Mănăstiri pe plaiuri teleormănene

TIPĂREȘTE

Decembrie 2015… o lună de iarnă atipică cu temperaturi ridicate și fără zăpadă, cel puțin în zona Bucureștiului. Crăciunul fără zăpadă parcă nu are farmec, dar asta e situația – nu stă în puterea noastră să aducem zăpada albă peste oraș. Nu lipsește an în care să nu fac un drum, două, trei în zona Teleormanului, județ care nu se poate „lăuda” cu prea multe obiective turistice.

Șoseaua E70 ne ajută să parcurgem distanța dintre București și Alexandria; despre obiectivele situate pe acest drum european am scris acum un an un articol (vezi impresii). Așa cum scriam și atunci am observat de-a lungul drumului indicatoare către noi locașuri mănăstirești apărute în ultimii ani pe meleaguri teleormănene. Am hotărât să efectuez scurte incursiuni la patru ansambluri monahale, cu abateri minime de la drumul principal și fără a pierde prea mult timp, deoarece scopul principal al călătoriei era altul. Pentru informarea cititorilor AFA voi scrie câteva cuvinte despre fiecare poate vreodată pașii vă vor purta pe acolo. Este vorba despre două mănăstiri situate pe teritoriul localității Drăgănești-Vlașca și alte două locașuri monastice așezate în apropierea municipiului Alexandria.

Mănăstirea Pantocrator – Drăgănești-Vlașca. Este prima mănăstire în ordinea depărtării de București la circa 60 km distanță de Capitală. Imediat cum se traversează podul peste Râul Câlniștea și bălțile aferente (aici vedem mereu vânzători care expun ditamai peștii pe marginea drumului), în intersecția ce urmează virăm la dreapta către Videle pe DJ503. Nu după mult timp se ajunge la marginea satului, în apropierea pădurii Grozea, unde pe locul vechiului spital din localitate s-a construit (și încă se construiește) Mănăstirea Pantocrator. În curte se lucra intens la biserica principală, clopotniță și alte clădiri anexe – stadiul construcțiilor e destul de avansat. Slujbele se țin în paraclisul cu hramul Sfânta Maria Magdalena (ridicat între 2012-2013); alături se mai află clădirea trapezei și chilii, dar și un frumos altar de vară cu hramul Schimbarea la Față, sfințit în 2015. În biserică se desfășura o slujbă religioasă, pictura nouă strălucea pe pereții paraclisului, ferestrele au frumoase vitralii de culoare bleu, sub un baldachin se află racla cu moaștele Sfintei Maria Magdalena. În noul ansamblu mănăstiresc domină culoarea roșie și albă, clădirile au un aspect plăcut ochiului, aduce cu atmosfera grecească. Cred că în momentul când lucrările se vor încheia întregul complex va purta o amprentă unică, ceva deosebit. Mai multe imagini și detalii găsiți aici: manastireapantocrator.blogspot.ro

Mănăstirea „Sfânta Treime” – Drăgănești-Vlașca. Traversăm pădurea și de data aceasta în celălalt capăt al codrului găsim altă mănăstire. Într-o curte generoasă la cel puțin 100 m de șosea se înalță o clădire cu etaj și turlă: este corpul de chilii și paraclisul Sf. Ciprian și Iustina. Parapeții balcoanelor de la etaj sunt pictați În apropiere se poate observa temelia viitoarei biserici cu hramul „Sf. Treime”. Construcțiile religioase au fost ridicate începând cu anul 1998 pe locul unui vechi conac al moșierului Capră. Am privit din șosea așezământul religios fără a mai intra în curte – timpul e un dușman nemilos.

P. S. Interesantă este povestea haiducului Nicolae Grozea care în prima jumătate a secolului al XIX-lea a fost prins și ucis în această pădure (vezi aici: lumeacredintei.com/revist ... oasa-neadormita). Tot de Pădurea Grozea se leagă și lupte grele desfășurate de Regimentul 2 Linie Infanterie în Primul Război Mondial (poate în legătură cu aceste lupte s-a construit în 1916 și spitalul pentru veteranii de război pe locul actualei mănăstiri Pantocrator).

Mănăstirea Brânceni. La aproximativ 10 km distanță de orașul Alexandria, pe DN 51 spre Zimnicea, în localitatea cu același nume găsim Mănăstirea „Sf. Ioan Botezătorul”. Având în spate albia râului Vedea, în dreapta parcul comunal (bine îngrijit) și în stânga biserica parohială a satului, mănăstirea este bine izolată de restul lumii prin intermediul unui gard înalt de beton. Lucrările la ansamblul monastic au început în anul 1998. O clopotniță impresionantă facilitează intrarea în incinta mănăstirii prin intermediul unui gang pictat. Biserica are un aspect masiv, trei turle mari, un mozaic central reprezentând pe Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și o decorație exterioară sub formă de zimți de ferăstrău. Chiliile, stăreția, trapeza și alte anexe sunt amplasate în spatele bisericii. Un set de reguli pentru pelerini și vizitatori sunt afișate la intrare în incinta mănăstirii, printre acestea și interdicția de a filma ori fotografia! La Brânceni am mai văzut ceva interesant despre care vă voi povesti cu altă ocazie.

Mănăstirea „Sf. Gheorghe” Țigănești. Întorcându-ne spre Alexandria, în satul vecin – Țigănești, întâlnim indicatorul spre mănăstire. Pe o uliță neasfaltată mergem spre fosta gară, apoi pe un drum pietruit în stare bună spre dealul pe care se înalță ansamblul monastic. La inițiativa unui ieromonah venit din Maramureș și cu sprijinul autorităților ecleziastice locale, sponsorilor și locuitorilor din zonă a apărut la Țigănești o mănăstire impresionantă. Dacă în 2004 locașul religios era constituit din două vagoane-barăci acum pe vârful dealului se află un adevărat complex religios. Cu cât ne apropiem de mănăstire observăm aspectul închis de cetate, sentiment accentuat de existența unui turn pătrat prevăzut cu creneluri. În fața intrării se află o platformă pentru parcarea autoturismelor; pe poarta de acces este afișat programul slujbelor precum și aceleași reguli pentru pelerini și turiști, ca și la Brânceni. În poartă a apărut repede un călugăr (probabil există camere de luat vederi) căruia i-am spus că vreau să mă închin în biserică. Am fost invitat înăuntrul mănăstirii, călugărul intrând într-o cameră de lângă intrare. Deoarece și aici există aceeași interdicție de a nu filma și fotografia nu am făcut decât două fotografii bisericii centrale, deși nu m-a însoțit nimeni. Dacă la exterior aspectul nu e promițător în incintă situația se schimbă. Biserica din cărămidă roșie, având hramul „Sfântului Mare Mucenic Gheorghe”, este pictată recent și domină ansamblul monastic. Impresionant este candelabrul imens din fața altarului. Clopotnița, paraclisul, arhondaricul și toate celelalte clădiri ce trasează laturile „cetății” au un aspect plăcut și îngrijit. Pe bolta turnului pătrat erau pictate patru medalioane reprezentând anotimpurile. O galerie foto găsiți la adresa: adevarul.ro/locale/alexan ... html#photo-head. De pe platforma unde este amplasată mănăstirea se deschide o priveliște largă asupra satelor din împrejurimi.

Acestea sunt cele patru mănăstiri teleormănene pe care le-am trecut în revistă într-o zi rece de decembrie. Două mi-au atras atenția în mod deosebit: cea de pe dealul de la Țigănești și mănăstirea Pantocrator din Drăgănești-Vlașca (care după terminarea lucrărilor cred că va avea un aspect deosebit). Dacă călătoriile vă vor purta prin zonă și doriți o clipă de rugăciune veți ști unde să faceți un popas.

Sărbători de iarnă frumoase și pline de daruri!

---

VIZUALIZĂRI: 6171 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI