La plajă în insula Syros

TIPĂREȘTE

Syros, cu a sa capitală neoclasică Ermoupolis, nu e doar o captivantă și fermecătoare destinație de... island-break, ci, așa cum îi șade bine unei insule cicladice, în primul rând una de vacanță și relaxare, pentru mici și pentru mari! Pentru noi, asemenea. Vizitezi cât vizitezi, dar la un moment dat ți se ia, mai ales când știi că marea freamătă dincolo de zidurile muzeului, iar prin fereastra deschisă răzbate briza sărată. Și ce e mai frumos într-o vacanță decât să îmbini utilul cu plăcutul?!

Syros are plaje frumoase, multe cu nisip și cu apă ce se adâncește destul de lent, multe protejate din spate de pâlcuri de tamarini. Multe alternează zone de șezlonguri cu zone libere și multe au pe zonele libere umbrele de stuf instalate de municipalitate, spre folosință gratuită. Plajele mai mari dețin și facilități pentru persoanele cu handicap: căi de rulare pentru cărucioare sau – pe plaja Vari am văzut – un fel de balize ce emit niște vibrații pentru a-i ajuta pe nevăzători să se orienteze. Vă jur că-i prima dată când întâlnesc așa ceva.

Am stat o săptămână în Syros, am avut timp să baleiem multe plaje. La unele ne-am dus de 2 ori chiar, însă au fost altele (cele din nordul extrem) la care n-am ajuns. O să le iau pe rând, într-o ordine... dezordonată.

Plaja Azolimnos

A fost prima și ultima (cronologic vorbind). Prima, că era cea mai apropiată de Ermoupolis și, în ziua dintâi, după ce ne-am petrecut dimineața prin biserici și muzee, am decis că a venit vremea pentru un pic de relache. M-am uitat pe câteva poze pe Google și-am zis hai aici.  

Azolimnos se află în sud-estul insulei, la doar 5-6 km de Ermoupolis. Un loc micuț și liniștit, cu câteva studiouri și taverne. Am lăsat mașina în parcarea publică și prima dată am avut grijă de restabilirea nivelului nutrienților (altă poveste). Pe urmă ne-am luat prosoapele și am căutat un loc la umbră, soarele încă ardea cu putere.  

Venind dinspre parcare, am remarcat cele 3 porțiuni ale plajei: cea mai sudică – mai puțin primitoare, mai mult niște plăci accidentate de calcar și foarte puțin nisip, umbrită pe jumătate de copăcei; cea din mijloc, paralelă cu faleza – nisipoasă, dar foarte îngustă și în plin soare; plaja adevărată aș zice că-i bucata nordică, între dig și barul Azo Blue – lătuță, cu tamarini și câteva umbrele „municipale” , cu nisip fin și apă minunată. Desigur, aici ne-am plantat. Și am stat până spre apus, și ne-am bălăcit, și iar am zăcut, și tot așa... Foarte faină, recomand.

Pentru cei ce preferă șezlonguri, să știți că se găsesc și de-astea, dar numai pe digul betonat din fața barului Azo Blue. N-am idee de prețuri, nu ne-au interesat (pe altă plajă am văzut 5 euro fiecare chestie, șezlong sau umbrelă). Singura problemă e că betonul ăla era parțial acoperit de un fel de mâzgă și am văzut pe cineva alunecând destul de urât. Mă rog, poate l-or mai curăța din când în când.

Plaja Kini

Aici am ajuns a doua zi, după Muzeul Industrial. Kini este un sat mai măricel și se află pe coasa vestică, într-un golf ca o potcoavă. Am ajuns tăind insula pe lat, urcând și să coborând câteva dealuri vreme de 15-20 de minute. Undeva, sus, e amenajat un punct de belvedere de unde se vede foarte fain întregul golf cu tivul lui de case albe.

Șoseaua ne-a scos fix în mijlocul falezei, în dreptul Monumentului Sirenei – o fântână cu un superb grup statuar. Noi am cotit-o random la stânga (spre sud) – taverne pe-o parte, plaja nisipoasă pe cealaltă – și cu prima ocazie am parcat. La fel, umbrele „municipale” , câțiva tamarini, nisip fin și pâlcuri de crini de nisip, apă limpede și caldă. Fiind destul de devreme, am nimerit o umbrelă liberă și am stat sub ea ore bune, până ne-a pălit foamea.  

Am mâncat dincolo de statuie, la o tavernă faină (altă poveste), pe urmă ne-am plimbat până în capătul opus al golfului, unde se zărea un portuleț. Ne gândeam că, fiind ultima plajă „civilizată” de pe țărmul vestic, de aici s-ar putea face excursii spre plajele sălbatice din nord (Varvarousa, Aetos, Lia, Megas Lakos, Americanou, Grammata) . Am găsit locul pustiu sub dogoarea soarelui, abia într-un final a apărut un tip pe care l-am întrebat. Ne-a zis că da, de aici se pleacă, doar în anumite zile (nu le mai știu) și ne-a dat un număr de telefon. (Am făcut ce-am făcut și n-am sunat; ideea de a petrece juma de zi in the middle of nowhere ni s-a mai părut din ce în ce mai puțin atractivă...) Tot din micul port din Kini se poate ajunge pe insula Giaros, nelocuită.  

Cu ocazia acestei mici „excursii” , de-a lungul golfului, am putut viziona și zona organizată a plajei: în dreapta față de fântână. Apusul de soare ne-a găsit însă tot în prima secțiune, strecurând nisipul printre degetele de la picioare.

Plaja Vari 

Și aici am ajuns de 2 ori, că ne-a plăcut. Se află în sudul insulei, în localitatea omonimă, în capătul unui golf adânc cu ape liniștite, aproape fără valuri. Este una dintre cele mai populare plaje ale insulei, beneficiind de toate dotările posibile, precum am amintit. E lungă și lată, are taverne și cafenele și o parcare generoasă în apropiere. Singurul lucru de cârcotit ar fi, să zicem, nisipul cam bătătorit din apropierea apei. Dar zău dacă ne-a deranjat vreun pic!...

În partea sudică, nu departe de Vari, mai e o plajă mult mai mică: Achladi. Un indicator o semnalează din șosea, cotești dreapta și cobori pe un drum de maxim o sută de metri, la capătul căruia se găsește un hotelaș, cu șezlongurile aferente pe micul petec de nisip. E și o tavernă acolo. Un loc drăguț și liniștit, o plajă de păpuși. Doar am luat act, am pozat și-am plecat.  

Plaja Talara 

Era chiar peste drum de a doua noastră cazare, dar n-am făcut prea mulți purici cu ea. Nu e rea, însă sunt altele cu mult mai bune. Lunguță, îngustă, nisip amestecat cu pietre, ceva pietre în apă, un șir de tamarini pe linia din spate.

Plaja Galissas

Probabil cea mai frumoasă plajă a insulei! Pe țărmul vestic, în satul cu același nume, dealtfel un bun loc de cazare, cu numeroase hoteluri, studiouri, taverne și magazinașe. Și cu acces facil la mare. Am ajuns aici de 2 ori, de fiecare dată am rămas de dimineață până seara.

Ocupă întreaga lungime a unui golf generos, cred că are peste 500 m și e destul de lată, cu nisip auriu din abundență, ape limpezi și calme. Sunt mai multe zone cu șezlonguri și zone libere. Noi am stat de fiecare dată cam pe la mijloc, aproape de restaurante, sub un pâlc de copaci.  

În capătul nordic e un mic beach bar, ne-am dus în prima după-amiază târziu, atrași de acordurile sonore ce răzbăteau până la noi. Am nimerit în toiul unei petreceri private, atmosfera era total informală, fiecare făcea ce-l tăia capul: unii stăteau la un pahar de vorbă, alții dansau, alții alergau după copii, alții înotau. Am stat și noi cuminței de-o parte, ascultând muzica și privind cum soarele înroșea cerul și marea...

Nu departe de Galissas se află un mic sit arheologic, cu ceva ruine antice. Deasemenea, un pic mai la sud, într-o zonă nu foarte ușor de accesat (se lasă mașina într-o parcare și se coboară la pas, pe alocuri destul de abrupt, 1,5 km) se află Capela Agios Stefanos – un cub alb „înțepenit” într-o peșteră, astfel că și podeaua, și plafonul sunt de fapt porțiuni din peșteră). N-am fost, doar am citit.  

Plajele din golful Posidonia – Finikas

Nu cred că aș se numește golful, nici nu știu dacă are vreun nume. E tot pe vestul insulei, dar mai la sud de Galissas. Are 2 sate alăturate (Posidonia în sud și Finikia în nord) și mai multe zone de plajă: Voulgari, Finikas și, dincolo de un mic promontoriu, plăjuța Kokkina, cu nisip ce bate în roșu. Pe toate le-am vizionat și le-am pozat doar din mersul mașinii, deși poate ar fi meritat un pic de popas. Pe plaja Finikas am remarcat o platformă uriașă de beton ce înaintează în mare, cu umbrele gratuite și cu scări metalice pentru coborât în apă. Totodată Finikas este al doilea port natural al insulei, după Ermoupolis.  

Plajele Agathopes și Komito

Sunt tot pe țărmul vestic, în sudul extrem, după Posidonia. Ne-am dus într-o după-amiază destul de târziu. Am avut surpriza să nu găsim efectiv loc de parcare pe toată lungimea plajei Agathopes, care dealtfel, din mersul (lent al) mașinii, ne-a plăcut: nisip auriu, tamarini, șezlonguri, beach bar, dușuri – tot ce trebuie.  

Drumul urcă ușor mai apoi și am continuat pe el, pe lângă țărm, încă vreo 2 km, până la plaja Komito, mult mai mică și mai pașnică decât prima. Ne-a plăcut mult atmosfera hippy – e un bar cu butoaie pe post de mese și cu muzică faină. Deși mică, plaja beneficiază atât de zonă organizată (întreținută de băieții de la bar), cât și de 2 zone libere pe care sunt plantate câteva umbrele „municipale” .  

Am fi rămas aici, dar ne-a venit o idee și mai deșteaptă: venind încoace, văzusem nu departe un loc de popas pe marginea drumului, numi bun de admirat apusul de soare ce se apropia! Așa că ne-am întors și-am pus stăpânire pe el. Și da, a fost de vis! Îl recomand cu tot sufletul, țineți minte, n-veți cum să-l ratați: cam pe la jumătatea distanței dintre plajele Agathopes și Komito. Priveliștea include și cele 2 insulițe din preajmă, Schinonisi și Stroggilo; experiența deplină o veți avea, cu siguranță, la apus.  

Ne-am întors la Agathopes, de-acum mulți plecaseră sau se pregăteau de plecare, așa că n-a mai fost o problemă să găsim loc pentru mașina noastră. Nici pentru noi, pe plajă, desigur. A mai fost timp de o ultimă baie a zilei, am mai stat puțin și-am plecat. Agathopes este una din plajele foarte bogate în crini de nisip, am observat că pâlcurile erau îngrijite și udate periodic. Peste drum, în curtea nisipoasă a unei pensiuni, am putut admira un întreg „câmp” de astfel de minunate flori! Se cuvine să reamintesc că în Grecia aceste plante sunt protejate de lege, deci „culegeți-le” doar în fotografii!

Plajele sudice – Megalos Gialos (imediat după Talara noastră, mult mai „generoasă” însă din toate punctele de vedere; nu ne-am oprit, doar cât am înțeles trecând de mai multe ori pe lângă ea). Ampela (am poposit în ultima dimineață, sunt niște studiouri drăguțe și liniștite, e și o tavernă, plaja are nisip, dar și câteva pietre, 3-4 umbrele „la liber” ; cât pe ce să rămânem, dar am zis că tot la Galissas e mai fain și-am virat în ultima clipă).  

... Hmm... Constat că, în materie de plaje, chiar ne-am descurcat în Syros. Adică ar mai fi fost vreo 2-3 pe care nu le-am vizitat (dintre cele ușor accesibile), dar asta pentru că, din câte am văzut prin poze, îs mai mult cu pietricele și noi le preferăm pe cele cu nisip. Ah, mi-am amintit: la plajele din nord se poate ajunge cu barca din Kini, precum v-am spus, dar și per pedes, din Apano Meria. Aviz amatorilor.

---

VIZUALIZĂRI: 205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI