Biserica Sf Nicolae din Densus

TIPĂREȘTE

Ajungand in Zona Hunedoara - Alba Iulia, mi-am dorit foarte mult sa fac o abatere din drumul nostru si sa vizitam Biserica Sf Nicolae din Densus. Mai auzim despre ea si dupa o scurta documentare online, am zis ca trebuie neaparat sa o vedem.

A fost mai greu sa ajungem la ea, pt ca in Romania indicatoarele sunt aproape inexistente. Ajungi la o rascruce si nu stii incotro s-o iei. Noroc cu telefonul si google maps ca altfel ne pierdeam sigur :)

In fine, ajungem in Densus si un satean amabil ne indica drumul spre biserica din piatra. Parcam masina in poarta cimitirului si o luam pe alee spre biserica. Nici nu am ajuns bine la ea si am apucat sa facem 2-3 poze din exterior ca apare si un batranel imbracat simplu, cu barba alba si privirea blanda. Se prezinta. Preotul bisericii.

Ne-a deschis biserica si ne-a invitat inauntru. Am stat de vorba cu el vreo ora si ceva si nu ne mai induram sa plecam. Ne-a explicat istoria bisericii, cum de 700 de ani au avut loc slujbe in permanenta si asta o transforma in cea mai veche biserica de piatra din Romania unde inca se mai tin slujbe saptamanal. Cum legenda spune ca ar fi construita din bucati de piatra aduse din ruinele cetatii Sarmisegetuza (dar ca nu s-a dovedit concret vreodata ca asa e, sunt doar legende). Cum se spune ca a fost ridicata in locul unui altar pagan roman inchinat zeului Marte, dar ca el crede ca e si mai veche de atat - de pe vremea dacilor, care il foloseau ca altar pt zeul Zamolxe.

In interior sunt vizibile intr-adevar inscriptii romane si pe unele icoane o sa vedeti ca sfintii au fetele sterse sau ochii scosi. Aceste insemne sunt de pe vremea cotropirilor turcesti.

Si ne povesteste cum erau romanii chinuiti si copiii luati de acasa si transformati in sclavi pt turci. Cum ungurii veneau si luau banii si granele si oamenii mureau de foame. Cum i se rupe sufletul cand vede in ziua de azi ca vindem tara pe nimic strainilor si stramosii nostri au luptat si si-au dat viata ca sa apere pamanturile astea. Cum clocoteste sangele in el cand vede ca in cetatea din Alba Iulia angajatii stau imbracati in portul unguresc, in locul celui romanesc. In loc sa vedem daci plimbandu-se pe strazile cetatii facand poze cu turistii noi vedem unguri. Pai de ce?? Nu suntem in tara noastra romaneasca? Nu la Alba Iulia s-a facut Marea Unire? De ce permitem asa jignire neamului romanesc?

Va spun sincer, se vedea pe chipul lui cat de mult sufera cand priveste neputincios cum tara le da voie strainilor sa vina sa ne cumpere pamanturile, fabricile si uzinele si ne vindem pe 2 lei, fara sa ne aducem aminte de stramosiu nostri si luptele purtate pt independenta.

A fost o placere sa stam de vorba cu el. Un om atat de simplu, dar atat de intelept si bun. Nu conteaza ca nu te-a vazut niciodata. Te primeste in curtea lui cu bratele deschise si iti raspunde la toate intrebarile.

Noi din pacate am ajuns undeva in cursul dupa-amiezii si nu am putut sa facem poze in interior. Trebuia neaparat cu blit, ori parintele ne-a rugat sa facem fara pt ca peretii si picturile sunt intr-un stadiu avansat de degeadare. Si atunci nu am mai facut deloc pt ca ieseau intunecate. Dar gasiti online o gramada de poze cu biserica.

Ceea ce vreau eu sa va spun e ca omul asta mi s-a parut painea lui Dumnezeu. Si discutia purtata cu el atat de iluminatoare. Am plecat incarcati de o energie pozitiva si cu sufletul mai curat parca. O persoana atat de speciala si atat de atasata de bisericuta lui din piatra :)

Lasand la o parte istoria impresionanta a bisericii, merg mult pe ideea ca omul sfinteste locul. Si omul asta cu siguranta aduce un plus de farmec acestei biserici.

Faceti un ocol din drumul vostru si mergeti pana la Densus. O sa vedeti ca e altceva;)

---

VIZUALIZĂRI: 1195 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI