O trecere prin Sighet

TIPĂREȘTE

Am reusit, in sfarsit, sa ajung si unde nu am calcat intr-o viata, anume in Sighetul Marmatiei.

Planificarea calatoriei a fost destul de dificila si din scurt asa ca nu am avut de unde sa stiu ca de la Bistrita la Sighet voi balangani ca in calusei din cauza drumului valurit permanent chiar daca fara gropi concrete. Este atat de ondulat incat si la 50 km/h legali, tot iti clantane maselele pana la epuizarea psihica. La aceasta se adauga damblaua posesorilor de masini germane din zona de a se lipi la un metru de fundul masinii tale, ceea ce te pune tot timpul in imposibilitatea de a frana brusc la vreo groapa mai sanatoasa. In fine...

Pana la Sighisoara drumul este o feerie iar oprirea la Cetatea Rupea, doar o cotire de cativa km de la DN, obligatorie. Cetatea este senzationala, bine intretinuta, parcare in regula, panorama superba. Chiar este o pauza reconfortanta inainte de a lua din nou drumul in piept.

De retinut ca, in drumul de reintrare in DN, chiar in centrul localitatii, se afla o macelarie vopsita in rosu, unde gasiti o slanina si o costita de negasit in alta parte. La fel si alte produse din carne provenita din gospodariile adiacente. Am tinut costita sub stricta supraveghere ca un catel tot timpul calatoriei, pentru a nu fi hapaita de ceilalti participanti.

La Targu Mures cred ca s-au schimbat ceva sensuri unice si m-a incalcit nitel Waze dar am trecut si am scapat spre Nord.

Peisajele sunt extraordinare pe masura ce tot urci spre Maramures, trecand prin localitati curate si ingrijite. Evident, totul se petrece cu cate o masina de gunoi germana agatata de bara din spate.

De la Bistrita in sus a inceput calvarul valurilor din sosea, care nu s-a oprit pana in Sighet. Sau s-o mai fi intrerupt dar ramasesem balansand din cap din reflex.

Am stat 3 nopti la hotelul Gradina Morii, fost Marmatia, hotel elegant, scump dar bun, cu o asezare senzationala, sub padure si pe malul superbei Iza. Mancarea este buna, simandicoasa dar nu chiar senzational pregatita. Spatiile sunt super, restaurantul si terasa fiind chiar deosebite, cu padurea in fata ochilor si Iza la cateva zeci de metri.

Sighetul Marmatiei este mic, cochet, curatel dar cam tacut, poate mai bine decat cu urlete si muzica la maximum, doar piata facand putina variatie prin oferta masiva de tigari. De remarcat ca pe oricine am intrebat pentru orientare, am primit raspunsuri prietenoase si cu rabdare. Am tropait pana la punctul de trecere a frontierei, ne-am uitat la Ucraina peste gard si gata.

In spatele hotelului este o punte pietonala pe cabluri peste draga de Iza, cu cateva scanduri lipsa ori subrede, cat sa creasca adrenalina si ajungi in marginea dealului impadurit, la un izvor amenajat. Parerea mea este sa nu beti apa de acolo pentru ca eu am avut o problema mare digestiva dupa ce am baut.

Manastirea Barsana este un must to see in zona, fiind una dintre cele mai frumoase si impresionante manastiri vazute de mine. Se ajunge usor cu masina si merita cu prisosinta drumul. La fel, Sapanta este foarte usor abordabila si merita vazuta.

Revenirea in Bucurestiul iubit am facut-o, evident, pe alt drum decat prin Bistrita, alegand varianta Hunedoara, alt oras nevazut pana acum.

---

VIZUALIZĂRI: 1152 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI