Romantism medieval autentic

TIPĂREȘTE

Despre “Casa Cositorarului” s-a scris mult si in general de bine. Am citit si oarece nemultumiri, mai ales referitoare la cafeneaua-cofetarie decat la locatia de cazare. Aparent, impresiile mele nu prea mai conteaza, cine doreste sa se cazeze la “Casa Cositorarului” gaseste pe AFA suficiente dovezi ca n-ar fi o alegere rea, probabil s-ar mai gandi o data daca ar calca pragul cofetariei, dar eu cred ca ar face-o, macar din curiozitate! :) Dar… parca-l aud pe webmaster sfatuindu-ma: “Ntz, gresit, @crismis, scrie si tu, astfel vei contribui la o medie mai reprezentativa a locatiei! ” Si are dreptate, deci iaca, ma conformez! Mai ales ca o sa-mi faca si placere!

Dormitoria: “Casa Cositorarului” este o boutique-pensiune cu staif, garnisita oficial cu 4 stele stralucitoare, si eu cred ca pe buna dreptate. Ea se desfasoara intr-o veche casa saseasca din inima Cetatii Sighisoarei, reconditionata si redecorata astfel incat de cum ii pasesti pragul sa te introduca in viata nobilimii medievale, oferindu-ti in acelasi timp toate beneficiile confortului modern.

Daca asteptarile tale de la Sighisoara implica in primul rand o incursiune in istorie, cred ca aceasta pensiune e unul dintre cele mai bune puncte de plecare. In orice caz, cazarea e musai sa se petreaca in cetate! Cum ar fi sa vezi toata ziua turnuri, bastioane si biserici vechi si seara sa te intampine un decor impersonal si minimalist alcatuit din forme geometrice cu linii si unghiuri drepte?! Nu, nene, iti trebuie volane, dantele, pasteluri, tot felul de brizbrizuri care sa-si prelungeasca starea de visare! , ca altfel… asa incepe tacaneala, de dedublarea personalitatii ati auzit?

Ei, bine, acum ca v-am convins… ati nimerit exact unde trebuia! Adica pe Strada Cositorarilor nr. 8-9, langa turnul cu acelasi nume si la doi pasi de Scara Acoperita. Adica in buricul targului. Bine, asta dupa ce ati facut din timp rezervare (eu am folosit booking-ul), dupa ce ati fost, eventual, contactati de proprietareasa (da, e o doamna, o cheama Adriana, poarta ii traditionale romanesti, e foarte indatoritoaresi e si decoratoarea-sefa a pensiunii) si dupa ce ati achitat macar un avans, ca asa e corect (eu am platit toata contravaloarea sejurului dinainte, ca sa-mi iau de-o grija).

Ei, aici sigur voi primi o bila neagra, caci nu stiu sa va explic asa, stiintific, cum ajungeti la locatia cu pricina. Aveti ingaduinta insa, abia daca am idee ce-i aia gipies si nici instinct de conducator auto n-am, ca n-am de unde (am luat carnetul de sofer acum niste ani, dar n-am condus niciun minut dupa; ba, mint, am condus pret de vreo 2km masina de serviciu a unui prieten care stia sigur ca va fi concediat). Tot ce stiu e ca, daca veniti cu automobilul personal, trebuie sa ajungeti cumva pe Strada Anton Pann iar de acolo sa intrati in cetate pe sub Turnul Croitorilor, sa mergeti in fata pana in Piata Muzeului si apoi sa faceti dreapta pana la Scara Acoperita, apoi stanga si ati ajuns. Depasiti proprietatea si gasiti si o parcare destul de generoasa in mijlocul Pietii Ratustelor. Daca insa calatoriti cu trenul si tineti mortis ca de la gara sa veniti per pedes, nu sa luati un taxi ca orice om cu scaun la cap, probabil ca veti intra in cetate pe “usa din fata”, adica pe la Turnul cu Ceas, mergeti un pic inainte si faceti prima la stanga pe Strada Cositorarilor, in capatul careia veti gasi ceea ce cautati. Daca va incurcati in oricare din punctele de pe traseu, mai bine sunati-o pe doamna Adriana care o sa va aduca la liman.

Pensiunea are 4 camere duble, 2 la parter si 2 la etaj. Noi le-am avut pe cele de la etaj, adica “duble de lux”, se pare ca oleaca mai cu mot decat alea de la parter, numite simplu “duble”. Evident ca la etaj se urca pe niste scari (in spirala) si evident ca nu exista lift. Asa ca pregatiti-va de ceva fitness ca sa va carati trolerele sus. Sau luati camerele de jos. Sau plecati fara trolere. Sau, daca detineti, ca si mine, un Tati musculos (m-am scos!) si un Baietel de 14 ani care nu pridideste sa ne demonstreze ca mare s-a facut… atunci nu mai aveti nicio grija! Decat sa va minunati de ce vedeti si sa puneti repede mana pe camera foto ca sa imortalizati minunatia!

Cele 2 camere sunt fata in fata, despartite de un holisor ocupat de o comoda de lemn masiv in care e tinuta lenjeria. Pe comoda mileuri si decoratiuni de Craciun. Tablouri romantice pe peretii holului si, intr-un colt un aranjament de Craciun cu lumanari, om de zapada si alte alea. Usile celor 2 camere sunt inca incuiate, dar pana acum atmosfera e incarcata de promisiuni…

Cand intri in prima camera, iti vine sa zici: “Uauuu! ”, asta doar daca nu te-ai uitat in prealabil pe pozele de pe net, ceea ce nu cred. Te-ai uitat, dar tot iti reprimi un “Uau! ” Camera din stanga e ceva mai mare decat cealalta. Spatiul suplimantar permite ca in ea sa fie amplasata si o canapea extensibila, pe langa patul dublu matrimonial king-size; la o adica, o familie cu 1 sau 2 copii mai mititei s-ar putea descurca perfect in aceasta camera. Dealtfel, aceasta canapea este primul obiect de pe care-l zaresti cand deschizi usa. Eleganta, din lemn vopsit in alb, cu tapiterie inflorata, garnisita la randul ei cu cateva permute argintii, sugerand sezonul in care ne aflam. Aceeasi tapiserie cu trandafiri roz o intalnesti la 2 pasi mai incolo, pe un fotoliu in ton cu canapeaua. Parchetul de lemn bine intretinut e acoperit cu covoare inflorate, o blana alba mitoasa in care abia astepti sa-ti cufunzi picioarele goale, dar si cu cateva pernute turcoaz, asa, in caz ca-ti vine dorul de vreun picnic. In fata canapelei se afla o masa dreptunghiulara de lemn vopsit grosier in vernil, acoperita cu mileuri dantelate, pe care socializeaza un cosulet decorativ continand chestii… decorative, un platou decorativ cu pahare cu picior invelite in folie de plastic plus alte chestii decorative, un om de zapada de plus care ne ofera bomboane de ciocolata si, imparat peste toate, un sfesnic argintiu cu 4 lumanari pentru momente romantie. In stanga canapelei, ceva mai in spate, se mai afla o masuta rotunda, tot din lemn pictat, pe care motaie o veioza cu abajur, alaturi de o tipsie cu decoratiuni, un aranjament floral si cateva materiale de prezentare a pensiunii.

Intorci capul spre stanga si acum e musai sa zici “Uau”, oricate poze ai fi vazut! Patul imens, cu baldachin, cu perdelute de dantela si satin, strajuit de un candelabru de cristal iti taie rasuflarea! Peste cateva ore o sa te impresioneze si mai tare asternuturile de bumbac alb mirosind discret a levantica, salteaua nici-prea-moale-nici-prea-tare, pilotele calduroase si moi, cele 3 perne pe alese… De-o parte si de alta a patului dispui de cate o noptiera pictata in roz, verde si alb-galbui, iar pe fiecare noptiera de cate o (alta) veioza cu abajur, desigur odihnindu-se pe mileul aferent.

In fata patului, un dulap “de epoca”, in ton cu restul mobilierului, adica din lemn masiv pictat in aceleasi nuante ca si noptierele. Inauntru aveti rafturi si spatiu pentru umerase, dar si un uscator de par si papuci de unica folosinta.

Exista si televizor in camera, cocotat la nivelul ochilor pe alta comoda de lemn si pe alte mileuri de dantela. Din pat se vede ok, dar zona de relaxare formata din canapea, fotoliu si masuta sunt un pic cam departe, va cam trebuie ochi de vultur. Dar eu zic sa va relaxati: chiar ati venit la Sighisoara sa stati in camera si sa va uitati la televizor?

Baia… e o simfonie cu parfum de levantica! Nu insist pe chestiile pe care ne asteptam de obicei sa le gasim intr-o baie, adica tron, chiuveta, cada, aici toate de cea mai buna calitate. O sa insist insa pe detaliile care intregesc atmosfera: flori (de panza colorata, dar de mare efect) in galetusa pictata pe marginea cazii; lumanare parfumata pe un postament langa cada; sfesnic cu lumanare si alt vas cu flori pe blatul de lemn pictat in care e incastrata chiuveta; oglinda inramata la care e prins un buchet de levantica uscata (asta adevarata); prosoape de toate marimile (mirosind, evident, a levantica) din bumbac alb imaculat, garnisite cu dantelute si broderii, ca mai ca ti-e mila sa te stergi cu ele; sub chiuveta, pe un raft, un saculet deasemenea din bumbac indantelat plin cu tot felul de consumabile; hartie igienica fina, din aia de categoria super-extra (nu tuseam nici daca era de-ailalta, dar parca o mangaiere in plus nu strica niciodata); tablouas pe care scrie “Provence” deasupra unui desen cu… levantica… Gata, oi mai fi uitat ceva, dar cred ca deja v-am plictisit, oricum ati inteles ideea.

Camera din dreapta e decorata cam la fel, dar culorile predominante ale lemnariei sunt rosu si albastru, si, din cauza spatiului mai redus, lipseste canapeaua, fiind prezent doar un fotoliu invelit intr-un frumos pled alb.

Curatenia e desavarsita, desi imi imaginez cat trebuie sa muncesti sa stergi de praf toate conurile de brad, globuletele, piticii, amorasii si fructele stilizate! Caldura este asigurata de centrala termica proprie intregii constructii si este exact cat trebuie. Camerele au si oarece view la acoperisurile din zona (mai mult cea din stanga, de unde se poate zari chiar si partea superioara a Turnului cu Ceas), dar recomandarea mea este parasiti locatia si sa vizitati la pas, pe indelete, Cetatea Sighisoarei, ca doar de-aia ati venit aici.

Mancatoria: Se afla lipita de corpul care contine camerele, dar intrarile in cele 2 sunt separate, de afara. Cuprinde parter si etaj, ambele decorate in stilul romantic si opulent cu care deja ne-am obisnuit; nu mai insist, o sa pun si ceva poze, desi mi-a fost extrem de greu sa aleg doar cateva (regula asta cu maxim 40 de poze pentru review-urile de cazare mi-a pus capac de data asta, nici n-aveti idee cate selectii si para-selectii am fost nevoita sa fac!). Este renumita mai ales prin deserturi de casa, absolut delicioase (eu am incercat o para coapta acoperita de piure de castane si frisca naturala, precum si un strudel cu mere garnisit cu inghetata de vanilie, am gustat de la Tati si placinta cu prune nemaipomenita!), dar prepara si salate (Istetica a mancat o salata greceasca buna si Baietel una cu pui care l-a satisfacut si pe el) si cred ca, in anumite conditii si alte lucruri mai sofisticate. Nu mi-e foarte clar acest aspect pentru ca in meniu nu sunt trecute decat deserturile si salatele, dar noi am vazut intr-o seara ceva proteina animala si muraturi pe o masa alaturata, dar ni s-a parut ca cei 2 tineri care le serveau erau de-ai casei. Recent insa am gasit si alte poze de acest gen pe un site turistic foarte cunoscut, asa ca nu stiu ce sa cred, nu vreau sa dezinformez, mai bine intrebati la fata locului.

Ce pot sa va mai zic fara sa gresesc e ca puteti servi un mic-dejun excelent in aceasta locatie. De obicei pentru asta trebuie sa urcati la etaj, unde mesele sunt mai mari si va puteti desfasura mai usor. Booking-ul va permite sa rezervati odata cu cazarea si micul-dejun, la pretul de 31 RON de persoana. Eu n-am rezervat, dar in prima dimineata am fost dispusi sa incercam. Exista vreo 7 sau 8 variante de mic-dejun prestabilit, toate supersuficiente, incluzand 3-4 combinatii din urmatoarele: oua (ochiuri sau omleta), salam de Sibiu, sunca presata, zacusca, cascaval, unt, gem (de vreo 3-4 feluri), miere, Cafeaua sau ceaiul se platesc separat. Noi am luat in prima zi 4 variante de mic-dejun, cate unul de caciula. Cand am vazut portiile, deja incepuseram sa ne indoim ca vom putea manca tot. Pe langa ce am comandat, am mai primit din partea casei inca vreo cateva boluri cu icre, salata beuf, salata de vinete si nu-mi mai amintesc exact ce! Mentionez ca toate preparatele gatite sunt de casa si foarte gustoase! Ce mai, intelegeti, ne-am ghiftuit si tot a mai ramas!

Urmatoarea data cand am servit micul-dejun la ei, am zis noi ca ne-am invatat minte si am comandat doar 3 portii. Pe langa care ne-au adus iar 6-7 boluri cu zacusca, icre etc. Ba si cu cateva “porcarii” de casa, ca doar era Craciunul, asa, “sa vedeti si dumneavoastra cum se fac in zona noastra”! Si se fac bine. Iar am plecat rostogolindu-ne de acolo…

In dimineata plecarii, am decis: numai 2 portii! Desigur, am degustat pentru ultima data, din partea casei, bunataturile cu care ne invatasera. Am degustat, dar asa, pe saturate! Morala: daca sunteti intre 4 si 10 persoane, nu comandati mai mult de 1-2 meniuri.

Despre terasa locatiei nu va pot spune prea multe, decat ca ea exista si cu siguranta face deliciul turistilor in sezonul cald. Din cate mi-am dat seama, se desfasoara si imediat in fata cofetariei, dar si peste drum, langa ruinele primei biserici parohiale a Sighisoarei. Am vazut niste poze facute vara, cand iedera imbraca zidurile; de vis! Cand am fost noi, aici se afla un decor format dintr-un cufar mare de lemn si un brad frumos impodobit.

Motanul casei: Merita o sectiune aparte, caci isi joaca rolul de mascota cu mare profesionalism! Personal si nepasator ca orice motan care se respecta, se plimba cu eleganta… felina printre picioarele mesenilor, se urca pe canapele, printre perne si jucarii de plus si se lasa alintat doar daca are el chef. Dar daca-i cazi cu tronc, nu mai scapi de el. Si-i plac prajiturile.

Concluzie: Recomand “Casa Cositorarului”? Normal, pai de ce credeti ca am dat atat din… tastele laptop-ului? Daca nu ma credeti, duceti-va sa vedeti cu ochii vostri! Si salutati motanul din partea noastra!

---

VIZUALIZĂRI: 2604 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI