D’ale carnavalului: Cum dau furnicile de furcă în Skala Fourka

TIPĂREȘTE

Ca să nu mai rămân repetentă și anul acesta... soțul meu mi-a promis prin ianuarie că mă va duce în vacanța de vară cu copiii tot în... Grecia...

Acu lăsând gluma la o parte, e frumos în Grecia, a fost ok vacanța, dar cea mai mare calitate a acestei țări mi se pare a fi... prețul. Da, știu, îmi vor sări toți în cap. Asta este... mi-o asum, vorba unui clasic în viață. :D

Pentru anul acesta am ales cazarea în Halkidiki, mai exact pe brațul Kassandra (despre care citisem că nu ar fi atât de “căutat” ca Sithonia). Iar pe brațul Kassandra nu oriunde, ci într-o zonă iar mai puțin “bătută”. Și așa ne-am oprit la Skala Fourka. Da, da, bine, știu... fițe și figuri pe capul nostru, dar am ales bine una peste alta. Buuun, odată zona stabilită am început să căutăm cazare.

Ca niciodată, prin luna februarie, pentru că deja "viitorul nu suna foarte bine", am ales să rezervăm pe booking cu anulare gratuită. (Da, există booking și pentru Grecia.) Pe principiul: “Dacă izbucnește ceva pe acolo, poate se întâmplă până în iunie... ” (când era termenul maxim pentru anulare). Am căutat ceva la preț sub medie pentru că deh... famelie mare, renumerație mică... după buget, coane Fănică...

Și cine caută, găsește: Anastasia Apartments s-a numit decizia finală. Iar prețul... mai mult decât decent: 350 de euro/10 nopți, cameră cvadruplă, mic dejun inclus, anulare gratuită până pe 22 iunie. Cam departe de plajă, dar... la banii ăștia în plin sezon, pe bune?!?!?!?

Buuun, și din februarie până în iulie ne-am pus pe așteptat. Vorba vine, că între timp am mai făcut varii chestii: Lake District, Scoția, Legoland... două la primărie, două la prefectură, două la școala de fete... =))

Eh, și a venit și ziua plecării în Grecia...

Despre drum nu am să dau detalii prea multe pentru că este un review de cazare. Fiecare ajunge acolo pe unde vrea, pe unde poate, pe unde îl lasă inima. Noi am ales varianta: București – Ruse – Veliko – Stara Zagora – Makaza – autostradă – Salonic – Skala Fourka și nu ne-a părut rău. Ață de ață traseul, parol!

Am ajuns noaptea la locație din cauza întârzierii mari cu care am plecat de acasă. Ne gândeam pe drum dacă ne mai primesc sau nu. Ne-au primit până la urmă că ce era să facă...

Camera – Maaaare verilor... cred că cea mai mare cameră din toate cele în care am stat la greci. Vorba lui @le_maitre: “aici întorci mașina, ariciule... adică nu, că tu la cum conduci, sigur o proptești în baie... ”. Ehe, și apoi se întreabă de ce nu mă urc la volan. :)) Să ne întoarcem la cameră, fără mașină, bineînțeles.

Un pat dublu și două simple unite, o masă, două scăunele (sau doar unul, nu mai știu exact...), plită, chiuvetă, frigider, gresie pe jos, totul curat, aranjat, etc. Cam goală camera, austeră, dar zău dacă aveam nevoie de altceva. A, aveam nevoie, dar asta e altă treabă care nu ține de curățenia și dotările camerei propriu-zise, ci de “bucătăreală” mai mult.

Fiind amplasată la demisol nu am avut nevoie de aer condiționat (deși era instalat). Oricât de cald era afară, în casă era foarte răcoare și bine. Ba mai mult, noaptea chiar simțeam nevoia să ne învelim. Deci din punctul ăsta de vedere a fost genial!

În zona de chicinetă (așa cum sunt studiourile la greci), am avut surpriza-surprizelor: deși aveam la dispoziție tot ce ține de gătit (plită, frigider, chiuvetă), vasele lipseau cu desăvârșire. Adică nici măcar o tigaie sau un ibric de cafea, nu mai zic de cratiță sau farfurii că deja sunt obraznică. Nimic-nimic. A, pardon, aveam 4 pahare și 4 cești. Atât.

A doua zi ne-am dus să întrebăm ce-i de făcut. Cu chiu cu vai am obținut un ibric de cafea și 4 furculițe (pe sub mână ca să nu vadă alții și să ceară și ei... :P). O tigaie am cumpărat că oricum intenționam să le schimb pe alea de acasă. Și în rest... adusesem un cuțit bun de acasă și am luat de la un supermarket un set de vase de unică folosință. Ne-am descurcat în cele din urmă, n-a fost un capăt de lume...

Baia – Aici n-am ce să comentez, destul de spațioasă, curată, fără probleme evidente. Abia noaptea am observat că dacă săvârșeai imprudența de a trage apa la bazin aveai toate șansele să trezești toată locația. Noi am reglat robinetul astfel încât să fie mai silențios, dar vecinii noștri nu, așa că nu o dată ne-am trezit în toiul nopții cu senzația că s-a spart o țeavă și ne va curge apa-n cap.

Apă caldă nu prea aveam dimineață că era sistem de încălzire solar, așa că nu apuca să ajungă la o temperatură ok la primele ore ale dimineții. Dar am găsit soluția și aici: ne trezeam la 10.30, drept pentru care la ora aia făceam duș liniștiți. :P (inventivi românii ăștia, ce să mai...)

Când am ajuns erau vreo trei săpunele la baie, care au rămas sigilate până la plecarea noastră pentru că partea de “cosmeticăraie” o adusesem de acasă. Prosoapele erau patru mici, patru medii și patru mari, arhisuficiente. Deci, bifăm OK la capitolul baie.

Personalul – Hehe, aici e de povestit... Primul contact l-am avut cu proprietarul, un tip la vreo 30 de ani destul de... nici nu știu cum să-i zic să nu sune mai urât decât era în realitate. Să-i spunem că era cam “băiețaș” în sensul urban al cuvântului. Știți expresia: băiat de băiat cu liceul terminat? E, cam așa. Aparent bine intenționat, dar vorbea mai mult decât făcea. “Sigur, rezolv mâine! ”, era la ordinea zilei. Dar era ca faza “Mâine toate produsele se dau gratis. ”, și se afișează anunțul în fiecare zi. Așa și el: “mâine” rezolva netul, “mâine” lua alt router, “mâine” îmi dădea cablu de ethernet. Asta cam patru zile până m-am prins că trebuie pus piciorul în prag. Așa că după patru zile a luat router “azi”, mi-a adus cablul “acum” și toată lumea a fost fericită. Eu că am ce-mi trebuie, el că a scăpat de tocătura la cap... :D

De partea de curățenie se ocupă două fete. Nu mi-am dat seama dacă erau grecoaice sau bulgăroaice. Nice gagicuțele, zâmbitoare, amabile, până le întrebai de sănătate. “Hello”, “ok” și ”sorry” erau singurele cuvinte pe care le replicau. Uffffff, greu de comunicat. Dar, hey, de fiecare dată ne aduceam aminte de preț, ridicam din umeri și râdeam... “dacă a fost renumerația mică în iarnă, acu na de trage! ”.

Fauna – Da, ați citit bine. La această cazare “fauna” are un rol foarte important. Mai exact insectele sunt un capitol definitoriu... :))

Ca să vă faceți o idee: “Mamiiiiii, nu intru în casă că e un gândac male la ușă! ” “Mamiiiii, nu mă ulc pe leagăn că zboară un bondărel male acolo! ” (da, unele cuvinte îl au pe “r”, altele nu :P). Cert este că după două zile am făcut bagajele, am strâns tot și am decretat: “Acum ne urcăm în mașină și mergem acasă!!! ”. Abia după vaiete și promisiuni că nu mai urlă nimeni la vederea unei insecte m-am “înduplecat”.

Adevărul este că vă spun pe bune: atâtea insecte și de așa dimensiuni n-am văzut în viața mea. Păreau hrănite cu hormoni, pe bune. Lăcustele erau uriașe, muștele la fel, țânțarii nu mai zic... În plus erau niște viermi de vreo 4-5 cm care noaptea jurai că-s beculețe forforescente pe treptele terasei. Eh, noaptea îmi plăcea să mă uit la ei, ziua însă... bleah!

Ideea e că nu e vina cazării aici. Peste tot pe unde ne-am plimbat erau aceleași insecte de aceleași dimensiuni. E specificul zonei, bag samă. :))

“Vina cazării” e alta în schimb: După două zile ne-am trezit într-o seară când am venit de la plajă cu camera plină de furnici. Mai exact zona unde se aflau paturile copiilor. Ce că erau ei îngroziți de insectele văzute, dar asta cu furnicile le-a pus capac. Bine... mi-a pus și mie, dar am încercat să nu arăt. Mai ales când am dat păturile la o parte și am găsit o grămadă de furnici și în pat, mi s-a pus de-a curmezișul de tot.

Am fugit repede la proprietar, l-am chemat, i-am arătat și n-a părut foarte surprins. A chemat repede fetele care au dat prin cameră cu soluție (cică netoxică pentru oameni), au schimbat paturile și au plecat. Bineînțeles că am stat vreo două ore pe afară, adică până pe la miezul nopții, până să putem intra în cameră. După două ore au venit iar, au spălat soluția și asta a fost. Furnicile n-au mai reapărut... decât după vreo două zile. :)) Am mutat copiii în patul nostru încă din seara cu pricina, iar noi am luat paturile lor. Și așa am dormit tot sejurul, ceea ce n-a fost deloc funny pentru că paturile alea erau unite, dar tot aveau pe mijloc lemn și ne mai trezeam cu câte o margine în coaste în timpul nopții. Dar, hey... dacă ar fi fost totul ok, de ce ne-am fi adus aminte și am fi râs după?

Ba chiar într-o noapte, neputând să adormim făceam mișto: “Măi, de acum încolo nu mai numărăm oi, ci furnici. La câte sunt, sigur adormim până le terminăm... ” =))

Micul dejun – (capitolul preferat al majorității) A fost atât de bun, atât de delicios, atât de mirobolant, încât după primele două zile am concluzionat că nu are niciun sens să ne trezim pentru el, chiar dacă e inclus în preț :D. Am preferat să ne facem cafeaua în cameră, să încălzim lapte cu cereale pentru copii, să mâncăm ce cumpărasem de la magazine... A fost muuult mai ok. Și acum să detaliez:

La Anastasia Apartments micul dejun se servește începând cu ora 9.00. În prima dimineață ne-am trezit pe la 9 jumate și ne-am dus la masă. Sistemul era servire la masă, doar cafeaua la autoservire. Am prins o ceașcă jumate de cafea (adică eu o ceașcă, @le_maitre jumate :D). Atâta mai era. Lapte pentru copii – pauză.

Apoi ne-au adus la masă: 4 ouă fierte tari, 3 felii de mezel, 2 felii de feta, 4 pachețele de unt, 4 cutiuțe de gem și 6 felii de pâine prăjită și o jumătate de roșie feliată. Ca desert 4 felii de chec (de casă, bun dealtfel). Asta pentru 2 adulți și 2 copii.

În dimineața următoare la fel, numai că de data asta nu am prins decât o ceașcă de cafea.

Drept pentru care, din a treia dimineață (ne revenisem cu o zi înainte și avusesem timp să facem provizii) am renunțat la a ne mai trezi și a mai merge la micul dejun. Uneori ne trezeam, dar nu ne duceam pe terasa unde se servea. Îl organizam pe al nostru pe masa din fața camerei cu cănile de cafea pline (sâc!):D și ne vedeam de treabă liniștiți.

Plaja cea mai apropiată – Este cea din Skala Fourka. Se află la 3 minute de mers cu mașina și, deși am căutat și alte plaje în zonă, tot la asta am rămas în cele din urmă. Să vă explic de ce. Fiind sezon era full peste tot. Este binecunoscută aversiunea mea față de șezlonguri, umbreluțe, beach-bar, aglomerații sau alte “evoluții”. Eh, Skala Fourka are și așa ceva. Acel “și” este foarte important în economia problemei... Pentru că pe lângă el există și o fâșie de plajă lungă și lată, neamenajată unde în weekend, în plin sezon, am reușit performanța de a nu avea pe nimeni stânga-dreapta noastră la o distanță mai mica de 50 de metri. .

E adevărat că la intrarea în apă erau ceva pietre (nu stânci), e adevărat că la câteva sute de metri mai încolo, la “zona cu umbreluțe” era nisip fin, e adevărat că dacă rămâneam fără apă sau altceva, aveam de mers până la primul loc de unde puteam cumpăra ceva. Dar... și asta a fost cel mai important, am avut parte de liniște, am respirat pe malul mării în plin sezon și ne-am bucurat de cele mai frumoase apusuri de soare văzute până acum:”Copii, fiți atenți că aici unde suntem noi soarele apune în mare. Și atunci când focul soarelui atinge marea o să facă fssssss! ” Două perechi de ochișori s-au întors spre mine: “Da, mami?!?!?! Pe bune?!?!?! O să fâsâie soarele în apă?!?!?!? ” :))

Concluzie – Nici nu știu dacă să recomand sau nu Anastasia Apartments. Dacă stau să pun totul în balanță, dacă stau să le număr, raportul calitate-preț este în favoarea studiourilor clar. Nu ne puteam aștepta la cine știe ce condiții la suma plătită (pentru care am primit chitanță fără să cerem în ultima zi :D). Singurul lucru la care nu ne-am așteptat și cu care am avut “de furcă” au fost colocatarele furnici. Asta am de reproșat. În rest, chiar ne-am simțit OK. Chiar și micul dejun, dacă îl iau în calcul, repet, la prețul plătit și dacă nu era și tot ieșeam pe plus (dovadă că nu ne-a plăcut, am renunțat).

Gata, să n-o mai lungesc, m-am hotărât: Recomand Anastasia Apartments celor cu buget restrâns, nepretențioși și care înțeleg că nu poți plăti sume infime și să te aștepți la condiții de 4 stele.

Dacă aș reveni la Anastasia? Hmmmmm, eu sper ca la anu’ să dispun de buget mai mare și să nu trebuiască să mă întorc. La același buget însă, da, m-aș întoarce clar! :D

P. S. Deși în urma unui pariu acest review trebuia scris de @le_maitre, l-am scutit pentru că are alte treburi de rezolvat! De următoarea cazare însă... nu mai scapă. Parol! Pe onoarea mea de familist(ă)!

P.S.2 Nu-mi iese informație turistică pură. Asta e... soarta! Am avut o scăpare la un moment dat, dar mi-a trecut pare-se... :D

---

VIZUALIZĂRI: 4510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI