Elveția Estului – o lume fascinantă pictată în tonuri de verde și roz

TIPĂREȘTE

Vă invit să facem împreună în această după-amiază o călătorie în Elveția, dar nu în Elveția aceea cu pajiști bogate în iarbă grasă pe care pasc molcom văcuțele mov, dătătoare de ciocolată bună, bună Milka, ci într-un alt fel de Elveție, Elveția Estului... un loc de un pitoresc aparte. Este vorba despre Munții Șureanu, munți ce nu întâmplător sunt cunoscuți și sub denumirea de Elveția Estului. Împreună cu soțul meu și cei doi năstrușnici mititei, luăm adesea drumul acestor munți de o frumusețe inegalabilă, dar puțin exploatați din punct de vedere turistic, mai ales din cauza drumurilor de acces, precare.

Acces

Și totuși accesul în Munții Șureanu nu e imposibil, chiar si cu mașină joasă, de când e deschisă circulației Transalpina, putându-se ajunge cu mașina pînă la poalele lor. Se ajunge relativ ușor, din Sebeș străbați sate cu case arătoase, populate în special cu ciobani, într-un cadru natural care pare desprins din poveste: Căpâlna, Șugag, Tău, Oașa. La Oașa, nu se trece barajul, ci se cotește la dreapta spre locuri cu nume ce rezonează puternic: Valea Frumoasei, Luncile Prigoanei, Poarta Raiului! După un drum de cca. 2 ore, se ajunge la baza Masivului Șureanu, locul în care de sute, poate de milioane de ani, străjuiește Iezerul Șureanu.

Pe cărări de munte

Am numit acest review –“ verde si roz”, deoarece apele lacului sunt colorate in cel mai frumos verde, cu irizări diferite în funcție de momentul zilei sau anotimp, iar în luna iunie, Vârful Șureanu, își shimbă culoarea, devenind roz, de la puzderia de bujori de munte care îi îmbracă creasta plesuvă. La capătul drumului, ca loc de popas și punct de reper, este Cabana Șureanu, ce aparține MAPN, dar se pot caza și civili, la prețuri modice. Până aici, la Cabana Șureanu se poate ajunge cu autoturismul, iar de aici se pot face diverse trasee pe jos sau doar cu mașini de teren.

Întotdeauna cînd ajungem aici, poposim lângă Ochiul Verde al Munților Șureanu - Lacul Șureanu – denumit din cauza adâncimii sale și lacul fără fund... Pe o potecuță din rădăcini de brad ce coboară din spatele cabanei se ajunge în aproximativ 2 minute lângă Iezerul Șureanu, locul a cărui frumusețe te lasă fără cuvinte, și te transpune parcă într-o lume paralelă. Lacul străjuiește din vremuri imemoriale Munții Șureanu. Este un lac glaciar pentru care merită cu prisosință să parcurgi cei 84 de km câți sunt din Sebeș până sus, la lac, pe un drum, pe alocuri atât de accidentat încât ai senzația că ești în plin turneu off-road. Așa cum am mai spus deja, de la Cabana Șureanu, pe o potecă îngustă, pe sub ramuri de brazi, prin jnepeniș și afiniș, se coboară cu destulă greutate spre mica mlaștină de la buza lacului. Priveliștea este înfiorător de frumoasă, cred ca este unul dintre cele mai minunate locuri pe care le-am vazut eu în această viață. Lacul Șureanu, cu oglinda sa de apă pe alocuri verde, pe alocuri turcoaz, pe alocuri neagră sau uneori mov, este vecin cu spectaculoșii Munti Șureanu. Lacul este atât de limpede incât, la mal se zăresc puzderie de pești de toate mărimile, ai impresia că e suficient doar să întinzi mâna și îi vei prinde, dar este doar o iluzie optică. Peștii sunt iuți, dar și apele iezerului sunt mult mai adânci decât par, atingând 8 metri. Adânci și reci, așa încât înotul este cu desăvârșire interzis. Pe malul lacului este o troiță micuță, uneori gasesc urme de lumânări acolo, povestea spune că acolo, a fost împușcat, accidental, un tânăr…

Imaginea lacului sub razele soarelui este spectaculoasă, priviți foto și vă veți convinge.

Vârful Șureanu, se oglindește în apele verzi ale Iezerului, verde și el sau alb sau ruginiu, in funcție de anotimp... Însa cca. o luna pe an, în fiecare an, la mijlocul lunii iunie, Vârful Șureanu își schimbă culoarea, devine roz, de la puzderia de bujori de munte care pleznesc la început de vară din mugurii lor și aștern covor peste toată fața muntelui mângâiată de razele soarelui. Peisajul ce se deschide în fața ochilor avizi de frumos, este inegalabil, înalțător. Însă de la a admira frumusețea roz a florilor de munte și până la a le atinge și la a le simți parfumul subtil... e cale lungă... deoarece Masivul Șureanu se înalță până aproape de nori la o altitudine de 2059 m. Escaladarea Vârfului Șureanu pare, la o primă vedere, o joacă de copiii, însă o dată început urcușul, muntele își dezvelește adevărata față. Urcușul începe fie de la Cabana Șureanu, pe traseu marcat și durează aproape o oră, fie din spatele Iezerului Șureanu, pe aici traseul e mai scurt, dar mult mai dificil. Noi am ales traseul marcat, deoarece eram cu băiețelul nostru cel mic care a trebuit să fie cărat în brațe. Cu atît mai "palpitant" a fost urcușul. La începutul traseului, cărarea pare blândă și prietenoasă, dar pe ce am înaintat, ea s-a îngustat, la un moment dat urcam aproape pieptiș printre crengile jnepenilor, pe sub tunelul de brazi și pini. La un moment dat am ajuns la pășunea alpină populată doar de jnepeni pitici, bolovani și afiniș. De aici există mai multe cărări semnalizate prin indicatoare, pe oricare dintre ele ai apuca, tot acolo se ajunge, pe Vârful roz, plin de bujori al Masivului Șureanu. O dată ajuns în vârf simți cum efortul iți este pe deplin răsplătit, nu doar prin farmecul și inegalabila frumusețe a florilor, ci prin impresionanta priveliște a lumii de jos, care de aici, de la peste 2000 de metri, pare minusculă: Vârful lui Pătru vis a vis, ca un bătrân pleșuv, Luncile Prigoanei pline de cabane, Poarta Raiului imensă și aproape pustie, de jur imprejur, ca niste valuri verzi, padurile de brad... și aici, sus, la picioarele tale covorul florilor considerate monument al naturii, bujorii de munte. Bujorul de munte crește în tufe înalte de cca. 25 de cm, cu ramurile puțin ramificate, frunze tari, mai mult late decât lungi și flori roz, micuțe, cu multe petale. Deși este ocrotit prin lege, cei care ajung până aici îl culeg cu o patimă pe care eu am asociat-o bestialității. Însă răspunsul unora, m-a făcut să ii privesc cu îngăduință, florile acestea, puse în apă clocotită și transformate în ceai ar fi bune pentru toate bolile... Dacă e așa sau nu, habar nu am, eu m-am mulțumit cu un buchețel micuț, format doar din trei crenguțe, care deja s-a ofilit în vaza minusculă, dar tot frumos e...

Am ajuns în aceste locuri, de multe ori, în fiecare anotimp, fie doar pentru o zi, fie am stat două sau trei zile. Ne-am cazat în condiții cazone la Cabana Șureanu aparținând MAPN, aici prețurile sunt modice, camera cu două paturi și baie costând doar 30 de lei. Ultima dată, deoarece am fost cu băiețelul nostru cel mic, am găsit adăpost la Pensiunea Bellami, despre care am scris impresie completă aici.

Timpul petrecut la munte este minunat, plimbările pe cărări umbrite, în aromă de pini și brazi, întâlnind la tot pasul ceva de admirat, ceva de gustat, ceva care te uimește, serile petrecute la foc de tabara sau hrana preparata pe grătar, fiind delicii pe care nu le poți uita prea ușor... Pentru mine, Munții Șureanu înseamnă frumusețe, încântare, relaxare, răsfăț...

---

VIZUALIZĂRI: 3318 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI