Zona Perisani din Tara Lovistei

TIPĂREȘTE

În articolul de astăzi o să vă povestesc despre excursia noastră în Ţara Loviştei, la Perişani.

Localitatea Perişani se află în partea de nord-est a judeţului Vâlcea, fiind situată la graniţa a trei judeţe, Vâlcea, Sibiu şi Argeş.

Am pornit din Râmnicu Vâlcea spre Perişani urmând DN 7 spre Sibiu şi după apoximativ 50 kilometri, înainte de a ajunge la mănăstirea Cornetu se virează la stânga în dreptul indicatorului spre Perişani, se traversează peste DN7 apoi se trece podul peste râul Olt, se continua pe un drum asfaltat care şerpuieşte pe la poalele munţilor urmând cursul râului Băiaşu. După 10 kilometri se ajunge în centrul uneia dintre cele mai frumoase localităţi montane din judeţul Vâlcea, Perişani.

Localitatea Perişani face parte din zona Ţării Loviştei (aceasta cuprinde partea de nord a judeţului Vâlcea). Perişaniul este amplasat la poalele culmilor Neagoiului şi a masivului Cozia. Localitatea este parcă o cetate străjuită de culmile acestor munţi.

În Perişani există o zonă denumită Posada, în acest loc s-a obţinut una dintre cele mai măreţe victorii a ostaşilor din Ţara Românească. Aici în 9 noiembrie 1330 a avut loc o bătălălie în care micuţa armată a lui Basarab I (întemeietorul Ţării Româneşti) a învins numeroasa oaste maghiară condusă de cître Regele Robert Carol de Anjou. În cinstea acestei victorii în localitate se află o statuie care îl înfăţişează pe Basarab I. În jurul acestei statui anual, în perioada 9-12 noiembrie se sărbătoreşte acestă victorie.

Dar şă vă spun puţin despre istoria acestor locuri. În anul 87 e. n. în zonă a avut loc o luptă între dacii conduşi de către Decebal şi romanii conduşi de către generalul Corneliu Fuscus. În urma acestei bătălii, acesta din urmă a fost ucis iar trupele sale au fost măcelărite sau luate în robie. Urme ale existenţei dacilor în acest spaţiu carpatic sunt ruinele cetăţilor dacice din apropierea Perişaniului, ca cea de la Racoviţa (la 12 kilometri de Perişani) sau cea de la Câineni (la 29 kilometri de Perişani).

A doua oară când zona a ieşit în evidenţă a fost cu ocazia bătăliei de la Posada, de care am amintit mai sus. În Cronica pictată de la Viena (o cronică ilustrată a Ungariei medievale) despre această bătălie este scris cu amărăciune următoarele: “năvălind asupra noastră cu un atac înverşunat şi straşnic din toate părţile au izbit în diferite chipuri oştirea noastră, atacându-ne cu îngrozitoare atacuri câineşti, împroşcând cu prăştii, izbind cu cruzime şi lovind cu săbile oştirile noastre”.

Şi în perioada medievala istoria zonei a fost una zbuciumată deoarece a fost zona de frontieră dintre Ţara Românească şi Transilvania. Chiar şi după unirea de la 1918 autorităţile au ‘plimbat’ Perişaniul între Argeş şi Vâlcea.

Am ajuns în centrul localităţii, acesta are următoarele coordonate GPS: N – 45.375724 şi E – 24.407072. În centru pe lângă sediul primăriei se află o Biserica Noua construită între 2009-2015, care are hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Tot în Perişani se află şi o biserică veche din lemn, constrită între 1797-1799 care are hramul Cuvioasa Paraschiva. În satele componente ale comunei Perişani se află mai multe biserici din lemn. În satul Băiaşu este o astfel de biserică din lemn construită în anul 1886. Biserica are hramul Sfântul Dumitru. În satul Mlăceni se află biserica din lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva, construită în anul 1840. O altă biserică se află în satul Spinu, aceasta a fost construită din lemn între anii 1809-1811, iar în anul 1883 a fost reconstruită, fiind zidită. Pe lângă biserici mai există un monument din piatră înconjurat de apă. În vărful monumentului se află două căpriţe. Animalul din vârful monumentului semnifică faptul că în zonă se cresc ovine şi bovine. Din această zonă provine cunoscuta telemea de Loviştea.

Mergând mai departe am ajuns la statuia lui Basarab I. Am admirat şi noi statuia apoi am urcat la monumentul ridicat în cinstea victoriei din 1330.

Din centrul localităţii am pornit spre pîrtia de schii. Pârtia a fost amenajată în anul 2010. Pârtia este amplasată la cota 900 metri altitudine, are o lungime de 750 metri şi o lăţime medie de 80 metri. Ne fiind sezonul rece, ce am văzut noi a fost un simplu deal, dar iarna părtia este plină de turişti iubitori ai schiului.

În zona Perişaniului pot fi întâlnite peisaje mirifice cu zone depresionare încadrate de culmile semeţe ale Neagoiului şi relieful muntos spectaculos al Masivului Cozia. Din Perişani se pot face şi drumeţii montane spre vârful Cozia, urmând traseul care trece prin următoarele puncte de reper: Pripoare – Primoioasa – La Mocirle – Vârful Cozia. De două ori am urcat pe vârful Cozia dar de fiecare dată pe alt traseu. Ambele trasee pe care le-am urmat pleacă din Călimăneşti. Perişaniul se află la marginea a două Parcuri Naţionale, Făgăraş şi Cozia. În aceste păduri sunt animale sălbatice, lupi, urşi, răşi capre negre dar puteţi avea norocul să vedeţi şi Flori de Colţ.

Ne-am întors la monumentul lui Basarab I. Aici se află un indicator rutier care am crezut atunci că este greşit. Pe acest indicator este trecută distaţa până în Curtea de Argeş şi anume 35 kilometri. Noi din Râmnic până aici am făcut peste 50 kilometri iar din Râmnic până la Curtea de Argeş sunt 30 kilometri. Ca să ne convingem dacă este corect indicatorul am pornit pe acest drum. Primi 5-6 kilometri sunt asfaltaţi apoi urmează un drum forestier destul de bun. Peiasajele sunt încăntătoare. Am ajuns într-o pădure de brad şi chiar dacă era sfărşitul lunii mai am gasit mulţi brazi înmuguriţi. Am oprit ca să culegem muguri, pentru a face sirop. A am ramas mai mult timp la marginea pădurii pentru a respira aerul curat şi admira peisajele.

După vreo oră am pornit iar la drum, am avut parte şi de o porţiune cu drumul mai rău dar nu prea lungă, apoi am intrat în judeţul Argeş iar de aici drumul este afaltat, au apărut şi casele. Nu am intrat în Curtea de Argeş ci la interecţia cu DN 73C am pornit spre Râmnicu Vâlcea, dar m-am convins că indicatorul era corect. Am citit că pe acest culoar se doreşte construirea unui tronson din autostrada Piteşti –Sibiu. Ar fi bine pentru că peisajele sunt frumoase.

O dată cu dezoltarea turistică a zonei au apărut şi unităţi de cazare, unele erau în construcţie. Am uitat să vă zic că pe malul răului de la DN7 până în Perişani sunt multe locuri amenajate pentru ieşirea la iarbă verde.

Dacă v-am stârnit curiozitatea la vară sau la iarna puteţi face o excursie aici, zona pe lângă peisajele deosebite vă oferă multă linişte, ne fiind foarte cunoscută deocamdată, nu este vizitată de multă lume, iar cei care vin aici respectă natura.

Vă doresc concedii plăcute.

Webmaster vă rog următorul video: https://www.youtube.com/watch?v=Hu-auZGKoDA

---

VIZUALIZĂRI: 6544 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI