tocmai eliberate, si am parcat care cum am putut, noi avand sansa sa fim in apropierea bisericii.

Foarte multi turisti care vizitau Agios Demetrios, intrarea in biserica este libera insa din pacate intrarea in cripta unde a fost torturat Sf. Dumitru era inchisa pentru vizitatori, n-am putut sta la coada decat pentru a atinge racla cu Sfintele Moaste ale Sf. Dumitru care in urma cu o saptamana au fost si la noi in Bucuresti.

Biserica este cea mai mare din Grecia, este trecuta in patrimoniul Unesco si se bucura de foarte multa apreciere, fiind una dintre cele mai vizitate 10 biserici ortodoxe din intreaga lume.

Biserica, pe langa cripta unde a fost torturat Sf. Dumitaru, pe langa moastele sale adaposteste icoane de o mare valoare, foarte multe suflate in aur, intalnim candelabre impunatoare, coloanele din marmura sunt pe cat de mari pe atat de frumos lucrate, sculpturi foarte vechi si mozaicuri care il infatiseaza pe Sf. Dumitru.

De la magazinul bisericii ne-am cumparat cateva suveniruri suflate in argint la preturi foarte bune, mai ales ca avem foarte multe rude si prieteni care se numesc Dumitru.

Dupa ce am iesit din biserica am decis sa ne ducem cumparaturile la masini si sa ne continuam plimbarea catre Turnul Alb pe jos, desi era ceva de mers, mai putin pentru mine dar mai mult pentru ingerasii mei. Insa stiind din plimbarile anterioare ca trecem printr-un parc cu loc de joaca nu mi-am facut mari probleme. Acolo unde am parcat noi masina exista un indicator care te informa ca trebuie sa platesti la unul dintre automatele care existau in zona dar care nici unul nu functiona. Ba unul mi-a mancat si fisa de 2 euro si nu mi-a dat nici un tichet sa-l pun in geam. Oricum am observat ca erau foarte multe masini care n-aveau in geam nimic, asa ca mi-am facut curaj si am plecat mai departe.

Drumul catre Turnul Alb l-am facut pe langa Forumul Roman si pe langa Baile Romane, doua situri in plina refacere, apoi am trecut prin parcul de langa biserica Panaghia, am traversat bulevardul si astfel am ajuns intr-una dintre cele mai vestite piete din Salonic.

Piata Aristotelous este locul cel mai cautat atat de catre turisti cat si de localnici, fiind in acelasi timp loc de promenada, loc de desfasurare a unor manifestari culturale si politice sau pur si simplu un loc unde poti servi o cafea sau o bautura racoritoare. Aici se gasesc numeroase magazine, cu diferite produse, pretul lor este totusi mare, multe dintre produsele expuse le-am intalnit in magazine mai marginase sau supermarketuri, insa fiind „buricul targului” este normal ca preturile sa se rotunjeasca in defavoarea turistului. Sunt cateva hoteluri renumite, cateva cafenele si restaurante, preturile sunt pe masura amplasarii lor strategice, in apropiere exista si o celebra piata de legume/fructe/carne/peste/ de multe ori mirosurile pestrite te indeparteaza de ea, insa pe plan local este foarte apreciata si preturile sunt chiar foarte bune. Exista acolo si mici traficanti de tigari care iti vand pachetele de tigari mult mai ieftin ca in magazine.

Ca sa ajungem la Turnul Alb vom merge paralel cu faleza unde descoperim numeroase pub-uri si cafenele pline ochi toata ziua, incat te intrebi daca grecii mai si muncesc. Cu greu am gasit si noi doua mese libere, am consumat cate un frappe (3 euro) la care s-a adaugat si apa plata din partea casei.

Turnul Alb este considerat emblema orasului Salonic iar pentru mine punctul terminus unde doream sa le aduc pe fetele mele. Din pacate la acea ora inchis n-am avut posibilitatea sa intram sa admiram colectiile de monede si ceramica din perioada bizantina.

Se spune ca denumirea de Turnul Alb provine de la unul dintre prizonieri care a varuit in alb constructia in schimbul libertatii sale, initial a avut ca destinatie apararea orasului, apoi a avut rolul de inchisoare. Acum este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din Salonic, imaginea orasului confundandu-se cu Turnul Alb.

Dupa sesiunea de fotografii si respingere a comerciantilor care doreau sa ne vanda aur de 24 de carate la kilogram, ne-am indreptat catre magazinul Jumbo (un supermarket pentru copii), aflat in partea de est a orasului in apropierea portului. A fost si ramane magazinul meu preferat pentru fetele mele, ori de cate ori am venit in Salonic am cumparat o multime de lucruri de aici pentru fete, in acest an au avut posibilitatea chiar ele sa-si aleaga ceea ce doresc iar bucuria si implinirea mea au fost maxime.

De aici ne-am reintors in Paralia, urma a doua zi drumul catre tara care insemna finalul unei vacante interesante si foarte reusite.

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

Fara pma, multumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 14426 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI