Pentru noi a fost cea mai bună alegere

TIPĂREȘTE

Mama mi-a spus cu mai puțin de un an în urmă că de mult timp îşi dorește să viziteze Grecia. Ce știam eu despre Grecia? Mai nimic ce m-ar putea ajuta la planificarea unei vacanțe... Norocul meu: Google mi-a adus în fața ochilor AFA...

Am început aşadar să caut o destinaţie potrivită bugetelor, nevoilor şi vârstelor noastre. Ah... dar Grecia e mare, se pare ca are multe zone cu farmec propriu... cum fac, cum nu fac mă îndrăgostesc de Corfu datorită poveştilor de pe AFA. Bun! Deci am ales o insulă! Dar ea e mare... citesc, citesc şi iar citesc poveştile membrilor AFA şi ajung să aleg într-un final – cu mare dificultate – localitatea Agios Gordios.

Acum dacă am aflat unde TREBUIE să ajung urmează să găsesc şi locul de cazare. Mă apuc de citit pe un site străin similar AFA dar şi pe alte pagini de internet scoase de Google „în calea mea”. Trimit mail-uri la câteva unităţi de cazare, primesc răspunsuri şi aleg Mires House despre care am povestit deja în alt articol (vezi impresii).

… după o lună …

În sfârşit e 15 iunie şi coborâm de pe feribot pe cea mai verde insulă a Greciei!!! Cu inimile fermecate de tărâmul corfiot şi ochii uşor înceţoşaţi de oboseală (nu am dormit prea mult noaptea trecută în Igoumenitsa – despre această cazare am scris la rubrica dedicată hotelului Jolly – vezi impresii, nu pentru că nu ar fi fost totul ok ci pentru că nu ne-a dat voie nerăbdarea de a ajunge pentru prima dată deopotrivă pe feribot şi în Corfu) pornim hotărâţi către Agios Gordios… hotărâţi, hotărâţi dar ne bagă al nostru iGo pe nişte străduțe parcă făcute pe măsura mașinii noastre (+ plantele de pe margine) încât îl întrebăm pe iGo pe unde ne duce? „Pe rapid” – zice el... Ah, da? Ia du-ne tu pe drumul „uşor”!!!... şi aşa ajungem la drumul principal...

E trecut deja de ora 11 când în faţa ochilor ne apare o privelişte fascinantă... Pantele, clădirile, plaja satului ce urmează să ne găzduiască sunt în faţa ochilor noştri... admirăm, fotografiem apoi constatăm un detaliu: sunt foarte puţine persoane pe plajă, iar cei din apă probabil pot fi număraţi pe degetele de la o singură mână. Am aflat în curând motivele: 1. e început de sezon deci numărul turiştilor este destul de mic (situaţia avea să se schimbe brusc după vreo 2-3 zile); 2. turiştii abia în jurul orei 11 coboară la plajă.

Pentru că sunt genul de turist (practic toţi cei 4 membrii ai micului nostru grup suntem aşa) care trebuie să aibă de toate atunci când călătoreşte (de la haine la ap. foto, de la medicamente la apă şi mâncare) am pregătit cu mare grijă de acasă geanta frigorifică şi „bateriile” (habar nu am cum se numesc exact) congelate aferente, carne, pâine şi alte cele pentru a asigura hrana a patru adulți pentru o vreme.

Alte produse necesare am cumpărat de la Lidl-ul de lângă aeroport (majoritatea cumpărăturilor le-am făcut aici) şi o dată de la COOP-ul din Moraitika despre care citisem pe AFA (proprietarul chiar e incredibil de atent şi darnic). În Agios Gordios – deşi mai mici decât în Moraitika – preţurile erau cam piperate pentru bugetul nostru, de pildă un iaurt în Agios Gordios era 4 euro şi ceva, iar în Lidl am găsit un iaurt delicios 10% grăsime cu 2,25euro.

Alte prețuri la Lidl:

-apa plată Bikos 6 x 1,5 L = 1,49 euro

-Retsina (dacă îmi amintesc corect e vin alb cu răşină de pin) 0,5 L = 0,99 euro

-Ulei de măsline extra virgin 2 L = 6,79 euro

-Coca Cola 2 L = 1,89 euro

-Sare de mare 1 pungă 500 g = 0,19 euro

-Sare de mare recipient plastic 750 g = 0,55 euro

-Lapte cutie1L = 0,87 euro – foarte bun, fără acea aromă specifică a laptelui la cutie

Localuri în Agios Gordios

În Agios Gordios am servit masa la Sea Breeze (vezi impresii) şi la Stevenʼs on the Hill (vezi impresii) despre care am scris deja alte articole.

Am servit şi câteva gustări la Thalassa: Pita Gyros 2,50 euro, Pita Souvlaki 2,50 euro, Anchovy cred că 6 euro.

O ieşire interesantă a fost cea de la Black Rocks, un local aflat în extremitatea dreaptă a plajei (se merge pe aleea de lemn, apoi pe un trotuar betonat după care se merge prin nisip, pietriş apoi pietre mai mari) ce oferă o privelişte aparte asupra apusului. Aici consumaţia noastră a costat 14,30 euro din care 7 euro a fost un cocktail Mojito, iar restul (dacă îmi amintesc corect) un pahar cu vin, o bere şi un ice tea.

Despre plaja din Agios Gordios s-a mai scris însă eu am văzut-o aşa:

-nisipul foarte fin de o culoare uşor mai închisă se încinge îngrozitor de tare la orele amiezii şi nu am văzut gunoaie, doar urme de alge;

-intrarea în apă variază foarte mult în funcţie de valuri cât şi de la un metru la altul, noi am preferat intrarea în apă din zona salvamarului chiar şi atunci când am stat pe şezlonguri;

-chiar şi temperatura apei a variat mult (de la un pas la altul), am găsit „insule” de apă caldă şi puţin înaltă (cam în dreptul tavernelor Ark şi Sabbia) destul de departe de plajă;

-din câte am aflat scoici pot fi găsite doar iarna, dar eu m-am îndrăgostit de pietricelele albe din multitudinea de pietre colorate (în foarte multe culori şi nuanţe);

-am avut parte de mare prea liniştită, am prins valuri destul de mici în prima şi ultima zi, însă o prietenă a fost aici săptămâna următoare când au fost valuri mari şi probabil apa mai rece – deci e o chestiune de noroc...

În acest sejur am văzut şi plajele din Moraitika (aici preţurile sunt mai mari, un produs de plajă cu 5,50 euro în Agios Gordios, aici costa 7,50 euro; apa nu e mai caldă decât în Agios Gordios şi ne-am simţit ca şi cum am fi fost pe malul unui lac) şi Sidari (nu am intrat în apă pentru că avea un miros dubios, iar plaja părea un amestec de argilă cu nisip), dar am vizitat şi alte staţiuni într-un circuit al litoralului din nordul insulei aşa am ajuns la concluzia că alegerea localității Agios Gordios este cea mai bună pentru noi. Motivele:

-plaja cu nisip fin şi intrarea în apă plăcută din punct de vedere al diferenţei de nivel;

-apusurile de vis şi noapte cu lună plină de neuitat;

-lipsa agitaţiei pe care o văzusem în Sidari;

-e mai degrabă un sat decât o staţiune;

-peştişorii din apă de care ne-am amuzat pentru că ne vânau şi ciuguleau picioarele.

Acesta a fost – în mare – sejurul nostru în Agios Gordios, am ajuns să îl prelungim chiar cu încă o noapte.

... ajungem astfel în 23 iunie, e dimineaţa devreme, e încă întuneric, bagajele sunt în maşină de aseară. Mai avem doar câteva lucruri de pus în portbagajul deja prea plin încercând să nu facem prea multă gălăgie şi în scurt timp plecăm spre Kerkira.

Este destul de uşor de circulat pe aceste drumuri corfiote – înguste şi pline de serpentine – chiar şi pe întuneric.

Ajungem în zona portului şi tragem maşina pe dreapta în faţa ghişeelor pentru bilete. Cobor şi stau la coadă pentru a transforma voucher-ul în bilet. Timpul trece greu, dar ajung la rând, îi spun băiatului din ghişeu “Kalimera” şi îi ofer voucher-ul. Dar credeţi că mi-am dat seama că ar putea să nu observe apartenenţa mea la o altă naţie decât a lui? Începe să-mi vorbească în greacă până mă dezmeticesc eu să îi spun “good morning”... rezolvăm problema, iau biletul şi într-un timp destul de scurt suntem deja pe feribot

Ne agităm ca nişte copii în zona deschisă a feribotului, ne bucurăm enorm când observăm luna mare şi roşiatică ce „apune” după dealuri. La 5:50 feribotul pleacă din port şi încercăm încă o dată să vedem cât mai multe detalii ale acestui oraş. Nici nu ne dăm bine seama că deja e ora 6:18 şi se zăresc primele rare ale soarelui. Ne mai bucurăm de răsărit încă 20 de minute apoi coborâm în restaurant cu gândul că aici e mai cald... vă vine sau nu să credeţi aici era mai frig şi un aer neplăcut închis.

Abia în Igoumenitsa când coboram de pe feribot realitatea parcă era atât de evidentă încât durea: vacanţa noastră se sfârşise şi urma un drum obositor de vreo 20 şi ceva de ore, parcă mai obositor decât atunci când am venit...

---

VIZUALIZĂRI: 6991 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI