EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Complex turistic Satu Muscelean [Albeștii de Muscel](încă) NECLASIFICATĂ / MENIU
Satu Muscelean – Confort în stil rustic
TIPĂREȘTEPerioada sejurului: 13 – 15 noiembrie 2022
Alegerea destinaţiei
Mă simțeam epuizată din cauza stresului acumulat de la începutul toamnei, după ultimul concediu ratat din care m-am întors la muncă mai obosită decât plecasem şi aveam nevoie de o ieşire ca de aer. Din păcate, nici zile de concediu nu prea mai aveam, picaseră şi toate variantele externe cu care cochetasem anterior, din motive de distanţă, avioanele erau excluse din start şi aşa m-am văzut nevoită să mă reorientez spre destinaţii din România, preferabil cât mai apropiate de Bucureşti.
Am ales un weekend oarecare de mijloc de noiembrie de care mai puteam lipi doar două zile şi am început să caut, organizat, pe zone, excluzând hotelurile şi structurile de cazare cu multe camere. Nu mi-aş fi imaginat vreodată că poate fi atât de complicat să rezervi o cameră la o pensiune din România cu minim mic dejun şi cu posibilitatea de a lua şi celelalte mese la restaurantul propriu sau altundeva aproape.
De fiecare dată când găseam ceva care să corespundă cerinţelor mele, săpam, studiam, sunam. Au urmat refuzuri fără număr. Nu mai înţelegeam nimic. Nu era nici vacanţa copiilor, nici vreo sărbătoare, nici sezon, iar mie tot nu-mi venea să cred că găsesc ocupat peste tot. Unii m-au refuzat că au grupuri care ocupaseră tot, la alţii aş mai fi găsit o cameră, dar aveau grupuri care nu doreau intruşi care să le tulbure intimitatea sau mai degrabă distracţia :D, în zadar încercasem eu să le explic proprietarilor că nu sunt deloc amatoare de a socializa cu necunoscuţi şi interesată doar de o cameră curată, confortabilă, călduroasă, de o mâncare proaspătă şi de linişte după miezul nopţii, pretenţii absolut fireşti cred eu.
Alţii nu aveau turişti dar închiriau doar toată vila la cheie şi fără masă, iar eu oricum nu eram dispusă să „bucătăresc” . Doar vreo doi mi-au spus, cinstit, că pentru o singură cameră nu le convine să încălzească toată clădirea, sala de mese şi restul spaţiilor comune, când vremea deja se răcise, iar preţurile facturilor de utilităţi explodau. Am apreciat sinceritatea celor din urmă, singurii ale căror numere le-am memorat în agendă, în vederea unei vizite viitoare în sezonul cald.
Se făcuse deja vineri şi eu nu rezervasem nimic, când îmi vine ideea să-mi abordez un coleg de serviciu, de loc din zona Câmpulungului, cu rugămintea de a-mi recomanda ceva drăguţ în zonă. Doar două din sugestiile primite se potriveau cu ceea ce căutam, citesc recenzii, studiez fotografii, caut preţuri şi telefoane de contact. Satu Muscelean a ieşit câştigător, deoarece avea disponibilitate în perioada dorită de mine, un preţ convenabil pe Booking de 225 lei (cu reducerea Genius inclusă) pe noapte pentru o căsuţă/cameră dublă cu mic dejun inclus şi, foarte important pentru mine, dispunea de un restaurant propriu cu circuit deschis. Mai mulţi clienţi înseamnă mâncare proaspătă şi mai variată.
Dar nu am rezervat pe cunoscutul site internaţional de rezervări, pentru că era foarte din scurt, mă trezeam și cu banii blocați pe card și cu tranzacția încă nedecontată la momentul sosirii, nu mai aveam chef de complicaţii cu băncile, astfel că am preferat să sun acolo, să verific disponibilitatea şi să obţin promisiunea aceluiaşi preţ ca pe booking, mai mic decât cel de la recepţie şi de pe site-ul propriu. Am precizat încă de la telefon că doresc să plătesc la final, în numerar, cazarea şi alte mese pe care intenţionez să le iau acolo şi că doresc factură pentru serviciile prestate şi am fost asigurată că nu este nicio problemă.
Cum am ajuns acolo?
Drumul până la Complexul turistic Satu Muscelean a fost simplu şi bun de la Bucureşti la Piteşti pe autostrada A1 şi apoi de la Piteşti la Câmpulung Muscel pe DN 73. Ne-am întristat destul de tare şi noi, dar şi maşina, atunci când am intrat pe drumul judeţean DJ 735 prin Bughea de Sus, Albeşti, Cândeşti, din cauza numeroaselor porţiuni pline de gropi, arătând ca după bombardament ☹. În mod paradoxal, drumurile comunale care se intersectau din loc în loc cu drumul judeţean erau impecabile, fiind foarte recent asfaltate. Noi am urmat indicaţiile Waze-ului, pentru că altfel nu cred că ne-am fi descurcat. Ultima parte a drumului a fost acceptabilă, un drum forestier de vreun kilometru şi jumătate pe malul pârâului Brătia, drum de pământ acoperit cu piatră de râu, accesibil cu orice tip de maşină mergând cu viteză redusă, astfel având şi un bun prilej pentru a admira peisajul.
Satu Muscelean
Adresa: Strada Bratia Mica, Nr 195A, Sat Cândeşti, comuna Albeştii de Muscel, jud. Argeş
Coordonate GPS: 45.304493 N; 24.977031 E
Website: satumuscelean.ro
Satu Muscelean ne-a întâmpinat cu o parcare generoasă şi, evident, gratuită, pe iarbă ????. Inițial am lăsat maşina în parcarea destinată celor care vin aici doar ca să mănânce la restaurant, iar după finalizarea formalităţilor de cazare am mutat maşina în interiorul complexului chiar în apropierea căsuţei nr. 2 care ne fusese repartizată, astfel scăpând de căratul valizelor grele pe o pantă destul de abruptă.
Am ajuns la Satu Muscelean puţin înainte de prânz, iar cazarea s-a făcut în mai puţin de jumătate de oră de la sosire, după terminarea curăţeniei, timp în care ne-am plimbat puţin prin... sat ????, admirând căsuţele frumos răspândite pe panta dealului, toate construite în acelaşi stil, probabil tradiţional muscelean, însă ușor diferite. Fiecare căsuţă constituie o unitate de cazare. Satul ăsta mie mi-a plăcut de la prima vedere ????.
Căsuţa nr. 2
Căsuţa noastră se afla în primul rând la baza dealului, uşor accesibilă şi celor mai comozi şi cu o bună expunere la soare. Aveam foarte aproape un iaz cu peşti, o fântână cu cumpănă tradiţională şi o terasă cu bar, mese şi scaune, care funcţiona doar în sezonul cald.
Am urcat două rânduri de trepte pe o scară de lemn şi am ajuns pe prispa casei. Aici am descuiat uşa folosind una din cele două chei lungi, ca de poartă cu zăvor, primite de la recepţie. Cealaltă cheie lungă se folosea pentru broasca similară de la uşa terasei, dar noi nu am încuiat-o niciodată. Mai era o cheie mai modernă tot pentru uşa de intrare în căsuţă, dar nu am folosit-o.
Ne-am şters pe preşul de la uşă şi am intrat în casă. Pe partea stângă era un dulap, doar pe jumătate funcţional ca dulap, în cealaltă jumătate fiind amplasat un minifrigider, pe care nici măcar nu l-am băgat în priză, pentru că nu am avut nevoie şi un boiler sau o minicentrală, nu mă pricep.
În faţă era intrarea în baie, o baie tradiţională ca aspect, însă cu tot confortul de care aveam nevoie. M-a impresionat grija acordată fiecărui detaliu. O chiuvetă din cupru era plasată pe un blat din lemn masiv. Bateria din cupru cu doi robineţi părea din alte vremuri. Toaleta era modernă, cu apă curentă, desigur. Dincolo de un zid care părea neterminat se afla duşul, cu „cabina” aflată direct pe pardoseala din gresie cu aspect de lemn vechi, la fel ca şi în restul băii, zidul având şi rol de paravan. De mare efect mi s-a părut bateria de la duş, cu para duşului şi suportul acesteia care aveau aspectul unui telefon vechi de pe timpuri. Am beneficiat de apă caldă permanent, aceasta venea fierbinte aproape instantaneu, iar aburii rezultaţi după duş se eliminau uşor prin geamul băii ţinut în permanenţă deschis. Tare amuzant mi s-a părut şi suportul pentru hârtia igienică, în fapt o simplă sfoară împletită ????). Pe lângă hârtie igienică am primit ca şi consumabile un săpun solid micuţ şi câte două pliculeţe cu şampon şi gel de duş, pe care nu le-am folosit preferându-le pe cele proprii.
Camera avea dotări minimale, dar suficiente.
La prima vedere, m-a surprins uşor neplăcut aspectul aparent neterminat al pardoselii, ca o simplă şapă, acoperită în dreptul patului cu un mic preş din coade împletite, precum şi absenţa unui calorifer, fie el şi electric. Aparenţele însă înşeală şi m-am bucurat tare când am constatat că beneficiam de un sistem foarte modern şi eficient de încălzire prin pardoseală, putând regla temperatura după dorinţă de la panoul aflat lângă întrerupătorul de la baie, astfel că ne-am făcut în căsuţa noastră cât de cald am dorit. Se putea face şi mai cald, dar nu ar mai fi fost confortabil pentru noi.
Patul matrimonial era lipit de perete pe una din laturi, ceea ce a fost puţin deranjant, dar util totodată, având în vedere că era şi cam îngust, cu o lăţime de doar 140 cm, dar aşa măcar unul din noi sigur nu putea cădea din pat :D. Patul avea o saltea cam tare pentru gustul meu, însă aerul tare şi oboseala acumulată mi-au asigurat un somn perfect şi în aceste condiţii. Peste lenjeria albă imaculată era o velinţă de lână care se asorta foarte bine cu scoarţa de pe perete. Scoarţa sau carpeta avea motive florale, nu era cu „Răpirea din Serai” :D. Pe pereţi mai erau agăţate şi câteva ştergare. Lângă pat exista o singură noptieră pe care era aşezată o veioză, tradiţională probabil, improvizată din nişte lemne. Ca piese de mobilier am mai remarcat un scaun şi un cufăr, gen ladă de zestre, pe care l-am transformat imediat într-un veritabil suport de bagaje. Recunosc că nu am încercat să-mi aşez hainele în interiorul cufărului. Mi-ar fi fost utilă poate şi o masă, dar deja s-ar fi aglomerat prea mult camera.
Pentru a spori impresia de rustic, de tradiţional, pe tavan au fost lăsate la vedere câteva grinzi din lemn, iar de tavan a fost atârnat cu o sfoară răsucită un bec (cu LED, dar nu contează) care lumina eficient încăperea.
Televizorul cu ecran plat, poate singurul care era din alt film, era agăţat pe un perete şi i-a fost util soţului meu, mereu interesat de ştiri şi de diverse transmisiuni sportive.
Din cameră se ieşea pe terasă. Am avut o terasă mai spaţioasă decât la alte căsuţe, cu vedere la iaz şi la vecini :D, dotată cu o masă şi trei scaune, aproximativ tradiţionale, dar confortabile. Am petrecut timp plăcut pe terasa mea la un ceai şi o ţigară, bucurându-mă de natură.
Pe lângă cele două uşi din lemn cu broaşte cu zăvor ca de poartă de la intrarea în căsuţă şi de la terasă, amuzante au fost şi ferestrele care încercau să le imite pe cele din vechime. Doar că acestea erau cu geam termopan :D, cu ramă din lemn, iar sistemul modern de închidere a fost înlocuit cu un fel de clănţău, ca la ţară. Existau şi plase contra insectelor, deşi fiind frig afară noi nu am văzut niciuna, plasele fiind fixate cu nişte ţintişoare de rama geamului. Mi-au plăcut şi perdeluţele de la ferestre înşirate pe o aţă subţire, de îmi era şi frică să le ating să nu se rupă.
Interesantă mi s-a părut şi politica de curăţenie aplicată. Făceau curăţenie în fiecare zi, la noi chiar nu a fost nevoie, dar schimbau prosoapele gratuit după trei zile şi cearşafurile după vreo cinci zile. Cei mai pretenţioşi puteau solicita schimbarea zilnică a lenjeriei şi a prosoapelor, însă la un cost suplimentar.
Restaurantul
Restaurantul se află în prima clădire de la intrarea în complex, unde este şi recepţia, dar şi câteva camere.
Micul dejun a fost inclus în preţul cazării. Singurul reproş pe care l-aş avea referitor la micul dejun ar fi acela că era prea mult, prea bun, prea ca la ţară :D, fiind folosite multe produse naturale din partea locului. Acesta era cumva standard, noi putând alege doar modul de preparare a ouălor, ochiuri, omletă simplă sau omletă ţărănească.
În prima dimineaţă am ales amândoi varianta de omletă ţărănească, iar a doua zi varianta cu ouă ochiuri, care mie mi-a plăcut mai mult. În rest am primit fiecare câte o „farfurie” de lemn cu brânză bună de oaie, caşcaval afumat şi încă un fel de brânză, măsline, şunculiţă şi muşchiuleţ afumat, ceapă roşie, roşii şi castraveţi, plus un castronel cu zacuscă. De băut am primit câte o cafea, genul cafelei făcute la ibric, cam slabă pentru mine care beau doar espresso, dar OK. „Ceştile” de cafea erau nişte miniulcele drăguţe.
A doua zi la micul dejun am rugat să nu mai îmi pună legume pe care oricum nu le mănânc, am sugerat că ar merge şi ceva dulce şi am cerut lapte cald în loc de cafea. Oamenii au fost foarte receptivi la solicitările mele şi ne-au oferit pe lângă farfuria cu de toate ca în prima zi şi lapte gras şi foarte bun, unt cu gust de unt adevărat cum nu-mi amintesc de când nu mai mâncasem, o dulceaţă minunată, iar zacusca din prima zi a fost înlocuită cu o salată de vinete. În plus faţă de cele menţionate eu mi-am comandat, contra cost, un espresso dublu cu spumă de lapte, perfect pe gustul meu ????.
Mi-a plăcut mult decorul extrem de tradiţional al restaurantului, totul rustic, cu mese acoperite cu ştergare şi bănci din lemn, unele acoperite cu blănuri, cu diverse obiecte folosite în vechime în gospodăriile ţărăneşti, chiar şi cu o vatră, perfect funcţională. În interiorul restaurantului era foarte cald, chiar prea cald pentru gustul meu şi mai ieşeam pe terasă să mă răcoresc cât fumam o ţigară.
În afara micului dejun inclus, pe durata minisejurului nostru aici, am mai luat şi alte trei mese, un prânz şi o cină în prima zi şi un prânz întârziat a doua zi, comandând din meniul disponibil. Totul a fost foarte bun, foarte mult şi foarte convenabil ca preţ. Dar despre toate acestea am povestit deja în articolul despre restaurantul complexului Satu Muscelean şi nu intenţionez să mă repet şi nici să terorizez din nou cititorii postând fotografii provocatoare :D
Am fost foarte mulţumită de cele consumate la cele trei mese luate la acest restaurant. Mâncarea a fost proaspătă, foarte gustoasă, iar porţiile au fost mari şi foarte mari. Servirea a fost promptă şi personalul amabil. Nici restaurantul nu a fost plin, mai mult de trei mese nu au fost ocupate niciodată în acelaşi timp. Având în vedere poziţionarea izolată a locaţiei, preţurile practicate au fost mai mici decât am estimat eu, proprietarul neîncercând să profite de lipsa concurenţei, deşi ar fi putut-o face, cât timp cel mai apropiat restaurant, o păstrăvărie, se afla la o distanţă de vreo 4 kilometri.
Altele
Complexul turistic Satu Muscelean oferă şi o serie întreagă de activităţi pentru petrecerea timpului liber, unele gratuite, altele cu plată. Le voi enumera aici pentru cei interesaţi: tenis de masă, tir cu arcul, darts, biliard, badmington, jocuri de societate (table, şah, remy, cărţi, activity), pescuit, închirieri de biciclete şi ATV-uri.
Pentru copii există şi un mic loc de joacă cu un tobogan şi o trambulină.
Pe mine nu m-au interesat toate acestea. Eu am căutat doar odihnă şi relaxare într-o perioadă prea stresantă pentru mine şi asta am găsit aici. Am plecat cu maşina personală să vizitez împrejurimile, iar în restul timpului prea scurt avut la dispoziţie am lenevit pur şi simplu, bucurându-mă de natură şi de aerul curat.
Internetul wireless gratuit şi cu parolă poate fi util celor dependenţi. Funcţionează foarte bine în interiorul restaurantului, dar şi pe terasă, oricum mult mai bine decât netul de pe telefon. Vodafone avea semnal slab în zonă şi netul pica destul de des. Digi mergea parcă mai bine. În căsuţa mea nu a funcţionat WIFI-ul lor, dar m-am descurcat cum am putut cu telefoanele mele.
Plata se poate face în numerar sau cu card bancar. Am cerut şi primit factură fiscală pentru toate serviciile de cazare şi masă înainte de plecare.
Concluzii
Pentru mine vizita la Satu Muscelean a fost o surpriză plăcută şi o experienţă inedită.
Mie nu mi-a amintit de bunici sau de viaţa la ţară din secolul trecut, eu neavând bunici la ţară şi nici alte asemenea amintiri proprii. A fost doar o confirmare a ceea ce credeam eu că ar fi sau cum credeam eu că arată o casă ţărănească, o gospodărie de la ţară, din cele citite în cărţi sau auzite de la alţii, per total o experienţă interesantă. Mi-a plăcut acest concept de sat tradiţional în care să beneficiezi de tot confortul modern, astfel că după nici o lună am recidivat cu o nouă experienţă de acest gen, într-o altă zonă a ţării.
Recomand cu drag complexul turistic Satu Muscelean pentru cazarea confortabilă, căsuţele oferind o îmbinare armonioasă de tradiţional şi modern şi o intimitate perfectă, pentru curăţenia fără reproş, pentru mâncarea românească gustoasă şi la preţuri decente din restaurantul propriu, pentru servirea promptă, pentru atmosfera tradiţională de peste tot, pentru linişte şi peisaj. Eu SIGUR voi reveni.
Singurul meu regret este acela că nu am descoperit mai devreme acest „sat” , cu căsuţele lui răspândite pe un deal, care ar fi fost varianta perfectă de cazare în perioada pandemiei, când fugeam de oameni ☹ şi nu ştiam cum să ne mai izolăm şi distanţăm de cei din jurul nostru.
*
Am scris acest articol pentru că am fost acolo şi mi-a plăcut mult, dar şi cu intenţia de a valorifica un premiu câştigat în luna septembrie a anului trecut, prin tragere la sorţi, în cadrul unui concurs (cel al votanţilor) în care am fost înscrisă automat, deşi eram retrasă de ani buni din orice concurs de pe AFA.
Pe această cale, vreau să le mulţumesc celor care au scris articole pe sait, astfel având şi eu ce citi şi vota ????
Trimis de nicole33 in 23.01.23 10:07:49
- A fost prima sa vizită/vacanță în CÂMPULUNG-MUSCEL
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.30565202 N, 24.97786162 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest review - pg. 1 / 2
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Superb acest complex turistic, un loc unde trecutul și prezentul fac parte din aceeași poveste! A fost frumos în noiembrie, când ați fost voi, îți dai seama cât de frumos este vara... Interesant acest concept privind amplasarea căsuțelor, ai intimitate, nu te deranjează nimeni, liniște, aer curat, mâncare bună, ce să-ți dorești mai mult?
Iar review-ul nu poate fi decât...complet! Ai scris atât de bine încât sunt aproape convins că AmFostșieuAcolo! Ai menționat că după mai puțin de o lună ați recidivat cu altă ieșire la munte, eu nu cred până nu citesc! 
Gânduri bune!
Rog așteptați...
Nu știu ce e... chestia asta, unde ai adăstat dar... mie chiar îmi place! Bine, bine, ... am eu o demență cu rusticul și mi-ar surâde o întindere a oaselor în preajmă, plus aer curat. Sigur că, pentru mulți, nu înseamnă mare lucru dar, chiar îmi place!
Bravos, de idee!!!
@nicole33:
”am sugerat că ar merge şi ceva dulce şi am cerut lapte cald în loc de cafea. Oamenii au fost foarte receptivi la solicitările mele şi ne-au oferit pe lângă farfuria cu de toate ca în prima zi şi lapte gras şi foarte bun, unt cu gust de unt adevărat cum nu-mi amintesc de când nu mai mâncasem
Nu pot fi decat foarte mandra de tine, Tiza! Ai avut o profa buna pe lactate. Si te cred, fiindca ai fost, iarasi, sadica si ai exemplificat cu P59 si P60 care m-au facut sa poftesc.
Arata superb satul asta muscelean! Prea frumos, prea ca la tara! Totul este atat de bine aranjat incat, cum spune si @ Safta Radu, "trecutul și prezentul fac parte din aceeași poveste! "- Ce frumos ai spus, Radule!
Esti la tara cu confortul de oras. Finisajele te duc spre rustic. Televizorul aproape ca se pierde in decor.
Superb!
@Alex_Macedo: Bun revenit, Maitre! Ce surpriza placuta!
Ei? Cum ar fi sa stai in cerdac la apusul soarelui, cu o bardaca cu vin in mana si cu prietenii la o vorba?
Peisajul este foarte ofertant, iar vara cred ca este bucolico-idilic pe acolo!
Si de n-ar fi hogeacu-asa rustic, aerul curat face toti banii! Dupa o zi de plimbare prin jur, sa-ti clatesti inima si ochii cu privelistea si cu bunatatea oamenilor de se gasesc p-acolo...
Hai ca scrise Tiza asa frumos ca deja visez, de parca sunt eu deja acolo (P30)
@Alex_Macedo:
”Nu știu ce e... chestia asta, unde ai adăstat dar... mie chiar îmi place!
Şi mie mi-a plăcut
Am fost surprinsă să descopăr un concept nou, o întoarcere în trecut, cu o atenţie deosebită la fiecare detaliu, însă beneficiind de tot confortul modern.
A fost o cazare simpatică şi foarte liniştită, fără vecini care să tropăie în capul meu sau să trântească uşile, fără ţipete de copii. M-am bucurat de compania unor animăluţe blânde şi foarte curate, a fost mai mult decât mi-am dorit.
”Bine, bine, ... am eu o demență cu rusticul și mi-ar surâde o întindere a oaselor în preajmă, plus aer curat.
Eu nu am fost niciodată fan rustic, ba chiar opusul, preferând cu totul alt gen de "culcuşuri", astfel că pentru mine, vizita la Satu Muscelean a fost o experienţă în premieră, dar una foarte reuşită, peste aşteptări.
Ştiind cât de scump eşti la vedere, vizita ta mă surprinde cu atât mai plăcut
Mulţumesc mult pentru aprecieri şi ecou! 
@Safta Radu:
”Superb acest complex turistic, un loc unde trecutul și prezentul fac parte din aceeași poveste! A fost frumos în noiembrie, când ați fost voi, îți dai seama cât de frumos este vara...
Această îmbinare armonioasă între trecut şi prezent, între tradiţional şi modern, m-a atras şi pe mine, curioasă să descopăr un trecut necunoscut pentru mine, fără a face însă rabat la confortul dorit.
Poziţionarea complexului este una de excepţie şi de invidiat. Perioada aleasă de mine nu a fost cea mai inspirată, nopţile au fost cam reci, dar peste zi ne-am bucurat de soare şi vreme bună. Şi iarna când ninge cred că este frumos aici, dar eu aş reveni în sezonul cald pentru a profita la maxim de toate cele oferite de natură, dar şi de complex.
”Interesant acest concept privind amplasarea căsuțelor, ai intimitate, nu te deranjează nimeni, liniște, aer curat, mâncare bună, ce să-ți dorești mai mult?
La acelaşi preţ aş fi putut alege o cameră în clădirea cu restaurantul, însă ar fi fost ceva banal. Căsuţele astea înşirate pe tot dealul dau adevăratul farmec al acestei cazări, prin ineditul lor, cel puţin pentru orăşeni get beget ca mine crescuţi între betoane, care abia la 50+ au aflat, de exemplu, diferenţa dintre preşurile şi scoarţele dintr-o casă ţărănească . Am apreciat mult intimitatea oferită, distanţa între căsuţe fiind suficient de mare.
Despre mâncare nu am mai detaliat aici decât referitor la marile mic dejunuri mai mult decât copioase şi chiar greu de dovedit fără un antrenament corespunzător, dar cred că am fost suficient de convingătoare în articolul anterior destinat restaurantului (vezi impresii), iar fotografiile postate îmi susţin afirmaţiile.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
”Eu nu am fost niciodată fan rustic, ba chiar opusul, preferând cu totul alt gen de "culcuşuri", astfel că pentru mine, vizita la Satu Muscelean a fost o experienţă în premieră, dar una foarte reuşită, peste aşteptări.
....... hai că îti spun cum e chestia asta!... Totul e cerebral, sau cel puțin așa simt eu, chiar dacă greșesc. Efectiv, ce reflectă o cameră... de oriunde??? . Simplu! . Pat, duș, tron, terasă, dulap, cuier.
Restul... rămâne la cât de împopoțonat sau luxsos... cu sos sau fără, își doresc cei ce, își ridică stabilimente în chip de hotel. Până la urmă... când intri în cameră... orice ar fi... tot la, pat, duș, tron, terasă, dulap, cuier, se rezumă!! .
Totul pleacă de la mental. Ești pozitiv încărcat poți se te dai jos de pe cal, oriunde. Evident... logia să fie fără pete, curată. Fără mizerii în colțuri și fără... ehm... gollumi pe terasă, să te muște. Adică, curat, nene!
P. S..... știind că ești un globetrotter cu pretenții, uite că ți-a plăcut să pleznești și un rustic! BRAVO! ????????????... Important este că ai încercat să vezi cum e!! . Tu, ești fată umblătoare prin și de la 5 spre 7 stele, în HoReCa... așa că ȘTII, cu se mănâncă turismul.
BRAVO!
Tare mult mi-a plăcut ce-ai scris și ce-am văzut în poze! Câteva dintre ele m-au dus cu gândul în copilărie, la gospodăria bunicii din Oltenia și, chiar, la casa părintească bucureșteană, unde mama a adus pentru „îmbrăcarea” ei câte ceva din zestrea făcută de ea și de bunica.
”Peste lenjeria albă imaculată era o velinţă de lână care se asorta foarte bine cu scoarţa de pe perete. Scoarţa sau carpeta avea motive florare, nu era cu „Răpirea din Serai”. Pe pereţi mai erau agăţate şi câteva ştergare.
Nu aveam „velință” pe pat, mama croșetase cu ață albă o cuvertură mare, iar la geam, deasemeni, aveam perdele albe, croșetate tot de ea. Pe peretele de lângă pat, ca și aici, aveam, pusă o scoarță oltenească, țesută în război țărănesc. Era superbă, iar spre tavan era prinsă (tot în formă de „fluture” ) - în loc de stergar, o maramă oltenească țesută din borangic. (asta era prin anii 50, până să ne mutăm la bloc)
Mă bucur că se păstrază acest fel de „mobilare a cășilor satului” și acum, în secolul XXI! 
Referitor la încălzirea „odăii” :
”Aparenţele însă înşeală şi m-am bucurat tare când am constatat că beneficiam de un sistem foarte modern şi eficient de încălzire prin pardoseală, putând regla temperatura după dorinţă de la panoul aflat lângă întrerupătorul de la baie, astfel că ne-am făcut în căsuţa noastră cât de cald am dorit.
Asta m-a dat „gata” ! Nu m-aș fi așteptat la un asemenea confort, atât de costisitor, dar și eficient, totodată!
Mi-au plăcut „a la folie” (cum spune franțuzul) obiectele sanitare din cupru! Unde le-o mai fi găsit?! Am mai văzut asemenea baterii în vilele construite în perioada interbelică, unde mergeam să fac relevee pentru înlocuirea instalațiilor sanitare cu altele, moderne! Și suportul de hârtie este ingenios!
La micul dejun
”... am primit fiecare câte o „farfurie” de lemn... „Ceştile” de cafea erau nişte miniulcele drăguţe.
Și asta a completat „rusticul” ! Când eram tânără și eu îmi beam cafeaua la birou tot în ulcică de pământ, pentru aducere aminte de casa bunicii
”Singurul reproş pe care l-aş avea referitor la micul dejun ar fi acela că era prea mult, prea bun, prea ca la ţară , fiind folosite multe produse naturale din partea locului.
Oare asta se poate numi reproș?! 
”Totul a fost foarte bun, foarte mult şi foarte convenabil ca preţ.
Este exact ce așteptăm fiecare dintre noi, atunci când suntem în vacanță, mai puțin cu „foarte mult” ! Nici mie nu-mi place când e mult, mi se pare o risipă cu care nu sunt deloc „prietenă”
”Având în vedere poziţionarea izolată a locaţiei, preţurile practicate au fost mai mici decât am estimat eu, proprietarul neîncercând să profite de lipsa concurenţei, deşi ar fi putut-o face, cât timp cel mai apropiat restaurant, o păstrăvărie, se afla la o distanţă de vreo 4 kilometri
Un negustor adevărat așa procedează, părerea mea!
Cred că acest „Sat Muscelean” este - cel puțin pentru noi, orășenii - o oază de liniște și de binefacere pentru trupul, sufletul și mintea noastră!
Mă bucur că v-ați simțit bine acolo, că v-ați „încărcat bateriile” și vă doresc să ajungeți iar în „Sat” !
Felicitări pentru tot!... și...
Satul (aista) Muscelean, așa cum ni l-ai prezentat, ne trimite spre tradiția autentică a zonei, purtându-ne vizual în diversele-i domenii: arhitectură, port popular, mâncare. Cum să nu placă toată această descriere, mai ales că e cu dovezi foto? Nota generală de recomandare, din 5 review-uri, e de 60%, începând cu ianuarie 2021. Nota e alterată de două articole fără nume (ux-cși si fb-uciștiși) și fără poze, iar asta dă de gândit cum înțeleg unii să abordeze și să combată concurențial. Am remarcat argumentele pertinente din ecourile din cele 5 postări, trimise de administratorul Satului Muscelean. E clar că face treabă, iar cățeii ce nu prind osul, încearcă să-i alunge mușteriii, cu metode lipsite de vlagă, flasce, golite de autentic.
E la fel ca-n interogarea reporterului ce ajuns în vârf de munte, la căsuțele a doi baci (unul "parașutat" recent după o moștenire dubioasă, iar altul născut și crescut pe plai), îi chestionează asupra urmărilor consumului de slană dimineața, prânz și seara, asupra colesterolului, simplu și logic: "dar cu colesterolul cum stați? ".
În timp ce "moștenitorul" se fofilează prin răspunsuri ce se nasc în alambic, ce trimit la antidoturi gradate, care taie grăsimile, cel trăit o viață sus, pe stei, dă lovitura autentică prin replică: "Amu, dragul moșului, colesterolul ălă de care zici dumneata, când se scoală, șede bâtă!"
@Zoazore:
”Nu pot fi decat foarte mandra de tine, Tiza! Ai avut o profa buna pe lactate. Si te cred, fiindca ai fost, iarasi, sadica si ai exemplificat cu P59 si P60 care m-au facut sa poftesc.
Te-ai prins că acele două poze şi explicaţiile aferente erau "cu dedicaţie"
”Arata superb satul asta muscelean! Prea frumos, prea ca la tara!... Esti la tara cu confortul de oras. Finisajele te duc spre rustic. Televizorul aproape ca se pierde in decor.
Aşa am zis şi eu.
M-am simţit ca la ţară, la ţara pe care eu nu am avut-o niciodată, însă nu mi-a lipsit nimic din confortul cu care sunt obişnuită.
Finisajele şi toate acele detalii retro pe mine m-au uimit. Cred că nimic nu era pus întâmplător acolo. Televizorul modern putea fi ignorat de mulţi, inclusiv de mine, dar a fost apreciat de soţul meu care sigur i-ar fi simţit acut lipsa dacă nu ar fi fost acolo în decor.
Mulţumesc mult pentru că ai citit şi pentru ecou!
@Alex_Macedo:
”... hai că îti spun cum e chestia asta!... Totul e cerebral, sau cel puțin așa simt eu, chiar dacă greșesc. Efectiv, ce reflectă o cameră... de oriunde??? . Simplu! . Pat, duș, tron, terasă, dulap, cuier.
Într-adevăr, cam la asta se rezumă orice cazare, indiferent de numărul de stele sau alte floeri, dar, crede-mă, că nu mi-am pus vreodată problema aşa. Mereu m-am pierdut în "detalii" gen metri pătraţi cât mai mulţi, chiar dacă nu dădeam vreun party prin camera respectivă, stele cât mai numeroase şi mai strălucitoare şi alte brizbrizuri deloc esenţiale.
Curăţenia este importantă şi pentru mine şi nu am trecut-o niciodată la "şi altele".
”știind că ești un globetrotter cu pretenții, uite că ți-a plăcut să pleznești și un rustic! BRAVO!... Important este că ai încercat să vezi cum e!! . Tu, ești fată umblătoare prin și de la 5 spre 7 stele, în HoReCa... așa că ȘTII, cu se mănâncă turismul.
Pentru mine a fost, în mod cert, o ALTFEL de vacanţă, mult diferită de cele cu care eram obişnuită şi, cu atât mai mult, mă bucur că am făcut o alegere bună. Acest "rustic" foarte reuşit a fost exact de ce aveam nevoie în acel moment şi context, când opţiunile mele erau extrem de limitate şi mai puţin o dorinţă lăuntrică de a încerca şi alt gen de turism. Ăsta este adevărul. Că am avut noroc şi mi-a plăcut tot ce am găsit acolo, este o altă poveste.
Mulţumesc încă o dată!
@doinafil:
”Tare mult mi-a plăcut ce-ai scris și ce-am văzut în poze! Câteva dintre ele m-au dus cu gândul în copilărie, la gospodăria bunicii din Oltenia și, chiar, la casa părintească bucureșteană, unde mama a adus pentru „îmbrăcarea” ei câte ceva din zestrea făcută de ea și de bunica.
Mă bucur că ţi-a plăcut!
Din discuţiile cu proprietarii "satului" a reieşit că exact asta au dorit: să fie totul ca o întoarcere în timp, să le reamintească de copilărie turiştilor, iar copiii acestora să descopere o lume nouă pentru ei, cum trăiau înaintaşii lor. În pofida vârstei, eu m-am încadrat la categoria "copii" 
, având adevărate "revelaţii" acolo
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
Revin
@nicole33:
Am citit cu mare plăcere articolul tău scris intr-o manieră atât de sinceră și cuceritoare încât nu pot decât să te felicit!
E uimitor cum după multe experiențe frumoase în afară, ne întoarcem la rădăcini și descoperim cât de mult ne iubim țara și cât de mult ne emoționează și ne încarcă pozitiv!
Un vot Mare de la mine și multă sănătate și toate cele bune și frumoase!!
P.s. Mi-a plăcut și "prietenul" , o companie plăcută!
????????????????
@nicole33:
” Eu nu am fost niciodată fan rustic, ba chiar opusul, preferând cu totul alt gen de "culcuşuri", astfel că pentru mine, vizita la Satu Muscelean a fost o experienţă în premieră, dar una foarte reuşită, peste aşteptări.
Eu voi vizita anul acesta Maramureșul și tocmai astfel de cazări caut, specifice locului, rustice.
Mă bucur că ți-a plăcut experiența și eu sper că îți vei îndrepta mai des atenția către frumusețile țării noastre. Îmi place cum scrii și mi-ar plăcea să citesc mai des astfel de review-uri, despre locuri frumoase, inedite, apropiate de suflet.
Ia să te gândești la o vizită în Maramureș și Bucovina, pentru că vei avea multe de povestit. ????
@zapacitu:
”Satul (aista) Muscelean, așa cum ni l-ai prezentat, ne trimite spre tradiția autentică a zonei, purtându-ne vizual în diversele-i domenii: arhitectură, port popular, mâncare. Cum să nu placă toată această descriere, mai ales că e cu dovezi foto?
Nu ştiu în ce măsură s-a reuşit aici "reconstituirea" unui sat muscelean tradiţional, pentru că nu mă pricep, însă, ţinând cont de atenţia acordată fiecărui detaliu, înclin să cred că şi căsuţele astea sunt copii cât mai fidele ale caselor ţăranilor musceleni.
Întotdeauna am ataşat cât mai multe "dovezi" articolelor mele atât pentru susţinerea celor afirmate în text, cât şi pentru a da ocazia cititorilor să surprindă singuri şi alte detalii şi aspecte care mie poate mi-au scăpat sau nu le-am acordat atenţia cuvenită.
”Nota generală de recomandare, din 5 review-uri, e de 60%, începând cu ianuarie 2021. Nota e alterată de două articole fără nume (ux-cși si fb-uciștiși) și fără poze, iar asta dă de gândit cum înțeleg unii să abordeze și să combată concurențial.
Înaintea articolului meu, scorul era egal 2:2, două review-uri pozitive ale unor useri pe care i-am cunoscut personal şi ştiam că mă pot baza pe recomandările lor şi două negative, fără argumente. Cel care a fost la Satu Muscelean de Revelion m-a şocat chiar când s-a plâns că mâncarea era prea puţină , în timp ce eu afirm în două articole cu câteva zeci de fotografii că porţiile au fost mari şi foarte mari atât în cazul micului dejun inclus, cât şi în cazul meselor comandate a la carte. Desigur, fiecare este liber să decidă "credibilitatea" celor citite.
Cu scuze pentru răspunsul întârziat, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
Mi-a plăcut şi bancul cu... colesterolul
@elenaadina:
Am fost mereu sinceră în articolele mele şi am căutat să fiu cât mai obiectivă. Experienţa turistică acumulată mă ajută să nu mă entuziasmez excesiv şi să nu încerc să "desfiinţez" o cazare care poate m-a dezamăgit. Nu scriu "la nervi", rareori scriu imediat după sejur, cel mai adesea las impresiile să se mai decanteze.
”E uimitor cum după multe experiențe frumoase în afară, ne întoarcem la rădăcini și descoperim cât de mult ne iubim țara și cât de mult ne emoționează și ne încarcă pozitiv!
Experienţele frumoase din vacanţele anterioare au locul lor special în sufletul meu, fără a mă împiedica să mă bucur de cele prezente, chiar dacă pot fi mult diferite.
Satul acesta a fost exact ce aveam nevoie în acel moment şi, da, m-a încărcat pozitiv. Am găsit ceea ce căutam.
”Mi-a plăcut și "prietenul", o companie plăcută!
Tigrişorii au fost mereu preferaţii mei . Sorinel mi-a plăcut în mod special. Era foarte blând şi prietenos, nu a venit la mine pentru a cerşi mâncare, oricum era şi cam grăsunel, ci căuta doar afecţiune şi mângâiere, ceea ce i-am oferit cu drag.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
Sănătoşi să fim şi să ne bucurăm cu toţii de vacanţele pe care ni le dorim!
@nicole33: "Cel care a fost la Satu Muscelean de Revelion m-a şocat chiar când s-a plâns că mâncarea era prea puţină, în timp ce eu afirm în două articole cu câteva zeci de fotografii că porţiile au fost mari şi foarte mari atât în cazul micului dejun inclus, cât şi în cazul meselor comandate a la carte"
S-ar putea explica și afirmația respectivului petrecăreț de la cumpăna dintre ani. Penuria alimentară de care se plângea, e posibil să fi fost provocată fie de un consum exagerat înregistrat în luna anterioară (ați cam mâncat prea îmbelșugat! ???? și s-a golit cămara musceleană), fie de neparticiparea întregului personal la "trebile" gospodărești, fiind plecați și ei la Revelion, cum se mai obișnuiește. O fi rămas de gardă freo' "personalitate" ce și-a neglijat clientela. Dar fără ceva poze, facem doar supoziții...
@zapacitu :... scuze de off...
????????????
”șede bâtă!
...
Încă nu am terminat de râs... mai am... Numai tu știi cum le zici și mitocosești. Vorba unui amic comun: mirobolant!
... și acum îmi rămâne în minte. De aici și acest ecou. De aia ești tu zăpă...
Bine ai venit în club.
Aaaaaa... Stai!... erai deja. Ți-ai reînnoit abonamentul.
La cât mai multe...
@Alex_Macedo: Ce dragi îmi sunteți amândoi! Îmi faceți ziua vesela și frumoasă ????
@Zoazore:
Ne bucurăm că ți-am adus puțin soare, într-o Brăilă înzăpezită. Dacă nu noi, cine? ... Ehhh... puțină horă a zăpăciților nu strică, în acalmia afaistă... Ne jucăm și noi pe aici, dacă tot nu mai scriem de ceva timp. Trebuie să avem și ce scrie... nu povestirii despre buticul din colțul străzii
@Alex_Macedo: Corect! Nici eu nu mai am de scris ????Așa că-i stric Zenul Tizei. Poate mă aleg cu vreun șut de la vreun web! ????????????
@zapacitu:
”S-ar putea explica și afirmația respectivului petrecăreț de la cumpăna dintre ani.
Iniţial m-am gândit că userul respectiv are o capacitate muuult peste medie, dacă nu s-a săturat cu cele oferite, în condiţiile în care oferta a fost atât de bogată încât m-a pus în dificultate şi pe mine, care am destul antrenament .
Însă lipsa pozelor doveditoare pentru "micimea" porţiilor de mâncare din noaptea dintre ani pe mine mă duce cu gândul la o cârcoteală şi atât.
”Penuria alimentară de care se plângea, e posibil să fi fost provocată fie de un consum exagerat înregistrat în luna anterioară (ați cam mâncat prea îmbelșugat! și s-a golit cămara musceleană), fie de neparticiparea întregului personal la "trebile" gospodărești, fiind plecați și ei la Revelion, cum se mai obișnuiește.
Este posibil ca în cele trei zile petrecute de noi acolo să fi golit cămara musceleană, nu contest, pentru că prea am mâncat mult, însă este greu de crezut că nu au completat stocul de provizii pentru primirea corespunzătoare a turiştilor care au petrecut acolo Crăciunul şi/sau Revelionul.
Când am fost noi în sat erau puţini turişti şi servirea a fost foarte OK, chiar dacă personalul era mai degrabă redus numeric. Cu restaurantul plin, ar fi fost plauzibil să se plângă, eventual, de o servire ceva mai lentă, chiar dacă nu cred că era vreo grabă, însă povestea cu porţiile prea mici şi chiar insuficiente eu nu o pot crede.
Cei care muncesc în noaptea de Revelion întru mulţumirea clienţilor dornici să petreacă cât mai bine, ştiu că îşi organizau propria petrecere, un "revelion al ospătarilor", la o dată ulterioară, iar patronii, care în noiembrie erau permanent prezenţi în locaţie, este puţin probabil să fi plecat de Sărbători prin vreo ţară mai caldă.
”Dar fără ceva poze, facem doar supoziții...
Eu postez mereu cât mai multe fotografii din locurile pe unde am fost, astfel neputându-mi fi pusă la îndoială veridicitatea celor afirmate, iar pentru eventualii contestatari, am şi filmări de acolo
@cris1982:
”Eu voi vizita anul acesta Maramureșul și tocmai astfel de cazări caut, specifice locului, rustice.
Mă bucur că ți-a plăcut experiența și eu sper că îți vei îndrepta mai des atenția către frumusețile țării noastre.
Sinceră să fiu, am fost nevoită să mă reorientez, nu că aş fi avut eu vreo "chemare" lăuntrică spre astfel de locuri, dar, din fericire, şi acest "sat" despre care am povestit aici şi o altă destinaţie aproximativ în acelaşi gen despre care doresc să scriu curând, s-au dovedit a fi alegeri tare inspirate, locuri în care m-am simţit tare bine, m-am bucurat de natură, m-am odihnit şi am mâncat sănătos, chiar dacă tot cam mult .
Voi încerca, dacă va fi posibil, să descopăr şi alte locuri de genul acesta, preferabil în zone pitoreşti în care nu am mai fost de mulţi ani.
Până atunci, îţi doresc concediu plăcut şi aştept să citesc ce ai descoperit tu, pentru a merge la sigur , cu toată încrederea.
”Ia să te gândești la o vizită în Maramureș și Bucovina, pentru că vei avea multe de povestit.
De gândit, m-am mai gândit, dorinţa există de mai multă vreme, însă am tot ezitat de teama drumurilor lungi. Plecând din Bucureşti, mi-a fost mereu mai uşor să merg spre sud, la bulgari sau la turci , decât spre nord sau spre vest.
Cu scuze pentru întârzierea răspunsului, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@Alex_Macedo:” Bine ai venit în club. Aaaaaa... Stai!... erai deja. Ți-ai reînnoit abonamentul. La cât mai multe... ”
Bunul meu prieten, dacă vreodată am să pierd locul din club, fie el un loc la fereastră sau un loc de printr-un ungher sărac în lumină, înseamnă că m-am vindecat și nu mai sunt copil. De aceea mă rog la tăți zeii să mă țină așe cum sunt, sper că nu voi pierde abonamentul vreodată... la mine e boală incurabilă, Venerabile Beda...
” ... Ehhh... puțină horă a zăpăciților nu strică, în acalmia afaistă... Ne jucăm și noi pe aici, dacă tot nu mai scriem de ceva timp. Trebuie să avem și ce scrie... nu povestirii despre buticul din colțul străzii”
Mă tăt gândesc, ca tuta-n târg de sărbătoare, cum să te aduc mai aproape pe portativ. Hai la Sighiu Venerabile Don Quijote, te invit aici, printre pitulici, într-un butic, la colț de stradă, nu departe de Marele Domn, la o agapă finanțată din tichete de masă (mai am câteva neconsumate din ștocul strategic), pe care bucuros le-om devora în Piața Mare. Apoi, cu foioasele în acalmie, vom mere în Dumbravă, unde ne vom delecta vizual cu exemplarele de la Zoo, mirate și ele că nu avem încă boxele noastre la padoc. Satul sibian autentic, îl vom putea priza apoi, alături, peste gard, în Astra Sibiului, unde, de fi-vom norocoși, vom prinde o tocană gitană de groștei și gogonele murate, făcută pe pirostrii și cu pâine-n țăst. Vei avea astfel prilejul, pe care de altfel toți îl dorim, de a-ți reînnoi abonamentul în club, cu slovele-ți meșteșugite, pe sait, eu rezumându-mă, dacă va mai fi cazul, la mici și umile ecouri...
Al tău Sancho Panza
@zapacitu: ' mi dadura lacrimili! Ce-ai cu mine? Is si io un suflet simtitor!
Ar fi superb sa realizati asta amandoi! Ati mai inviora atmosfera pe aici!
@Zoazore: ca o încununare a atmosferei de sat muscelean, altoit peste cel sibian, răspund la simțămintele dvs. izvorâtoare de lacrămături, aidoma peisanului incult, întors de la Paris, cu o întrebare retorică: "où sont les neiges d' antan, ma chère ami? ", într-o traducere de baltă: speranța moare ultima, iar înviorarea atmosferei se va întâmpla odată.
@zapacitu: Ces neiges sont maintenant dans mon jardin, cum ar spune inglezul!
Unii le-au si vazutara. In poze, ce-i drept!
Astept cu zapezi cu tot acea revigorare!
Hai ca i-am umplut aricolul Tizei de zapezi si sate!
@Zoazore: Amu cred că zăpada a cuprins toate satele aflate mai la nord de paralela de 45°, cu bune și nebune, numai "zăpezile" de sare și piper, ce se așezau peste ochii și inimile cititorilor, nu prea îs.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2023 Cea mai frumoasă și liniștită vacanță, unde am ales sa-mi petrec ziua de naștere — scris în 22.05.23 de Robeflo din BUJORENI [VL] - RECOMANDĂ
- Jan.2023 Așa nu — scris în 02.01.23 de fb124845 din BUCUREșTI - nu recomandă
- Mar.2022 Experienta neplacuta la locatie — scris în 24.03.22 de ux124042 din ROMANIA - nu recomandă
- Jul.2021 Am fost la MAMAIA! — scris în 08.08.21 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jan.2021 Tradiții muscelene la confort de secolul XXI — scris în 16.01.21 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată