Cetatea Făgărașului

TIPĂREȘTE

Doar puțin mai era până când se făcea anul de când nu mai ieșiserăm din casă decât în scopuri de-astea... de rutină zilnică sau săptămânală. Serviciu, piață etc. Multe s-au întâmplat în acest an și nu chiar dintre cele mai plăcute. Dar, csf? C’est la vie! Bucuroși le-om duce toate! Din fericire, lucrurile vin să se-așeze pe făgașul lor normal, așa că acum avem voie să ieșim din casă și-n scopuri de-astea, turistice.

Și cum foști colegi de serviciu ai soției au organizat un fel de team building, dar fără teme corporatiste, am considerat că-i musai să ajungem și noi acolo. Acolo, la Sibiu, mă rog... lângă Sibiu, la Cisnădioara, că-i mai în centrul țării și să fie bine ca să nu fie rău pentru toată lumea. Și din Timișoara și de la Galați și de la Ploiești.

Am primit notificare verbală (a se citi ordin fără putință de crâcneală) să mă ocup de mașină, de traseu, chestii de-astea. Și-n finalul notificării, așa... ca o vagă aducere aminte... parcă avem și Hanul Dragodana în drum spre Pitești – Sibiu. Cum facem să trecem pe lângă el în jurul prânzului?

Trecem, dar la întoarcere. Mergem pe Brașov și ne-ntoarcem pe Valea Oltului. De ani de zile mă chinui să văd și eu Cetatea Făgărașului și mi se pare cea mai potrivită ocazie. Plus că la-ntoarcere ne oprim puțin și la Cozia. Trebuie să-i șoptesc și eu două cuvinte Măriei Sale Mircea. Bătut palma, toată lumea mulțumită, așa că vineri, 15 mai, am plecat la drum pe la șapte dimineața și pe la ora 10.30 am ajuns la Făgăraș. Și nu, n-am mers cu 40 la oră, dar în orice deplasare ne place să bem o cafea la un OMV în drum. Ori asta-nseamnă o oră, o oră și-un sfert de obicei.

Mă uitasem eu pe hartă, așa c-am intrat în Făgăraș pe centura ocolitoare, iar la sensul giratoriu am intrat în oraș și după câteva sute de metri am ajuns exact în parcarea de pe latura estică a cetății. Parcare cu plată, 0,45 euro/oră sau 3,40 euro/zi. Plata prin aplicația lu’ cartof prăjit sau prin SMS. Am plătit prin SMS deși am un mare stres la chestia asta. Am pățit-o acum doi ani când am plătit parcarea tot prin SMS la Casino, la Constanța și luna următoare m-a sunat un tip de la compania de telefonie mobilă să-mi spună că a observat el că abonamentul meu nu e suficient pentru ce nevoi am. I-am explicat c-am plătit o parcare și de-aia am costuri suplimentare. Nimic, pentru el era clar că nevoile mele sunt altele.

- Băi neică, am nelimitat în toate cele, iar în Tuvalu sau în Tonga nu vorbesc ca să am costuri suplimentare. Înțelegi că e de la plata unei parcări prin SMS? Am NE-LI-MI-TAT.

- (să mor dacă vă mint) Vă dau dublu pentru decât doi euro în plus (asta cu” decât” mă doboară).

-Îmi dai dublu? Deci tu crezi că infinit plus infinit fac doi infinit?  Ți-aș sugera să faci niște meditații la mate, da’ știu sigur că-mi bat gura degeaba. La psiholog degeaba mergi.” Decât” doctoru’ Ciomu te mai face bine.

Bănuiesc că acum am un asterisc în baza lor de date, ceva de genul” Nu sunați, nebun cu acte-n regulă” . Așa... am parcat deci pe latura estică a cetății, dar intrarea se face pe podul de peste șanțul cu apă de pe partea nordică. Cum treci podu’, înghiți nodu’, adică e casa de bilete.

30 de lei pentru adulți, 15 lei pentru pensionari, 10 lei elevi și studenți. Ca să termin cu accesul, programul de vizitare este de marți până vineri între orele 08.00-18.00, sîmbătă și duminică între orele 10.00-18.00. Lunea este închis.

La casa de bilete, o doamnă cu chef de glume.

-Un bilet de adult și unul de pensionar, vă rog.

-Să vă văd și eu talonul de pensie.

-Al meu? N-am. Aș vrea eu să am. Mai am 6 ani de câmpul, dealul, podișul și muntele muncii, doamnă!

-Da’ ce? S-a votat să se muncească până la 80 de ani ? Vai de capul meu, mai am 30 de ani până la pensie?

-Cum doamnă, vreți să ieșiți la pensie la 102 ani? Că de departe, mai mult de 72 nu vă dă nimeni.

Ne-a bufnit pe-amândoi râsul, dar până nu i-am arătat talonul de pensie al soției nu ne-a crezut că e pensionară. Adevărul e că cine stă pe lângă mine rămâne veșnic tânăr 😊

Recunosc spășit că pentru vizita Cetății Făgărașului nu mi-am făcut lecțiile de-acasă. Și nici nu regret. Sunt panouri informative peste tot, în română și-n engleză. Am intrat și pe net, însă informațiile pe care le-am găsit sunt mult mai puține față de ce găsești la fața locului. Cum n-aveam niciun stres cu timpul, vremea a fost chiar frumoasă, am tot citit ce-am întâlnit pe circuitul de vizitare și o să încerc, succint, să reproduc aici chestii care mi s-au părut interesante. Pentru mine, iubitor de pietroaie vechi și într-o oarecare măsură de istorie au fost două ore pe care le-am” pierdut” cu folos.

Șanțul cu apă din jurul cetății. Se pare că el exista și înainte de Gheorghe Rackozi, însă în timpul domniei acestuia, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, zidurile de nord și de sud ale cetății au fost dublate. Bun, dar ce să pună între ele, astfel încât grosimea totală a zidurilor să ajungă la vreo opt metri? Păi... pământ. De unde atâta pământ? Băieți, puneți mâna pe lopeți și hai să lărgim și să adâncim șanțul cu apă. Pământul îl punem între zidurile de piatră, iar pentru umplerea șanțului cu apă facem noi un tunel secret și aducem apă din Oltul care trece pe lângă Făgăraș. Punem și-o stavilă și doar în cazuri de asediu dăm drumul și umplem total șanțul. În zilele noastre, șanțul cu apă nu mai oprește nici măcar inflația. Înțeleg că vara te poți plimba cu hidrobicicleta sau cu barca și zice-se c-ar fi gazdă și pentru niște lebede. Deși am făcut turul complet al cetății pe zidurile de apărare, n-am văzut nicio lebădă pe nicio latură a șanțului cu apă.

După ce-am terminat turul pe zidurile de apărare, am intrat în curtea interioară a cetății. Pavată cu granit, cu bănci din blaturi de marmură, o fântână arteziană. Pe două laturi ale clădirii sunt doar birouri administrative sau niște uși pe care scrie” Accesul persoanelor străine strict interzis” . Practic, doar pe latura sudică ai acces în partea de vizitat a cetății. Se urcă scările până la primul etaj și ajungi la Muzeul Țării Făgărașului” Valer Literat” . Muzeul ocupă practic tot etajul unu al cetății și constă într-o înșiruire de săli succesive pe toate cele patru laturi. Direcția de vizitare este în sensul acelor de ceasornic. La intrare primești” papucei” de-ăia de plastic de pus peste încălțăminte, apoi” vânt din pupa” din sală în sală.

Parcurgând sălile acestui muzeu obții nu numai informații despre Cetatea Făgărașului. Găsești aici o mulțime de date despre întreaga zonă a Țării Făgărașului. Pentru că în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Țara Făgărașului devenise o zonă importantă a Transilvaniei acelei vremi. Primele săli prezintă exponate și date de când era lupul cățel. Cum că la început a fost doar o movilă de pământ, apoi s-a transformat într-o fortificație de lemn, iar după ce un incendiu de pe la mijlocul secolului al XIII-lea a distrus Cetatea, s-a început reconstruirea cetății cu ziduri de piatră.

Se trece apoi în perioada lui Mihai Viteazul, care după ce a cucerit Transilvania și a unit-o cu Țara Romnească, a folosit Cetatea Făgărașului ca loc unde și-ar fi păstrat tezaurul domnesc. A dăruit Cetatea soției sale, Doamna Stanca. A folosit Cetatea ca loc de adunare a oștior, atunci când a început campania de cucerire a Moldovei.

Perioada de vârf, ca importanță, a Cetății Făgărașului, a fost în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, după ce Gheorghe Rackozi a adus Cetatea la forma aproximativă pe care o are astăzi. Făgărașul devenise la un moment dat chiar mai important decât Alba Iulia acelor vremuri. Aici s-au ținut mai multe sesiuni de lucru ale Dietei Transilvaniei decât la Alba Iulia. Făgărașul devenise o importantă zonă în ceea ce privește meșteșugurile și comerțul.

În jurul anilor 1,700, după ce Transilvania a devenit parte a Imperiului Habsburgic, Cetatea și-a pierdut din importanță. A fost folosită drept cazarmă pentru trupele imperiale. Iar după venirea comuniștilor la putere, ce putea să devină, că doar nu SPA &Welness? Închisoare pentru opozanții regimului.

Într-una dintre săli am văzut un mecanism de tortură care se numește Mecanismul Fecioara de Fier. Condamnatului la moarte i se spunea că va fi iertat dacă săruta chipul Fecioarei de pe acest mecanism. Când mai avea un pas să ajungă, călca un mecanism care declanșa două cuțite ce-i străpungeau trupul și în același timp deschidea o trapă. Cădea într-o groapă la vreo 8 metri adîncime, care avea pe fund sabii cu tăișul în sus. Era tranșat ca la măcelărie. Se zvonește prin târg că... ăsta... Stâlpeanu, sau cum naiba-l cheamă... ceva care are în prefixul numelui un element de rezistență... stâlp, grindă... nu-mi aduc aminte acum, va merge de bună voie să sărute chipul Fecioarei. Sper ca mecanismul să funcționeze încă.

Restaurarea Cetății a fost făcută cu simț de răspundere. Materiale de calitate, finisaje care să amintească cumva vizitatorului cam cum arăta un loc ca acesta acum câteva sute de ani. În fiecare sală găsești mici panouri informative care îți oferă informații despre ce reprezenta sala respectivă în vremurile de odinioară și eventual câteva cuvinte despre exponatele din sală.

Mie, personal, mi-a plăcut foarte mult partea unde este prezentată organizarea breslelor vremii. Cu ierahia în bresle, cu funcții bine definite în cadrul fiecărei bresle, lada de” zestre” a breslelor, stemele lor. Cum” spionau” la vremea aceea. Faptul că Făgărașul era la mijlocul distanței dintre Brașov și Sibiu, i-a ajutat foarte mult pe meșteșugarii locului. Erau tot timpul la curent cu prețurile din Țara Românească și din inima Transilvaniei. Știau tot timpul ce ce” cere” în materie de haine și de obiecte casnice. Am aflat lucruri la care nu m-aș fi gândit și e interesant să observi că fiecare perioadă din istorie a avut, oarecum, cam aceleași” apucături” ca-n zilele noastre, doar mijloacele de lucru diferind.

După ce termini turul Muzeului, poți urca încă un etaj pentru a vizita Sala Tronului. Ocupă toată latura sudică a Cetății și doar dacă apreciezi lucrătura în lemn de stejar este deja o minunăție că ai putut vedea această sală. Scaune și mese din lemn masiv lucrate cu o măiestrie desăvârșită. Am întrebat-o pe doamna care supraveghea sala dacă scaunele sunt din vremurile de glorie ale Cetății. Mi-a spus că doar trei sunt de-atunci și mi-a dat temă să le identific printre cele 40-50 de scaune identice expuse acolo. Evident că nu mi-am dat seama.

Una peste alta, mi-a plăcut ce-am văzut. Am mai” astupat” o gaură din multele pe care le am despre ceea ce-ar trebui să văd în țara noastră. Nu știu cât de curând voi mai avea drum prin zonă, dar simt că dacă mai trec pe-acolo, o să mă opresc să mai văd odată Cetatea Făgărașului. La mine așa funcționează treburile. La a doua vizită cred că s-ar sedimenta cu adevărat informațiile. Om trăi și om vedea.

N-aș vrea să închei fără să mai adaug vreo trei chestii, pentru cine e interesat. La întoarcerea spre casă am venit pe Valea Oltului - Râmnicu Vâlcea - Pitești – Târgoviște – Ploiești. M-am” suit” pe cele două bucățele de autostradă Sibiu-Boița și Curtea de Argeș-Pitești. E OK, dar, ca de obicei, rosturile de dilatație la pasaje și viaducte se puteau face mai bine.

Apoi... Mănăstirea Cozia este în renovare. Nu se poate vizita, n-am găsit informații la fața locului despre durata lucrărilor. Slujbele se țin în Muzeul Mănăstirii?!? , iar la intrarea în Mănăstire au adus un container care funcționează pe post de loc unde se lasă acatistele și se pot cumpăra lumânări. Nimic nu se pierde, totul se transformă, parcă așa zicea Lavoisier, nu? 😊. Spre tristețea mea, n-am putut să-i spun Măriei Sale Mircea că m-au purtat pașii prin locurile prin care la un moment dat a călcat și el, atunci când, cu multă diplomație a luat Țara Amlașului și Țara Făgărașului de la Sigismund de Luxemburg.

Și ultima, dar nu cea din urmă. Da, ne-am oprit duminică la Hanul Dragodana, despre care am scris acum... doi ani?  N-o să mai scriu încă odată, însă confirm că rămâne în continuare un loc unde se poate mânca bine, la prețuri rezonabile pentru timpurile pe care le trăim.

Ăăăăă, păi să închei, nu? Zile liniștite vă doresc. Nopțile? Să fie romantice!

.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 82 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI