Campulung Muscel, merci!

TIPĂREȘTE

Dupa ce ne-am odihnit privirea in gradina curata a Manastirii Negru Voda, lacas ortodox si prima curte domneasca, am profitat de faptul ca nici nu ploua, nici nu e soare, tocmai bine pentru cei ce n-au gasit palarii la Mageanu si am plecat spre centrul orasului, pe jos, caci nu-i departe. Este acolo un loc de popas in istoria orasului ce nu trebuie ratat desi nu este spectaculos:

Orasul Campulung, desi este in Tara Romaneasca, are inca etnici sasi, colonizati pe aici de cunoscutul ordin militar-religios catolic Cavalerii Teutoni. Despre acest ordin va pot recomanda sa cititi macar scurta si incompleta, dar oarecum lamuritoarea poveste de pe wikipedia; trebuie sa amintesc totusi ca acest ordin care avea drept scop sa "raspandeasca religia pacii si a iubirii intre oameni, prin sabie", cum spunea un ziarist al carui nume imi scapa, sunt ani de cand am citit, ordin fondat oficial in 1198, ajunge, dupa ce se instalase in Tara Barsei unde a adus colonisti sasi din Saxonia, deci ajunge sa ocupe teritoriul din frumoasa vale a raului Targului, actualul oras Campulung, luand cu ei excelentii mestesugari sasi. Eu am citit mai multe despre teutoni, cu ani in urma, tot cautand informatii despre numele germane ce se intalnesc in zona. Odata instalati aici, isi ridica locuinte, un bun sistem de fortificatii si, desigur, un "kloster", cloaster cum zic romanii, adica o biserica sau manastire. Activitatea lor religioasa a fost intensa, speranta era sa aduca la catolicism populatia romana ortodoxa si pe cumanii ce traiau pe aici, din randurile ultimilor ridicandu-se familii domnitoare. Prima biserica catolica, deci primul kloster, nu mai exista. In schimb, actualul kloster, biserica Sfantul Iacob, despre a carei data de constructie nu se stie nimic concret, este un important monument istoric in incinta careia a fost descoperita piatra tombala a principelui german Laurentiu de Longo Campo, datata 1300, pe care este mentionat prima data, in limba latina, numele orasului Campulung. Sub actuala biserica se afla urmele altor lacase de cult, se pare mult mai mari dar a caror cercetare este imposibila. Biserica Sf. Iosif, alaturi de turnul clopotnita si casa parohiala alcatuiesc Complexul Baratia. Din strada vedeti turnul clopotnitei ridicat in prima parte a secolului 18, pe locul unui turn de lemn, in curtea interioara este casa parohiala si beciul, inchis, in care sunt depozitate artefacte descoperite cu ocazia sapaturilor. Nu mi se pare un monument atractiv, cu atat mai mult cu cat, in 15 ani de cand i-l stiu, am aceeasi imagine de curte neangrijita (si la cat e de mica nu necesita fonduri mari), la fel si zidurile complexului. Frumoase sunt picturile lui Grigorescu si Szathmary, cei care au surprins turnul si biserica inainte de modificare arhitecturala.

Este intr-o zona usor de vizitat, aproape de piata centrala, in centrul orasului vechi; este ctitoria Doamnei Chiajna, sotia lui Mircea Ciobanul, in 1567. A fost reconstruita de 3 ori pe acelasi loc, de fiecare data mai mare. Are trei hramuri, ultimul, cel al Sf, cuvioase Parascheva de la Iasi, e cel mai cunoscut. Fiind o biserica mare, cu o pictura superba, a fost apreciata de negustorii greci din localitate, de aceea i se spune si biserica grecilor.

In Campulung Muscel sunt multe lacasuri de cult ortodoxe, multe cu legende interesante, monumente istorice. Biserica Sf. Gheorghe, ridicata din piatra bruta, cu vedere spre muntele Mateias, fara pisanie, deci fara o data de nastere, probabil sec. XVI. Biserica Sf. Ilie, pe locul unei biserici de lemn din sec XIV, aproape de locul unde se tinea balciul, pana cand acesta a fost mutat langa manastirea Negru Voda in 1647 (prapaditul de comert si interesele bisericii care detinea un han "all inclusive", deci nimic nou pe Dambovita).

Biserica Sfantul Nicolae-Popa-Savu, din sec XVI-XVII, cu semne masonice in arhitectura.

Biserica Miresei sau Flamanda, este biseica ridicata pe dealul Flamanda, nume ce vine de la o legenda, legat de acelasi Negru Voda cel misterios. Se spune ca domnitorul trecand prin zona muscelelor si fiind fermecat de priveliste, a zabovit pe deal pana a flamanzit si atunci a cerut locuitorilor din micul sat ceva de mancare; acestia erau prea saraci si n-au avut sa-i dea nimic, iar Domnul, flamand dar fermecat de frumusetea locului, i-a impropietarit pe tarani si a hotarat sa se aseze aici cu capitala. Si nu e singura legenda legata de numele Flamanda. Numele de Biserica Miresei vine de la o tragedie, unica fiica a filantropului campulungean Gh. Stefanescu, a murit intr-un cumplit accident de masina chiar in ziua cununiei ei religioase si tatal a ridicat din temelie o biserica noua si deosebit de frumoasa pe locul unde se afla "Schitul mireselor", numit asa pentru ca, pe langa alte fapte bune cu adevarat crestine, aici era obiceiul sa inzestreze biserica 3 mirese pe an, 2 la Inaltare si una la Sf. Dumitru. Se spune ca nici o pereche de tineri casatoriti aici nu s-a despartit.

Sunt multe biserici monumente istorice, ca si cele pe care le-am descris: Sf. Spiridon-Subesti, ridicata de mesterii de sube, biserica Fundeni, se pare ridicata de familia Fundeanu doar pentru ei, biserica Sfanta Mucenita Marina.

De-a lungul liniei de fortificatie romana, ce avea rol de aparare a granitei imperiului, au existat 13 forturi, cel mai mare fiind Jidova, rolul sau era de control asupra drumului prin trecatoarea Bran. Construit in timpul lui Septimiu Sever, rezista pana cand atacurile carpilor distrug linia de fortificatii in intregime. Este partial restaurat, se poate vizita, tot partial, caci diversi cetateni au obtinut titluri de propietate peste acest teren. Este la marginea orasului, pe drumul spre Pitesti.

La o plimbare la pas prin centrul orasului si nu numai, va farmeca arhitectura deosebita, placuta, a caselor vechi, unele scorojite si triste, altele refacute cu arta, respectand traditiile si tematica locala; totusi, ca in orice loc din Romania,

intalniti si grotescul arhitectural, realizat cu acte in regula. Dintre cladirile frumoase ce adapostesc institutii si muzee, trebuie sa vedeti:

Primaria, construita in 1934 dupa planul arhitectului Berechet, apoi Tribunalul, inaugurat in 1907, o cladire bine impartita pentru rolul ei, Biblioteca oraseneasca, infiintata in 1950 in vila fosta a primariei si ulterior a securitatii, Muzeul de etnografie si arta populara, superb, sa nu-l ratati; cladirea este veche, cea mai veche cladire civila din zona, monument arhitectural declarat si este tipica arhitecturii muscelene. Muzeul Municipal de Istorie si Arta, un loc ce nu trebuie ocolit, dar nu treceti prin el pe fuga. Are sectie de istorie veche, medievala, moderna si contemporana, stiintele naturii si, sectia in care un donator a fost nimeni altul decat exploratorul care mi-a incantat copilaria, Mihai Tican-Rumano (casa memoriala este la Berevoiesti, Arges. Deci, cine dintre voi vrea sa vada locul unde a copilarit cel ce a fost la Lacul elefantilor?).

Hotelul Regal, o ruina cu propietar bogat, a fost apreciat in ultimii ani doar de studentii spanioli de la o facultate de arhitectura, in zadar totusi efortul lor de a ridica din cenusa arhitectura romaneasca.

Sa nu uitam ca orasul Campulung a fost pe locul intai in multe randuri:

- aici s-a stabilit Basarab I, primul domnitor liber al Tarii Romanesti;

- prima scriere in limba romana cunoscuta pana azi, a fost redactata aici de judetul Neacsu Lupu in 1521, catre judetul Brasovului, Hans Brukner, caruia ii dadea informatii despre armata otomana de la Dunare.

- aici a fost infiintata a doua tipografie din Tara Romanesca ce tiparea si pentru alte tari, prin grija lui Matei Basarab.

- tot aici a fost instalata prima fabrica de hartie din tara.

- aici a fost infiintata prima scoala obsteasca cu invatatura in limba romana.

- aici, in zona Campulungului, Carol I a dorit sa-si construiasca Pelesul dar obstea mosnenilor musceleni a fost ferma, a refuzat sa-i vanda pamant!

Am umblat mult printr-un oraselul ce merita atentie de la edili, caruia trebuie sa i se faca reclama, sa vina romanii nostri sa-si simta istoria veche, sa-i savureze muscelele verzi vara. Si au ramas de vazut imprejurimile Namaestilor, vama Cetateni cu legende si manastire, muntele cu eroi Mateiasul. Cum palarie n-am gasit, obositi suntem, bine e sa ne asezam undeva pe o banca, dar unde? Orasele moderne nu au parcurile de alta data cu cismele, muzica militara si soriceii ori papagalii ce-ti dadeau pentru ceva banuti, vestea unui crai de cupa la drum de seara sau castigul fabulos la loto. Au disparut si masinile de vata pe bat si cate altele. Dar culmea, intre doua strazi, pe mijloc, o alee cu pomi si banci, ocupate. Gasesc una si ma apropii, incercand sa multumesc ca n-au tinut-o toata pt ei doi: - Merci! Dar n-apuc sa ma asez: - Hei, mamaie, ce limba vorbesti? se zice "senchiu", mai invatati si voi, generatia asta batrana, engleza, ca ne faceti de ras pe noi, tinerii! Speriata, dar politicoasa, imi scapa esperanto: - Spasiba, garcon! si incerc sa ma retrag, dar lovesc un batranel, culmea, cu palarie veche si eleganta: - Pardon! zic eu. Cu un zambet cald imi arata in stanga si-n dreapta: - Sunteti chiar pe bulevardul Pardon! Si acolo e gradina publica Merci! Si incepe sa povesteasca despre anii interbelici cand lumea venea la baile de la Bughea, seara se plimbau pe "bulevardul" atat de aglomerat incat atunci cand se atingeau se scuzau politicos dupa moda vremii: Pardon! asa ca strazii ii zice si azi bulevardul Pardon. Si totul se continua in gradina publica unde canta muzica militara, domnisoarele naive dar si doamnele trecute, cu pretentii, multumeau pentru locul oferit galant pe banci sau pentru trandafirul rosu cu mesaj: Merci! Si cum sa nu-ti doresti sa fii acolo cand stii ca poti intalni aievea pe Musatescu, Radu Gyr, Alexandru Davila, Toparceanu, Tican-Rumano, parca auzi vocea lui Leonard... Domnul povestea, noi admiram palaria. Am ramas pe o banca in parcul Merci de azi, pe aleea personalitatilor dar fara flori, fara muzica militara, fara romantism... fara palarii.

---

VIZUALIZĂRI: 4555 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI