Sapanta MM si renumitul Cimitir Vesel

TIPĂREȘTE

Odata ce am terminat de vizitat Muzeul Satului din Sighetu Marmatiei, ne-am gandit sa bifam pe ordinea de zi o alta vizita la o alta locatie.

Nu am stat prea mult in dubii gandindu-ne unde sa mergem pentru ca deja unii din grup au venit cu propunerea: "Hei ce ziceti sa mergem la cimitirul vesel??? "

Pai daca suntem in zona, de ce nu??!!

Asa ca ne-am consultat gps si am aflat ca am avea in jur de 20 de km. Deci, iata-ne la drum!

Din Sighetu Marmatiei am urmat directia spre Satu Mare (DN18). La intrarea in Sapanta cei din masina se tot uitau dupa indicatorul de "cimitirul vesel", pentru ca pe gps am setat doar Sapanta, nestiind ce strada sa introducem la destinatie.

Spre bucuria noastra pe partea dreapta a drumului am gasit si indicatorul dorit, asa ca am virat la stanga de pe drumul principal, urmand directia trasata de acest reper.

Am ajuns repede in fata cimitirului, de la drumul principal cred ca am mai mers vreo doua minute.

Am oprit in fata locatiei, am parcat cele doua masini ale grupului si ne-am indreptat spre zona unde puteai cumpara diferite suveniruri specifice zonei Maramures dar si Cimitirului Vesel.

Fiecare a cumparat cadouri pentru cei de acasa, dupa care am intrat in Cimitirul Vesel.

Sincer, ideea de cimitir nu ma face sa ma gandesc la el sau sa intru cu placere, dar daca tot am ajuns pana aici curiozitatea ma impinge sa urmez grupul nostru.

Platim intrarea celui de la poarta care era foarte glumet omuletul, posibil locul il transformase si pe el!

Tot acel domn cu biletele ne da si un pont pentru a vizita locul :" Daca vreti sa cautati textele mai vesele, atunci cautati acele monumente care au la baza lor un cerc galben."!!

Intr-adevar unele aveau acel cerc galben, iar apropiindu-ma de ele am putut citi diferite lucruri hazli care le facusera persoanele cand erau in viata.

Dar am fost si intristat gasind anumite monumente ale unor persoane ce au murit chiar de copii (3-12 ani), acolo descriind si modul in care s-a produs decesul (calcat de tractor etc).

Sincer am iesit nu prea vesel, gandind ce este viata omului?! Astazi esti si maine nu mai stii!!

Pana la urma ramane o locatie interesanta, iar daca tot sunteti in zona probabil ar trebui sa o vizitati.

Am aflat ca acest cimitir dateaza din anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ion Pătraş, el ocupandu-se de majoritatea sculpturilor. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu. Cam asta in mare despre acest loc unde intalnim circa 800 de monumente (cruci).

Pentru a iesi din starea in care intrasem, pt ca se vedea pe mine ca eram afectat de ce citisem despre anumite persoane--"-deh, asa sunt eu mai sentimentalist"-unii din grup au venit cu propunerea sa mergem sa vizitam Complexul Pastravul ce era la 3 km de Cimitirul Vesel.

Am zis ca este o idee buna, poate vedem si pastravi nu? Daca tot se numeste asa!

Am pornit dupa indicatoare, drumul fiind numai curbe si foarte ingust pe alocuri, dar cu grija puteau trece doua autoturisme.

Exact unde se termina asfaltul pe partea dreapta era acest complex. Am parcat masinile pe partea stanga, acolo fiind improvizata o mica parcare si am coborat din ele.

La 30 de secunde au aparut dinspre padure vreo 5 atv-uri care au ridicat un nor de praf, pentru o clipa greu ne mai vedeam unul cu celalalt.

Acum zic:no, daca tot am ajuns pana aici sa intram dara nu??

Am intrat, poarta era deschisa, am mers pana in spate unde deasupra unui mini lac ce era alimentat cu apa in permanenta dinspre padure, era o terasa cu destule mese as spune eu.

Acolo am gasit o priveliste frumoasa, pastravi foarte mari inotau deasupra apei. Fetita noastra chiar a cerut niste paine de la domnul ce servea la mese, iar mai apoi am inceput sa o aruncam in bucati mici la pesti. Privind mai atenti in fata noastra intr-un tarc destul de mare era un pui de caprioara ce tot alerga de colo-colo printre copaceii din tarcul respectiv.

Ne-am pozat pe noi, am pozat pestii, puiul de caprioara si sincer la ce bine mirosea acolo dinspre bucatarie am fi si mancat, dar tocmai primisem telefon de la proprietarul pensiunii unde eram cazati ca ne asteapta intr-o ora cu masa gata.

Nu puteam refuza omul, nu??? Asa ca am mai admirat locul vreo 5 minute si am plecat spre locul nostru de cazare!!

Cam astea sunt impresiile mele despre acest loc. Cu siguranta puteti citi si alte impresii ale celor care le-au postat.

Asadar dragilor, sa auzim numai de bine, ... ca belelele oricum curg, ca vrem sau nu!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI