Celelalte coline ale Atenei, mai puțin cunoscute

TIPĂREȘTE

Ideea de a scrie un articol despre celelalte două coline proeminente ale Atenei, mai puţin vestite decât surata lor Acropole, mi-a venit atunci când unul dintre mult mai tinerii colegi de serviciu ai soţului meu l-a întrebat insistent de unde a surprins Acropole de sus în fotografiile pe care i le trimisese şi lui prin aplicaţia WhatsApp. Asta, pentru că în urmă cu doar trei săptămâni respectivul fusese şi el într-un city-break la Atena, prima oară în viaţa lui, şi venise încântat de acolo. La răspunsul că de pe colinele Filopappou şi Lykavittos, acesta s-a declarat uimit că mai există şi alte coline în Atena, în afară de Acropole.

Eu aş zice că pentru cine vizitează metropola cel puţin două zile, mai cu seamă dacă se află pentru prima dată în Atena, se impun plimbări pe cele două coline, pentru a avea cele mai frumoase privelişti de la înălţime asupra oraşului Zeiţei Înţelepciunii.

Atena are mai multe dealuri, unii spun că ar avea tot șapte ca și Roma sau Istanbul, însă, după cum ştim, cel mai reprezentativ este Acropole, simbolul Greciei până la urmă, iar Lykavittos și Filopappou mi-au creat impresia unor sateliţi care „se rotesc” în jurul său. Dar, să le luăm pe rând!

Este cea mai înaltă colină din Atena, măsoară 277 m înălțime și se află în partea de nord-est a orașului, ridicându-se ca un vârf de lance, verde, din „albul” general al metropolei. Poate fi observată din orice punct ai privi, practic îți sare în ochi ca o ridicătură de formă conică aproape perfectă, împădurită, ce stă deasupra construcțiilor. Se zice că numele său ar deriva de la „sălașul lupilor”, animale care și-ar fi găsit habitatul ideal pe colină odată cu împădurirea intensivă cu pini a acesteia, de la începutul veacului trecut.

De cum l-am văzut, ne-am dorit să ajungem sus, în vârf, la punctul de belvedere special amenajat, de unde citisem că poți fi martorul celor mai fabuloase apusuri de soare ce cad peste Atena. Cel mai bine pentru orice turist, este să meargă cu metroul până la stația Evangelismos, de unde își poate alege calea care i se pare cea mai potrivită pentru sine. Asta, deoarece sus, pe Lykavittos se poate ajunge în trei moduri: fie la pas, pe una dintre cele mai șerpuite alei pietruite pe care le-am văzut, însă fără a avea parapete, fie cu mașina nu chiar până în vârf, dar pe un platou unde există amenajată o parcare generoasă, fie cu funicularul de la baza dealului, de la Kolonaki, stația fiind pe strada Aristippou. Această modalitate este recomandată persoanelor care nu au condiție fizică sau au probleme de sănătate, sau, pur și simplu, nu au dispoziția necesară să meargă pe jos, mai ales, vara când este foarte cald. Această ultimă variantă este și cea mai costisitoare: 7 €/persoană/sens.

Noi am urcat per pedes în circa 30 minute, admirând tabloul Atenei în prag de asfințit de la toate nivelurile, nepărându-ni-se a fi prea dificil. Am rămas extaziată de cum se vede de acolo Acropole, marea, portul Pireu, Parlamentul, Stadionul De Marmură, Templul lui Zeus Olimpianul și am zăbovit până ce luminile reflectoarelor montate pe toate clădirile emblematice s-au aprins, rând pe rând, ca-ntr-o feerie.

Totuși e bine ca cei ce se hotărăsc să abordeze dealul la pas, să-și ia cu ei o rezervă cu apă, căci vor avea nevoie.

Astăzi, Lykavittos are în zona diametral opusă punctului de belvedere, un mare amfiteatru de vară, modern, unde se țin spectacole vestite de sunet și lumină și unde au concertat de-a lungul anilor personalități de marcă din lumea muzicii greceşti sau cea internaționale.

În partea sa cea mai înaltă, lângă punctul de belvedere amenajat pe micuțul platou pavat cu marmură, pe Lykavittos se mai află biserica Agios Georgios, albă, cu o turlă foarte frumoasă ce-i stă alături, construcții ridicate la începutul anilor 1900. Se mai găsește și un locșor special amenajat în care este arborat steagul Greciei fluturând triumfător deasupra a toate. În timp ce așteptam ca soarele să plece la culcare luând-și cu sine strălucirea, am prins chiar și un mic ceremonial de coborâre al drapelului de către doi soldați.

Exact lângă stația de sosire a telefericului, situat puțin sub cota bisericii, există și un restaurant pe nume „Orizontes” care dispune și de o terasă amplă și de o cafenea, cu multe locuri de unde priveliștea este superbă, mai ales când stai la masă și ai Atena la picioare. De altfel, este vestit pentru panorama pe care o oferă alături de feluri de mâncare gustoase și nu prea ieftine.

Este cea de-a treia colină ca înălțime din Atena (147 m), după Lykavittos și Acropole, este cea mai mare și cea mai verde zonă a orașului, aflându-se, ca poziționare, la sud-vest de Acropole, relativ aproape de acesta. Este ușor de străbătut în plimbare molcomă de către orice persoană, fiind traversat de numeroase poteci și potecuțe pavate cu piatră, de altfel fiind una dintre zonele de agrement preferate de atenieni pentru ieșirile în aer liber. Pantele acoperite de pini ale colinei formează un plăcut şi umbros labirint de alei. Ele duc spre monumente ce evocă milenii de istorie, în acest loc, cunoscut în vechime drept “Colina Muzelor”, nenumăraţi poeţi găsindu-şi inspiraţia sau mulţi dintre oratori, precum Demostene, experimentând arta discursului.

Partea de nord-est a dealului Filopappou, ştiută drept colina Pnyx, acolo unde exista în vremuri străvechi un teatru săpat în calcar, de peste 10.000 de locuri, se pare că era locul în care democraţia deja instaurată în Atena în 508 Î. C., se exercita prin întrunirea săptămânală a Adunării Cetăţenilor unde luau cuvântul marii oameni ai antichităţii.

Un adevărat sit arheologic desfăşurat pe povârnişuri molcome, Filopappou poate fi cutreierat în două-trei ore, trecând în revistă cele mai de seamă puncte de interes ale sale:

-cel mai important obiectiv de pe colină este, fără îndoială, monumentul de la care a împrumutat şi numele, cel închinat senatorului roman de origine siriană, Gaius Iulius Antiochus Filopappou. Acesta a fost un mare iubitor al culturii clasice greceşti care s-a retras la Atena unde a şi murit în anul 114. Grecii l-au onorat ridicându-i un monument în punctul cel mai înalt de pe deal înfăţişându-l ca pe un cetăţean atenian, alături de bunicul său, regele Antioch al IV-lea. Monumentul concav din marmură albă, de fapt un mausoleu, parţial distrus astăzi, este amplasat perpendicular pe Acropole. Este practic, simbolul colinei şi este vizibil din orice punct ai privi de jos, dinspre oraş, ca un reper alb în mijlocul dat de verdele pinilor.

-din preajma monumentului Filopappou, se poate surprinde cea mai frumoasă panorama asupra colinei Acropole şi a Partenonului. În acest sens, sunt amenajate mai multe locuri de belvedere de unde se poate admira priveliştea de pe bănci aşezate pe platouri de marmură.

După o plimbare plăcută pe aleile umbroase de pe Filopappou, se poate descoperi un tablou fermecător atât spre Acropole, cât şi spre sudul Atenei, spre mare. Aici era odinioară punctul de observaţie al generalilor, aşa cum, în zilele noastre, pare să fie cartierul general al fotografilor, judecând după numărul celor pe care i-am văzut la vânătoare de imagini fabuloase.

-biserica Agios Dimitrios Loumbardies care iese prima în cale, pe traseul ce începe venind dinspre strada Dionysiou Aeropagitou. Aceasta a fost ridicată în perioada bizantină de mijloc, iar în anul 1648 un comandant otoman a hotărât să bombardeze biserica cu un tun mare denumit loumbardiaris. Numai că turcul a fost lovit ca prin minune de trăznet, lăcaşul căpătând denumirea de Sf. Dumitru Bombardierul, în traducere.

-Filopappou are o istorie foarte veche, fiind prezent încă din antichitate în viața grecilor, întrucât pe aici trecea demult drumul dinspre Acropole către portul Pireu. Vechiul drum de la Deme la Koile, aşa cum era cunoscută odinioară această rută, urmărea cursul zidurilor lungi ale cetăţii ce datau din sec. al V-lea Î. C. Interesant este că avea două sensuri, era lat de 10-12 m şi prevăzut cu cu şanţuri împotriva alunecării de teren.

-închisoarea lui Socrate, situată şi ea destul de aproape de baza dealului, într-o grotă mare, unde se crede că marele filosof, condamnat la moarte şi întemniţat aici, şi-a găsit sfârşitul sinucigându-se cu o cupă de băutură din cucută.

-Kimonia sau mormântul lui Kimon, este de fapt un complex de morminte unde au fost îngropații eroii luptei antipersane din secolul al V-lea Î. C., atât victoriosul Kimon, (tatăl lui Miltiades), cât și ruda sa, istoricul Tucidide.

-Eptathrononul sau platoul celor șapte tronuri este locul în care au fost cioplite în piatră scaune, despre care azi se crede că ar fi rămăşiţe ale unei pieţe publice sau ale unei curți de întrunire.

-Teatrul de Dans Dora Stratou este o arenă în aer liber ce funcţionează pentru ca trupa omonimă de dansuri să dea reprezentaţii şi să înregistreze dansurile populare din diverse localităţi reproducând complicatele mişcări care au fost parte integrantă a culturii greceşti timp de secole.

-în extremitatea nordică a colinei se găsesc două obiective însemnate: Observatorul Astronomic Naţional, cel mai vechi centru de cercetare grecesc ce monitorizează evenimentele astronomice, vremea, cutremurele care afectează din când în când Atena şi biserica Agia Marina, un lăcaş unde se roagă mai ales femeile însărcinate şi mamele pentru copiii lor bolnavi.

Nu pot să închei fără să precizez că, de pe colina Filopappou, Partenonul a fost, în anul 1687, grav avariat în timpul asediului veneţian condus de comandantul Morosini. Acesta a încercat să elibereze Acropole aflat sub ocupaţie otomană şi transformat în moschee, stabilindu-şi garnizoana pe Filopappou, într-un loc strategic. Un obuz a lovit Partenonul şi nepreţuitele temple, sculpturi de pe Acropole, iar urmele bombardamentului de atunci sunt şi astăzi vizibile.

Deşi, nu atât de celebre precum Acropole, aceste coline merită să stea în atenţia oricărui turist ce ajunge în Atena şi o vizitează două-trei zile, fiindcă ajută în a oferi imaginea completă asupra oraşului Zeiţei Înţelepciunii. Pe de altă parte, în timp, aceste coline s-au transformat în destinații de vacanță ateniene aproape obligatorii, în zone de agrement pline de farmec, în cele mai romantice puncte de belvedere. Dacă puteţi, luaţi-le serios în considerare, la o eventuală vizită în capitala Eladei! Recomand!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=89TFe5h3bBw

---

VIZUALIZĂRI: 3420 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI