Hotelul cu... amintiri - deși n-am mai stat niciodată acolo!

TIPĂREȘTE

Aflat cu treburi de serviciu la Brașov, pentru vreo 12 zile, am fost cazat la hotelul Capitol, alegere ce nu mi-a aparținut, motiv pentru care nu vă pot spune prețul cazării (în caseta tehnică este trecut prețul afișat de booking.com).

În schimb vă pot spune destule despre acest hotel situat în centrul Brașovului, dar despre care s-a scris prea puțin: doar două review-uri, unul din 2011 și celălalt din 2014.

Hotelul este imens, are 184 de camere de câte două locuri și a fost dat în folosință în 1973. Mă gândesc că scopul inițial a fost acela de a oferi noi spații de cazare lângă hotelul ARO (la vremea aceea, Carpați) pentru cei care participau într-un fel sau altul la festivalul „Cerbul de Aur”, care însă, din motive politice (să nu ne influențeze Occidentul „înalta conștiință socialistă”) a încetat să mai fie organizat după ediția din 1971.

Poziția hotelului este și ea una ultracentrală, vizavi de Primărie și Prefectură. De la intersecția din imediata apropiere, pornește strada Republicii, o stradă pietonală lungă de vreo 500 m, care se oprește chiar în Piața Sfatului.

Aspectul exterior al hotelului nu impresionează prin nimic, arată pur și simplu ca o cutie din beton, cu opt niveluri: parterul, cu recepția, mezaninul cu restaurantul și șase etaje cu camerele. Eu am stat la etajul al II-lea, situat la o înălțime respectabilă.

Nici holul și recepția nu arată mai grozav, mai ales că aici lipsesc ceva piese de mobilier, canapele, scaune, banchete, pe care să stea clienții, până ce sunt cazați, mai ales când ei vin în grupuri mari. Stând 12 zile în acest hotel, am avut prilejul să observ și astfel de momente.

Camerele sunt toate de același fel, duble, cu o suprafață destul de mare. Din holul de pe etaj, se intră mai întâi într-un mic hol, având lateral ușa spre baie, după care urmează un șifonier încastrat în perete. Apoi se intră în camera propriu-zisă, în care se găsesc două paturi (eu am dormit foarte bine într-unul din ele), fiecare cu noptiera lui. Pe una din noptiere se află un telefon, iar pe cealaltă o veioză.

La peretele opus celui cu paturile, se află o piesă de mobilier mai complexă, cu o parte ce constituie un suport pentru valize, o alta ce ar putea fi o măsuță de toaletă, dacă n-ar fi prea joasă și o a treia ce constituie suportul, cam mic, al televizorului.

La fereastră se află o măsuță rotundă, cu două scaune joase, tapițate (de fapt, cu perne pentru șezut și spătar). Trebuie să spun că toate aceste piese de mobilier sunt de calitate foarte bună, de vreme ce au suportat destul de bine trecerea anilor (nu puțini) de când hotelul a fost dat în polosință. Pentru că da, mobilierul își arată vârsta, în ciuda faptului că se află în foarte bună stare. E posibil chiar să fi fost recondiționat cândva. Doar paturile arătau a fi mai noi, dar și ele sunt de bună calitate.

Acum, s-ar putea să vă faceți o impresie greșită, dar trebuie să subliniez faptul că totuși camera arăta foarte bine. De altfel, toate camerele hotelului au fost parțial recondiționate, fiind re-mochetate, ca și holurile, cu o mochetă plăcută, care este în stare foarte bună. De asemenea, ferestrele sunt de tip termopan.

Dotările camerei sunt cele obișnuite, dar lipsește instalația de aer condiționat. E drept, Brașovul nu este nicidecum polul căldurii, dar am petrecut acolo zilele de caniculă de la sfârșitul lunii iunie și nu am simțit nevoia aerului condiționat; mi-a fost suficient să las fereastra deschisă.

Dotările camerei constau dintr-un telefon și un frigider, în care am găsit două sticle cu apă minerală carbogazoasă și alte două cu plată și o sticlă de vin roșu, toate de câte jumătate de litru; prețul cam piperat: 5 lei apa, 20 lei vinul. Există, așa cum am amintit anterior și un televizor, care cu greu își face loc pe masa suport, pentru că este cu tub, de diagonală mai mare.

Canalele recepționate sunt în majoritate românești (lipsește TVR1, dar este prezent Taraf!), singurul post străin pe care l-am găsit fiind postul Maghiar Duna. M-a surprins lipsa unor programe în limba germană.

Baia este plusul pentru acest hotel, pentru că este complet remodelată, faianțată cu gust și echipată cu instalații sanitare de calitate. Este prevăzută cu cadă care are și o perdea. Chiuveta este mare și în dreptul ei este o oglindă pe măsură. Mai există și o oglindă rotundă, orientabilă, convexă, cu ajutorul căreia poți să-ți vezi toți porii de pe față … :)) Evident, nu lipsește nici uscătorul de păr, astfel că baia se ridică la standardele unui hotel de trei stele, mai ales că se pun la dispoziție și prosoape pufoase de bumbac, de față și baie, săpun, gel de duș, cască de baie și o mică trusă de cusut, evident în dublu exemplar.

În plus, prosoapele mi-au fost schimbate zilnic (deși nu le aruncam pe jos :)), iar lenjeria de pat la trei zile. De asemenea, săpunurile și pliculețele de gel de duș erau înlocuite în fiecare zi.

Singura masă luată de mine la hotel a fost micul dejun, deși hotelul are un restaurant cu vreo 200 de locuri, dar care cred că este folosit doar la nunți și, poate, când au grupuri mari de turiști, cu masa inclusă la prânz și/sau cină; spun asta pentru că la sosire, interesându-mă de programul restaurantului, tânărul de la recepție, de altfel foarte amabil și dornic să-mi furnizeze toate informațiile, mi-a spus, puțin jenat, că nu-mi poate comunica un program, dându-mi de înțeles că nu e cazul să mă bazez pe restaurantul hotelului, dacă vreau să nu rămân nemâncat.

Micul dejun este servit într-o mică parte a restaurantului aflat la mezanin, unde se poate ajunge fie pe scări, fie cu liftul.

Când sunt mai puțini clienți, micul dejun se servește à la carte, dintr-o listă destul de diversificată. Când sunt mai mulți, micul dejun se servește în stil „bufet suedez”. În acest caz, se pot alege salate de legume (vinete, roșii, castraveși, ardei), cașcaval, brânză (inclusiv topită), șuncă, mușchi filé, omletă, ochiuri, ouă fierte, crenvurști, cârnăciori oltenești, lapte și cereale, iaurt, dulceață, unt, produse de patiserie, cafea, ceai, limonadă și poate și altele pe care le-am uitat sau nu le-am văzut.

Poate nu e cel mai grozav mic dejun pe care l-am avut pe la diferite hoteluri, dar categoric se ridică la nivelul unui hotel de trei stele și, ce e mai important, nu trebuie să aștepți pentru că s-a terminat ceva și chelnerii se fac că nu observă. Dimpotrivă, servirea este foarte bună, iar când e mic dejun à la carte, chelnerii te servesc cu stil, chiar dacă este de la sine înțeles că la micul dejun inclus în prețul cazării, nu dă nimeni bacșiș.

Internetul wireless funcționează foarte bine, nu am avut nici un fel de probleme în toată perioada sejurului.

Însă un mare minus al hotelului este lipsa unei parcări. Deși largul bulevard al Eroilor are un număr mare de locuri de parcare în zona hotelului, problema este că acestea nu sunt niciodată libere, deși sunt cu plată. E drept, pot înțelege lipsa parcării, având în vedere că vorbim despre un hotel proiectat și construit în perioada comunistă, când nu prea erau astfel de preocupări, numărul autovehiculelor fiind mult mai mic, dar cred că managerii hotelului ar fi trebuit să negocieze cu firma concesionară a parcărilor și să rezerve câteva locuri de parcare pentru oaspeții hotelului.

Eu am ajuns la hotel duminică după-amiază și am avut un noroc teribil că am prins un loc ce tocmai se elibera, la vreo 100 m de hotel, de unde a trebuit să-mi car bagajele. E drept, hotelul are și un bellboy, dar am aflat de el abia câteva zile mai târziu și oricum nu l-aș fi lăsat să-mi care bagajele, pentru că este un tânăr cu handicap locomotor (probabil sechele de poliomielită).

În schimb, pot spune că personalul hotelului este, fără excepție, de nota 10. De la recepționeri, la cameriste și personalul restaurantului, toți erau mereu cu zâmbetul pe buze, și gata să-și ofere ajutorul. Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută, în contrast cu imaginea de hotel comunist, pe care, din anumite puncte de vedere, mi-o crea hotelul.

Și, în final, nu pot să nu remarc curățenia desăvârșită, atât în camere, cât și în rest.

În ciuda unor aspecte mai puțin plăcute, pe care le-am semnalat aici, eu m-am simțit foarte bine la acest hotel unde, după 12 zile de ședere, ajunsesem să mă simt aproape ca acasă. Mă cunoșteam cu toți angajații, ne salutam cu zâmbetul pe buze și schimbam câteva cuvinte cu fiecare.

Într-una din zile, am coborât cu liftul împreună cu două persoane, care păreau mamă și fiică sau mai degrabă două surori de vârste diferite; sau poate erau doar prietene, dar asta oricum nu contează. Cea mai mare îi spunea celeilalte: Este exact așa cum mă așteptam: un hotel de pe vremea comunistă. Mai bine alegeam o pensiune …

E drept, anumite aspecte mi-au amintit și mie o vreme trecută … dar acestea sunt în minoritate față de cele care fac ca acest hotel să fie, pe ansamblu, unul ce-și merită stelele. Și, în plus, cum timpul ne face să ne amintim doar lucrurile plăcute, hotelul mie mi-a amintit vremurile când, pentru o scurtă perioadă, răzbăteau razele soarelui printre norii epocii comuniste. Și una dintre aceste raze a fost Festivalul „Cerbul de Aur”, de care mi-a amintit acest hotel, poate și prin apropierea de hotelul ARO, unul din locurile „fierbinți” din timpul desfășurării festivalului.

Dacă ar fi să aleg două elemente, unul pozitiv, celălalt negativ, definitorii pentru hotelul Capitol, ca aspect negativ aș alege negreșit lipsa parcării, iar ca aspect pozitiv, personalul.

Așa că, dacă ajungeți la Brașov, mai ales dacă vreți să stați în centru, dar fără pretenții exagerate, mergeți la Hotel Capitol (dacă vreți piscină, mergeți la ARO). Doar că, fie lăsați mașina personală acasă, fie mergeți pe principiul „Mă descurc la fața locului”. Oricum, rețineți că o zi de parcare în zona hotelului Capitol costă 12 lei, sumă ce se poate plăti la parcometrele de la fața locului, prin SMS, sau direct la agenții cu vestă galbenă, care se plimbă pe-acolo.

Rog webmasterul să atașeze clipul de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=AVyGvuFfCCA

---

VIZUALIZĂRI: 1211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI