GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Stolzenburg - Mandria unei cetati odata mandre, Cetatea Slimnic, Sibiu
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Cum pana la Sibiu am zis ca mergem snur, fara oprire, primul obiectiv principal din acest concediu a fost reprezentat de Cetatea Slimnic, nu ca ar fi fost singura cetate pe care puteam sa o intalnim in drumul nostru, insa am vazut ceva poze si mi s-au parut minunate.
Acolo ajungeti urmand DN14 (Sibiu - Medias), la mai putin de 20 km ajungem in Slimnic unde nu veti putea trece pe langa indicatoare fara sa vedeti ca va indruma spre cetate. Veti traversa mai apoi un pod si veti remarca pe cele doua laturi ale unui drum ingust doua ruine (chiar daca nu este tocmai frumos sa le spunem asa insa sunt lasate de izbeliste). Pe stanga este o casa pe care sunt montate doua placi care ne spun ca in ianuarie 1849 aici au poposit generalul Josef Bem si poetul Petofi Sandor, iar pe dreapta este o biserica evanghelica abandonata. Arata interesant de afara dar nu am putut intra in curte sa-i fac niste poze, asa ca am fotografiat-o de peste gard.
Ne-am continuat drumul spre cetate si am ajuns la un moment dat la o bifurcatie unde pe un deal se vedea cetatea, inconjurata la poalelel ei de un gard cu o poarta care parea inchisa. Am lasat masina intr-un loc ferit (nu este amenajata parcare, nici macar acolo unde treceti podul insa cum turistii nu prea se inghesuie pe aici nu este o problema) si ne-am incercat norocul la poarta, era descuiata asa ca am inceput sa pasim spre zidurile care ascundeau sute de ani de istorie. Mama nu ne-a insotit din pacate decat cu privirea dar e bine si asa. Din ceea ce era odata cetatea Slimnic acum ramasese doar o parte. Asa cum am citit numele in limba germana era (asa cum am vazut si pe panoul indicator) “Stolzenburg” adica “Cetatea mandra”.
Am urmat o carare de langa zidurile cetatii asteptand ca din clipa in clipa sa vedem ceva si mai frumos, in dreapta deocamdata aveam doar niste ziduri, iar in stanga se vedea Slimnicul. Si uite asa am ajuns la o usa care ne-a deschis accesul spre o alta lume, si am avut senzatia trecand prin acea usa ca m-am intors in timp cu sute de ani.
Usa nu era inchisa si chiar mai erau vreo 2-3 turisti. Aici gasesti un amestec de istorie si prezent, prezentul fiind dat de o familie care locuieste aici (am dat cu ochii doar de mama si de copil) astfel incat locul este curat si ingrijit, printre ruine crescand si cateva pasari (binenteles nu sunt lasate libere) si chiar si un caine, dar am vazut si ceva capre prin zona si niste cai.
Am platit biletele de intrare, o suma modica, 3 lei biletul si chiar ne-au fost rupte si biletele si am patruns in interiorul acestei cetati. Admirand zidurile cetatii te mai poti racori cu o para care fie iti pica in cap (fara a fi Natafleata) fie o culegi din pom (am mancat si erau foarte gustoase).
Sa va spun istoria acestei cetati ar insemna sa copiez informatiile prezente la intrare si pe care le voi atasa in poze, am sa spun doar cate ceva pe scurt si ceea ce am simtit eu acolo. Daca aveti si norocul ca ziua sa fie superba o sa aveti parte de un adevarat spectacol al culorilor, intr-o cetate a carei istorie incepe conform mentionarilor la sfarsit de secol XIII, aceasta cetate gasindu-se intr-o zona care facea legatura intre Sibiu si Medias si care a trecut prin nenumarate atacuri, incendii, incercari de distrugere dar iat-o acum cum se straduieste sa reziste atat cat a mai ramas din ea.
Ultima renovare a ei se pare ca a avut loc in 1959 astfel incat putem spune ca inca se mentine bine. Ceea ce pare ca a rezistat insa cel mai bine este Turnul Clopotnita, care este denumit si Turnul Slaninilor numit asa deoarece se pare ca taranii din Slimnic aduceau aici vara slanina pentru pastare la rece. Ii era inmanata clopotarului care pazea si cetatea si care era recompensat cu o parte din slanina pastrata.
Urcand in Turnul Clopotnita veti avea parte de o priveliste minunata asupra Slamnicului si imprejurimilor si zau ca merita sa urcati scara de lemn. Sunteti insa atentionati sa nu trageti clopotele.
O alta incapere interesanta (care are originea ceva mai recenta) este camera impacarii, si unde erau incuiate perechile care doreau despartirea pana la rezolvarea problemelor si “folclorul” spune ca in zona s-au inregistrat doar 2 divorturi, cine stie poate ca era camera ocupata sau in renovare.
Cred insa ca pozele va vor spune mai multe decat mine, eu doar am admirat locurile si mi-ar placea sa revin poate chiar si iarna, si am revenit spre iesire urmand o carare (prin dreapta) care ocolea cetatea (usor mai in panta asa ca putina atentie nu strica).
Incantati de prima noastra vizita am parasit cu regret cetatea si pentru a avea o vedere de ansamblu asupra acetui obiectiv am sa rog webmasterul sa ataseze un filmulet care arata cetatea de sus (arata si ceva distante fata de diferite orase) si pentru mine astfel a fost si mai impede ce am vazut, si o sa vedeti ca merita sa-i faceti o vizita.
Trimis de mishu in 21.08.17 08:35:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLIMNIC / ȘEICA [SB].
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mishu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 45.91895000 N, 24.15912200 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
@mishu:
Ma nimerii si eu cu votul 4, am avut o pauza de gandire de la citit la votat caci de, 2 divorturi zici tu, ce multe!! Nu fac o camera de asta si la Bucuresti? Slanina ati mancat? Cu ceapa de apa? Nu-mi raspunde, daca da imi lasa gura apa ????
O zi buna sa ai!
@elviramvio: Acolo nu, insa am mancat in alta parte slanina cu ceapa rosie, si de pe drum chiar mi-am luat o funie de ceapa rosie (intre Targu Mures si Sighisoara, ceapa rosie rotunda, asa cum ii place mamei), iar acum scriu si inghit in sec, slaninuta sau branza cu ceapa, nu cred ca exista ceva mai bun 
.
Multumesc de vizita si aprecieri.
Despre camera impacarii am mai auzit si la alte cetati taranesti din Ardeal, la fel ca si despre camara de depozitare a slaninei, folosita ca loc de provizii în caz de atac. Oameni gospodari si practici!
O informatie utila pentru iubitorii de istorie. Fotografia P19 îmi place tare mult. Unde locuieste familia întâlnita acolo? Într-o zona renovata a cetatii?
@mishu: Foarte interesantă camera aia a împăcării 
În altă ordine de idei, sunt revoltată de prețul extrem de mic plătit de noi la obiectivele din România.
Jumătăți de ziduri și de pietre închise în țarcuri, cam asta sunt prin alte țări, ca sa le vezi dai 15 euro/persoana.
La Viscri și la Rupea chiar mă enervasem, unii spuneau că e scump 8 lei sau 10 lei, in condițiile în care sunt niște minunății adevărate.
Ca sa văd ruinele "Minotaurului" din Creta am plătit 30 de euro+ 40 de euro pe suveniruri și crede-mă că e un mare fâs in comparație cu ce avem noi prin frumoasa noastră țară. Ăia au multe minciuni de pietre, noi avem multe bijuterii.
Da de, vizitam Grecia și nu ni se pare scump
Felicitări!
@Yolanda: Asa cum se vede si din poze am facut de multe ori poze in aceeasi zona miscand foarte putin aparatul si asta pentru ca imi placea locul atat de mult. Familia respectiv are din ce am vazut niste camarute pe acolo si prin curte se vad urmele traiului lor, se vede gradina de legume dar si vita de vie, pararile si catelul intr-o zona mai retrasa si diferite obiecte mai mult sau mai putin traditionale. Dar ei ne fac noua acest bine prin faptul ca ii gasim acolo dispusi sa ne faciliteze accesul. Altfel cred ca am gasi deschis la noroc sau poate doar in weekend.
Multumesc de vizita si aprecieri.
@krisstinna: Asa este, pretul este foarte mic si ca sa fiu sincera desi sunt convinsa ca inca nu am uitat tabla inmultirii am refacut calculul de cateva ori, asta deoarece 12 lei mi se parea o suma mica de tot pentru 4 personae, de multe ori o simpla limonada este tot atat.
Sunt tari unde 3 pietre care reprezinta cine stie ce vestigii de mult uitate sunt inconjurate de mult mister si preturi pe masura iar noi ignoram ceea ce avem pe aici.
Multumesc de vizita si aprecieri.
Frumos obiectivul, într-adevăr, zidurile sunt superbe, pozele minunate, ni le prezintă într-o lumină nemaipomenită; ce bine că a fost și soare și ce păcat că aflăm doar așa noi pe aici, de multe locuri frumoase, adevărate bijuterii, cum spunea krisstinna. Noi suntem totuși norocoși că le aflăm, aici, dar în general, sunt foarte puțin, spre deloc promovate. Da și îmi place și camera împăcării...
Felicitări!
@maryka: Multumesc frumos pentru vizita si aprecieri, a fost un loc pe care l-am vizitat cu mare drag.
@mishu:
Citind frumoasa povestire am regăsit pe deplin sentimentul trăit de mine, acum 7 ani, când am vizitat cetatea, acea senzație că dincolo de poartă treci brusc în altă lume, pierdută în negura vremii.
Am fost curioasă și am căutat prin arhiva personală fotografiile de atunci. Mi-aduc aminte că familia era și atunci, dar nu îi am în poze. Și două oi, nu știu dacă aceleași. Le am în poze, sunt însă netunse 
. Dar în rest locul avea mai mult din aspectul acela de cetate ruină acaparată de mama-natură. Nu erau nici căruța, nici fântâna de cauciucuri sau rotile de pe ziduri, iar buruienile stăpâneau toate marginile curții, pe lângă ziduri. Scara spre clopotniță și platforma aceea de lemn mi-au dat emoții, dar era păcat să nu urc să văd frumusețea văii. De bilete la intrare și afișe cu informații însă, nu îmi aduc aminte să existe. Și nici camera împăcării. Un loc fermecător pe care și eu l-am părăsit cu regret. Mulțumesc pentru noua excursie acolo, chiar dacă doar în imagini și cuvinte...
@Bia710: M-am uitat la filmulet cu ceva atentie si la un moment dat in curticica se vad ceva animalute miscand insa nu prea se vede vegetatie (cred ca era inceput de primavara), dar acum intradevar locul era destul de ingrijit si chiar erau cultivate si ceva legume. Cat despre oi eu cred ca am vazut nepoatele , insa este frumos sa stii ca ai acces spre astfel de locuri, am citit ca in urma cu cativa ani exista in sat cineva care venea si deschidea, deci era cumva la noroc.
Multumesc de vizita si vot, o zi frumoasa sa ai.
Frumos Slimnicul, frumoasă cetatea, frumoase pozele și idem, review-ul! Felicitări!
@mishu: Poze, citit (pe bune), plăcut tare, mai ales camera împăcării, dar și Turnul Slăninii! Și votat din suflet!
@Zoazore: Multumesc frumos de vizita si vot si sunt si de acord cu cele 2 locuri.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 La Cetatea Slimnicului - Stolzenburg — scris în 02.10.19 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Stolzenburg - Cetatea Slimnicului — scris în 01.09.16 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2015 Cetatea taraneasca Slimnic - Cetatea Mandra — scris în 01.09.15 de sed din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2015 Cetatea Slimnic - mândră odinioară — scris în 06.06.16 de costy69* din TARGU-JIU - RECOMANDĂ
- Nov.2014 Cetatea Mandra - Cetatea Slimnicului! — scris în 17.02.15 de Testosu' din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2012 Cetatea Slimnic - o cetate parasita de autoritati — scris în 21.04.12 de elenahelen din TIMIşOARA - nu recomandă
- Jul.2008 Cetatea Slimnic — scris în 02.02.10 de mario 110 din IASI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată