Un amfiteatru plin de viata

TIPĂREȘTE

Desi am petrecut o vacanta de vara in insula Thassos in iunie/iulie 2009, despre care am scris si cateva review-uri, din cauza caldurii, a prietenilor, a comoditatii si a timpului prea scurt, pentru a descoperi efectiv tot ce ascunde insula si optionalele sale, am amanat, cu regret, vizitarea acestui superb oras aflat pe continent (si unul din cele doua porturi ce fac legatura cu insula).

Dar, cum nu aduce anul ce aduce ziua urmatoare, s-a ivit o ocazie minunata, in vacanta de Craciun petrecuta in Bansko in urma cu 2 luni. Se zice ca oamenii cu idei sunt idioti, eu am avut idea asta si cu toata opozitia sotiei in prima faza, dupa cateva zile nu mai stia ce sa caute pe net despre Kavala, parca ea ar fi taur si nu eu.

Studiind posibilitatile de animare a fiecarei zile, intrucat noi nu schiem, am descoperit pe harta, ca granita cu Grecia este relativ aproape si in linie dreapta, continund drumul din Bansko, cam peste 157 km, putem ajunge la Kavala trecand prin Drama. Mai interesant era sa vedem marea iarna decat un oras in sine.

La inceput mi s-a parut ciudat ca si in concediul din Bulgaria, sa ne gandim tot la Grecia, ba chiar sa ne planuim o escapada, dar apoi, gandul nu mi-a mai dat pace si a devenit o certitudine, care ne-a indulcit asteptarea pana la vacanta propriu-zisa. Apoi am trecut la stabilirea zilei optime de vizitare si cum in Bansko ajungeam pe 23 decembrie, nu ne ramanea decat ca a doua zi 24, deja sa plecam din nou la drum, cu gandul si dorul la marea Egee. Stiam ca pe 25 si 26 decembrie este inchis, pentru sarbatori la orice muzeu sau parc arheologic ori cetate.

Suntem incurabili probabil. Zis si facut. Dimineata la ora 7 pe 24 decembrie in ajun de craciun, eram in picioare, am mancat de dimineata si doar ceata deasa si intunericul ne-au impiedicat sa plecam la 8 spre Kavala. Dar cum s-a limpezit cat de cat ziua, am si sters-o in viteza, fara nici o remuscare, doar in Bansko mai fusesem si acum nu era nici fulg de zapada macar.

Drumul pana la granita este incantator, trecand printre munti, soseaua este foarte buna si sepuieste printre vai si munti atat in Bulgaria cat si o mare parte din Grecia. Este realmente un vis frumos, acest drum pe care o sa-l mai facem si cu alta ocazie in mod sigur, cred ca vara e o desfatare pe aici.

Raul MESTA ne-a insotit o parte din calatorie cu glasul sau vesel. Soseaua este destul de bine intretinuta si aproape pustie, deci nici un stress, numai peisaj frumos si relaxare pentru ochi si minte.

Am trecut pe langa, sau chiar prin cateva localitati mai mici destul de anoste dar si prin Goche Delchev, cel mai rasarit oras din partea asta de Bulgarie. Nu e mare lucru nici de capul lui, insa muntii sunt superbi, aici natura e aproape virgina chiar fara industrie si mizeriile sale.

Vama bulgareasca era aproape goala, doar un microbuz bulgaresc in fata noastra cu cativa cetateni de culoare incerta in el. Am stat un pic, pentru ca au avut de platit 2 taxe si de aratat o multime de acte pe care le scotoceau prin masina. In sfarsit am trecut de bulgari, fara problema si am trecut si printr-un tunel pana sa ajungem la greci, unde acelasi microbuz in fata noastra si deja grecul de la vama era sa dea ochii peste cap cand l-a vazut pe bulgar, noroc ca l-a tras din fata noastra si am trecut imediat.

Foarte putine masini am vazut pe acest drum, ma asteptam ca granita sa fie asaltata de grecii care vin la ski in Bansko, dar se pare ca vin tot pe Salonic-Promachonas. Soseaua se lateste imdediat cum intri in Grecia si peisajul montan continua o buna bucata de drum, dar drumul coboara usor de fiecare data cum are ocazia.

La scurt timp ajungem intr-un mic sat Kato Nevrokopi pe care suntem nevoiti sa il traversam si dam de aglomeratia si inghesuiala tipic greceasca, si de casele lor frumoase, marea majoritate albe cu acoperisuri cu tigla rosie. Toata lumea era pe strada, fiecare incercand sa-si rezolve treburile inainte de craciun. Drumul a continuat lenes, am facut mai bine de 3 ore desi in mod normal 2h30 sunt de ajuns, noi am intarziat pentru ca am oprit de cateva ori sa facem poze si pana la urma nu ne grabea nimeni.

Atmosfera devenise mult mai calda, intram in Drama si traversam orasul, pe un panou electronic vedem 16 grade celsius si nu ne vine sa credem, suntem in 24 decembrie ora 11.00. Drama e un oras mai mare, frumusel, un oras care mi-a placut din viteza masinii si cu multe magazine mari. Cand sa iesim din oras am observat un magazin de fructe pe marginea drumului, care avea foarte frumos aranjate produsele, pe trotuar in multe ladite, pe terase pentru a atrage. Am oprit , aducandu-mi aminte de faptul ca in copilarie mancam portocale de craciun (si banane dar de alea m-am saturat).

Vazusem si pretul defapt si era subunitar, asa ca am mers la puct fix si sigur si am luat 3 portocale uriase care au avut 1.5kg si 10 mandarine = 2.25E. La acelasi magazin aveau si cartofi care ne faceau cu ochiul la acelasi pret ca in pietele de la noi, dar nu ne-am riscat sa ramanem fara spatiu in masina la intoarcere. Mandarinele erau din acelea cu frunzulite, foarte proaspete, doar acum se coc, in decembrie, extrem de dulci si fara un sambure. Portocalele excelente dulci si zemoase. Dupa miros pareau culese in urma cu cateva zile.

Am mers mai departe neuitand de Kavala, am trecut pe langa Philipi unde exista un parc arheologic si cand sa ajungem , cu cativa kilometri inainte de Kavala vedem aeroportul si intram intr-un sat cu nume extrem de ciudat: Amygdaleonas, deja imi mangaiam gatul cu durere, gandindu-ma ca eu inca le mai am. Inainte de a vedea Kavala urcam un deal deosebit de abrupt si trecem cu succes pe sub autoastrada Egnatia Odos, prietena noastra. Imediat in dreapta zarim un urias spital si orasul Kavala care se desfasura la picioarele noastre.

Am oprit intr-o parcare, unde pareau niste cladiri in paragina , construite in jos in panta si am admirat orasul de sus, am vazut o urma din Thasos si un pic de cer senin. Aici nu mai era cald de loc, batea o briza rece , care ne-a gonit spre oras cu viteza, dupa ce am facut cateva zeci de poze. Pana in inima orasului nu sunt mai mult de 3-4 km , asa ca am ajuns imediat.

Kavala ne astepta cu bratele deschise, la propriu si la figurat, pentru ca era plina de viata si frenezia de dinaintea Craciunului si pentru ca se intinde ca un amfiteatru larg, cu bratele in lateral. Dupa o tura-doua, am gasit si parcarile (2E), situate pe marginea orasului spre mare si am pornit in explorare. Desi era inorat, temperatura era destul de ridicata, cam 14°C la pranz, propice unei plimbari lejere. In centrul orasului am dat peste un patinoar , intr-un parc, unde copii si tineri se distrau, muzica se revarsa si veselia era in toi, exact ca la noi in Cismigiu. Alaturi era amenajata o piata de Craciun, unde gaseai de toate pentru toti, dulciuri, jucarii, podoabe de brad, toate obiectele specifice sarbatorilor de iarna. Era si o scena unde se prezentau mici spectacole si scenete, ponei pentru cei mici si o camila uriasa, pe postul caprei romanesti, era insotita de mai multi tineri imbracati in portul popular local. Locul era plin de oameni cu copii, fiecare incercand sa se bucure de aceasta zi.

Am stat si am admirat dar pana la urma am luat orasul la picior, intrucat ce ne place cel mai mult e culoarea locala, aglomeratia de oameni, si magazinele lor.

24 decembrie, ziua poate cea mai activa a grecilor, din tot anul, pentru ei craciunul e cel mai important, revelionul nu e ceva foarte special. Deci fiecare om cu mic cu mare era pe strada. Cei mici erau in gasca, sau cu unul din parinti, fiecare in mana cu un triunghi de metal si un betisor tot de metal cu care bateau in triunghi (trigono) si cantau in fiecare magazin un cantecel de sarbatoare, dupa care primeau ceva maruntis, sau dupa caz bomboane ori fructe. Erau si grupuri de fete maricele la 14-15 ani, care aveau scris pe fata „Happy new year” si la fel umblau din magasin in magazin, sa colinde. Melodiile erau cam clasice, Jingle Bells deobicei, dar spuse in greaca.

Femeile: eeee aici am observat eu, ca na eu observ asa ceva, absolut toate femeile de pe strada, erau imbracate la 4 ace, cu cele mai frumoase haine, eventual fusta scurta, rujate, machiate si coafate recent. Chiar daca avea 100 de ani si 200 kg acea femeie era pe strada pentru a cumpara ultimele cadouri de craciun si venea de la coafor in cele mai bune haine. Cu toate astea am vazut si cateva femei, care aratau extrem de bine si care s-au urcat pe motocicleta si au plecat spre casa dupa ce si-au pus casca pe cap.

Barbatii misunau si ei pe acolo, indeosebi ajutand la pungile cu cumparaturi, sau carand cate un copil la colindat.

Orasul Kavala are o mare deschidere la Egee pe cativa kilometri si port de unde pleaca Ferry catre Thasos in special. Ferryboatul de aici e mult mai mic ca altele, mi s-a parut o miniatura, dupa gigantii cu care ne-am plimbat in vara. Ne-am plimbat o buna bucata pe malul marii, observand palmierii gigantici si portocalii sau mandarinii plini de fructe, care erau peste tot. La un moment dat am gasit o sumedenie de pescari pe mal, care insa nu prindeau nimic, dar stateau probabil la o sueta si incercau sa scape de gura nevestelor, macar in ziua de ajun.

Din port se vede castelul (ramasitele lui) , ce domina orasul chiar pe malul marii la o inaltime de 100m si am hotarat sa mergem sa il vedem. Pe drum am vizitat si cateva magazine, am facut poze si abia acasa am observat intr-o poza la unul din ele, ca avea roscove de vanzare, de care eu imi doresc de mult timp sa mai mananc. Dupa cateva sute de metri si cateva intersectii am ajuns intr-un loc magic, pe care il vazusem doar in poze si care ma fermecase cu mult inainte de a ajunge aici: Apeductul.

Constructia apeductului aici e deosebita, pare un rest de cetate dar nu are nici o legatura, e refaut si reorganizat de turci cu cateva sute de ani in urma si restaurat in urma cu cativa ani cu bani europeni, fiind chiar emblema orasului si prezent pe orice poza cu orasul Kavala. In apropiere de zidul impunator al apeductului e un mic parculet cu mandarini superb incarcati cu fructe si un semn de circulatie un pic bizar: Constantinopole 460KM.

Trecand pe sub apeduct ajungem intr-o alta lume, aici e vechiul oras cu cladiri vechi sau foarte vechi, aflate in panta si pe stradute extrem de inguste. Din pacate sunt si multe cladiri parasite in acest cartier, dar si cateva deosebit de frumoase si pline de flori, dar si de pisici frumoase si sperioase.

Am urcat strazile in panta pana la cetate si cu 2 euro de caciula am intrat sa vedem si noi cum arata o cetate bine intretinuta. La intrare e un chiosc cu cateva harti si carti de vanzare si toaletele ultramoderne cu senzor. Din pacate am fost singurii vizitatori si am cautat sa pozam totul si mai ales panorama orasului, luata din toate unghiruile posibile. Exista un turn, in care ne-am urcat si de aici se vede aproape tot orasul, superb si insula Thasos probabil, care era invaluita in ceata aproape total. Cetatea e frumos intretinuta, exista un loc unde vara se tin spectacole, insa nu exista si un muzeu sau in interiorul incaperilor nu gasesti nimic care sa ateste ce a fost acolo. La fiecare obiectiv exista panouri cu text explicativ in engleza si greaca, dar nici un alt exponat inafara de ziduri. Cetatea exista din antichitate dar la forma actuala a fost adusa de Ibrahim Pasa in timpul ocupatiei otomane.

La plecare am observat o familie numeroasa cu copii mici, care se tarau sa urce pana sus la castel si din vorbele lor am inteles ca sunt din Israel.

Noi am coborat si am gasit o mica terasa in centru, ce avea doar 2 mese afara, unde am mancat un Gyros grecesc adevarat si am mai urmarit cu placere vanzoleala din oras, febra cumparaturilor si am ascultat din nou colindele copiilor.

Dupa masa, am mers prin oras admirand magazinele cu aranjamente interioare si zona de baruri a orasului. Acolo tinerii greci iesisera la o cafea. Asta-i motivul, la o cafea. Deci cum se spune: sambata, dumnica sau de sarbatori, ai n-ai treaba, pe la pranz, te duci la o cafea in centru. Erau cateva terase, incredibil de pline, unde oamenii stateau si in picioare pe margine, cu un pahar in fata vorbind, cu tigara intr-o mana si mobilul in alta. Incredibil cata aglomeratie si cat zgomot poate fi intr-un asemenea loc. Eu initial am crezut ca e coada la ceva, sau un eveniment, nunta, botez, dar nimic, toti stateau si vorbeau.

Ulterior am gasit si un Mall, situat intr-o cladire veche, restaurata. Am intrat si in inauntru am gasit o uriasa curte interioara acoperita, unde se aflau cateva cafenele pline ochi cu greci. Zgomotul produs in spatiul acela inchis, de ... cam 100 de persoane, era incredibil, am inregistrat pe caseta pentru a avea dovezi.

O singura problema am mai observat, o ciudatenie, in cateva locuri, nu multe, am observat cate un mic gratar, in jurul caruia se invarteau de obicei cativa barbati, care ciuguleau fiecare ce putea. Aceste gratare se aflau pe langa cate un magazin sau mic restaurant cu terasa si am aflat ulterior ca patronii se cinstesc intre ei, cu vecinii in ziua de ajun astfel, cu o fripturica si un ouzo.

In jur de 4, satui si obositi de atata mers pe jos, am plecat inapoi spre cuibusorul nostru din Bansko. Pe drum, trecand din nou prin Drama am vazut o petrecere monstruoasa in aer liber, in fata unui magazin. De data asta, se pare ca cinstea era pentru tot blocul, sau cartierul, erau peste 50 de persoane acolo toti in picioare, toti imbujorati , gustau cate ceva ce sfaraia pe doua gratare imense si o muzica de club, imi indoia usor geamurile de la masina, din cand in cand dadeau noroc cu paharele mici, de ouzo probabil. Am observat toate astea stand la un stop din centrul orasului de 2-3 ori pentru ca era coada.

Ne-a placut foarte mult aceasta zi si cred ca e prima data cand vedem marea (orice mare) iarna, daca as putea, as mai veni aici oricand, orasul e frumos, e deosebit, m-a incantat foarte mult, e un oras viu, un amfiteatru viu si primitor.

---

VIZUALIZĂRI: 13493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI