De vizitat în Câmpulung Muscel – partea a doua

TIPĂREȘTE

În ultimii doi ani am ajuns de trei ori în orașul Câmpulung Muscel, de fiecare dată poposind cel puțin două nopți la Maisonette Apartments (vezi impresii), un loc de cazare șic. În iarna-primăvara lui 2018 v-am povestit despre o parte din obiectivele pe care le puteți vedea în oraș prin cartierele pitorești de la margine (Fundeni, Șubești, strada Elena Doamna) sau prin centrul vechi al urbei (vezi impresii).

În timpul ultimei minivacanțe, în ianuarie 2019, am continuat să explorez fosta capitală a Țării Românești descoperind noi monumente și puncte de atracție. Într-una din zile, după ora amiezii, am pornit la pas spre centrul orașului, cu o oprire la Cofetăria Iepurașul (vezi impresii) pentru un refill dulce/sărat, apoi ne-am întors pe strada Matei Basarab pe o distanță de circa 1 km (în total am mers vreo 4 km).

Alexandru Pelimon, un turist bucureștean în adevăratul sens al cuvântului, ajunge în vara anului 1858 la Câmpulung Muscel și redă impresiile sale în lucrarea „Impresiuni de călătorie în România”: [Orașul] Se află închis între niște dealuri foarte mărețe și de cea mai pitorească frumusețe. Este udat despre o parte de apa numită Râul Târgului, ce curge revărsată pe un pietriș foarte întins; coprinde mai multe monumente istorice și admirabile; câteva linii paralele formează ulițile sale; nu-i lipsesc case frumoase și câțiva bărbați ce merită toată lauda. Exact aceste lucruri le-am descoperit în această plimbare prin Câmpulung Muscel.

Primăria orașului, fosta Prefectură. Clădire cu volume impresionante a fost ridicată în perioada interbelică după planurile lui Dumitru Ionescu-Berechet, un arhitect născut în oraș care și-a lăsat amprenta asupra stilului arhitectural câmpulungean (arhitectura-1906.ro/2013/ ... et-in-campulung). Corpul central este ieșit în afara construcției (e decroșat) și ne atrage atenția prin portalul semicircular de la intrare, cele trei balcoane superbe din piatră traforată cu motive brâncovenești și logia deschisă spre bulevard cu arcade trilobate. Piatra de Albești și-a dovedit și aici frumusețea și rezistența în timp.

Palatul de Justiție. Ocolim sediul Primăriei și descoperim o altă clădire interesantă, cea a Tribunalului. Deși nu ne putem apropia din cauza unor lucrări de reamenajare peisagistică a întregii zone și ceața ne împiedică să vedem limpede, observăm aspectul impozant al construcției, parcă e intrarea într-un templu (și chiar este – templul Justiției). Palatul în stil neoclasic datează din 1907 și ne atrage prin figurile alegorice de pe fronton; aceeași piatră de Albești e utilizată la decorațiuni.

Vila Nae Manolescu. Ajungem pe strada Matei Basarab și pornim în direcția Pieții Centrale. Suntem atrași la fiecare pas de case și vile vechi, înconjurate de curți și grădini. Corpul de case situat la nr. 123 a aparținut proprietarului de librărie și editorului Nae Manolescu. Vila construită la sfârșitul secolului al XIX-lea sau începutul veacului al XX-lea îmbină elemente tradiționale românești cu ornamente neoromânești. Am privit cu interes la pridvorul cu foișor, la stâlpii de lemn decorați, la bucata de prispă închisă cu geamlâc. Clădirea ar fi perfectă pentru a găzdui un muzeu sau o instituție culturală.

Cruce de piatră (1724). Bineînțeles că de pe traseul pietonal pe care l-am urmat nu putea lipsi o cruce de piatră, doar orașul e bine cunoscut pentru cele peste 35 de astfel de monumente. Vechea cruce datează din secolul al XVIII-lea și este închinată Maicii Domnului de către un anume Barbu logofăt.

Casa Armatei. Clădirea e destul de impozantă, portalul de acces e străjuit de două coloane și un fronton generos, sub care se află înscrisul „Casa Armatei”. Construcția Cercului Militar din Câmpulung Muscel a fost realizată prin sprijinul bănesc al ofițerilor din zonă probabil la începutul secolului al XX-lea. În josul străzii se află Școala Națională Oprea N. Iorgulescu, clădire realizată de arhitectul Berechet în 1929 în stilul său inconfundabil.

Casa Ion Barbu (Dan Barbilian). Poetul-matematician s-a născut în Câmpulung Muscel în această casă modestă ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe peretele casei cu pivniță, parter înălțat și prispă închisă cu geamuri se află două plăci memoriale. Rufele agățate pe sfori în fața geamurilor îi oferea casei un aspect atât de „popular”. Biblioteca orășenească poartă numele pseudonimului literar al poetului: „Ion Barbu”.

Ansamblul Pieței Centrale. Iată-ne ajunși și în preajma Pieței Jurământului unde descoperim un edificiu cu rol comercial care concentrează cea mai mare parte a comerțului câmpulungean de altădată. Hala Comercială a fost ridicată în 1896, apoi refăcută în perioada interbelică. Mi-a plăcut fațada în stil „industrial”, corpul central cu fronton – arhitectura îți confirmă rolul comercial al clădirii. Pont: Aici am descoperit carmangeria „La Bâlea” cu produse de bună calitate.

Fântâna Radu Negru. În spatele mănăstirii Negru Vodă, chiar lângă zidul de piatră, pe strada petre Țuțea, se află o fântână (mai degrabă cișmea) seculară. Ea a fost construită în 1903 de către autoritățile locale cu sprijinul financiar al populației. Admirăm coloana din piatră de Albești încheiată cu un capitel frumos ornamentat. Din păcate nu mai este funcțională, iar nișa din piatră care o adăpostește e plină de gunoaie.

Ateneul popular Negru-Vodă – azi Protoieria Câmpulung. Frumoasa clădire în stil neoromânesc situată lângă Mănăstirea Negru Vodă a fost construită în 1927 la inițiativa preotului protopop Gheorghe Stroian și cu ajutor bănesc de la localnici și Banca Populară Șubești. Destinația inițială a fost de ateneu popular – instituție cu rol cultural, cu adresabilitate pentru toate categoriile sociale. Aici a fost editată și o revistă: „Prietenul poporului”. Am văzut clădirea cu frumoase decorațiuni în stil brâncovenesc de mai multe ori și mi-a plăcut foișorul sprijinit pe coloane.

Biserica Flămânda (Biserica Miresei). După ce am revenit de la Pârtia de schi Chilii (vezi impresii) ne-am abătut spre dreapta, urcând spre Dealul Flămânda pe strada cu același nume. Aici se află cel mai mare cimitir al orașului și un monument dedicat eroilor din cele două războaie mondiale și Revoluția din 1989. În principiu se poate ajunge cu autoturismul până lângă lăcașul de cult, dar mai bine lăsați mașina în locul de unde încep treptele de beton care vă poartă până pe platou.

Biserica Flămânda a fost construită pe locul fostului schit Mărculești, între 1938-1940, lucrare susținută financiar de avocatul Gheorghe Ștefănescu (ultimul proprietar al vilei care azi găzduiește Muzeul de Etnografie și Artă Populară din oraș – vezi impresii) în memoria fiicei sale. Denumirea de „Biserica Miresei” provine de la tragicul accident de automobil petrecut în toamna anului 1936, atunci când piere fiica avocatului, îmbrăcată în rochie de mireasă (tocmai ce se întorcea de la cununia religioasă oficiată la București).

Arhitectul G. M. Cantacuzino este artizanul acestui lăcaș de cult cu certe influențe moldovenești, iar meșteri pietrari italieni (antrepriza fraților De Nicolo) desăvârșesc construcția utilizând piatră de Albești. Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a fost sfințită în 1948 de însuși Patriarhul Justinian Marina. Deoarece lăcașul era închis, ne-am învârtit în jurul edificiului privind îmbinarea perfectă a pietrelor gălbui, turla zveltă, ancadramentele de piatră ale ferestrelor înalte.

Monumente funerare pe Dealul Flămânda.

În jurul Bisericii Flămânda se află o serie de monumente funerare deosebite din punct de vedere artistic. Primul care îți atrage atenția este cel dedicat lui Iancu Gheorghe Anastase, inginer silvic și industriaș din zona Rucărului, posesor al unei frumoase vile în Câmpulung Muscel. Într-un fel de foișor sprijinit pe stâlpi inscripționați cu crenguțe de brad se află un basorelief reprezentând pe Iancu Anastase și o cruce de piatră în stil muscelean; pe altă placă de piatră sunt sculptate citate din Biblie, parapeții foișorului sunt bogat decorați. Din păcate se observă urme clare de uzură și deteriorări ale ansamblului de piatră.

Istoric, scriitor și om politic Constantin D. Aricescu își doarme somnul de veci pe acest deal sub un monument din piatră de Albești în vârful căruia se află un bust de marmură. Familia Negulici, oameni de seamă ai Câmpulungului (proprietari de pământ, primari, deputați, prefecți, oameni de artă, preoți), dar și familia Vișoianu sunt reprezentate de mai multe construcții funerare atent lucrate. Vedem și monumentul lui Nae A. Paul, fost senator, Nicolae I. Sachelarie, președinte al Tribunalului, Constantin Dimulescu, preot și protopop al Muscelului.

Concluzii. Orașul Câmpulung Muscel este neted și alb, prins de țărmul apei Târgului, așa cum îl caracteriza Iorga. Am descoperit locuri pitorești, pierdute în valurile timpului, mai bine sau mai rău păstrate, încercând să ne șoptească poveștile trecutului, într-o încercare permanentă de a fugi de uitare. Nu pregetați să vă abateți prin Câmpulungul muscelean, mai ales atunci când natura va îmbrăca în flori și verde crud chiar și cele mai urâte locuri.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 2705 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI