Sighisoara si alte doua cetati mai mici

TIPĂREȘTE

Mereu cand ma intorc de la Sibiu si e vreme insorita, folosesc drumul Sibiu-Medias - Sighisoara - Tg. Mures, ceva mai lung, dar mult mai bun si mai turistic. Popasurile habituale le fac la biserica-cetate Brateiu si la cea din Biertan chiar daca stiu ca in extrasezon, ele sunt adeseori inchise sau pustii.

Bisericile fortificate din Transilvania sunt un fenomen curios si unic pentru istoria neamului nostru si poate si al Europei, ele sunt in primul rand, foarte vechi si rare. In al doilea rand, sunt o specie de constructii, pe cale de disparitie. In Transilvania au fost ridicate peste 300 de cetati fortificate, unele au disparut "a tout jamais" de pe fata pamantului, iar altele, se mai tin inca demne in picioare, dupa multe secole de asteptare. Ce asteapta ele? O miraculoasa mobilizare umana si o renovare urgenta, bine-nteles. In Ardeal mai “stau in picioare” in jur de 100 de cetati, dupa '89 doar vreo 10-12 dintre ele au fost renovate si deschise "non-stop" publicului, cu sprijin intern dar mai ales international. De multe ori sprijinul intern a constat in cativa busteni care impiedicau zidurile sa cada iar cand nemilostiva lege-a firii si-a spus cuvantul, aceste lacasuri de cult si de perenitate nationala, la care au muncit generatii intregi, au devenit un excelent material de constructie pentru unii semeni de-ai nostru, patrunsi de pragmatismul filozofiei cu adanci radacini stiintifice, cum ca “Nimic nu se pierde, totul se transforma”.

Ca sa le salvam pe cele ce-au ramas, ar mai fi o solutie... "Make a princess of me"...

Schimbati-ma intr-o printesa, cu vreo 200 de baghete fermecate,

Ca la un semn magic, sa refac din temelie aceste cetati minunate!

Localitatea Brateiu se află la 5 km de Mediaş spre Sighişoara si este atestata documentar din 1283, Biserica a fost construita in sec. XIV. Mi-a placut intrarea in cetete, care se face pe o lunga alee verde printre cateva case sasesti de-o parte si de alta, pe post de "garda imperiala". La intrare, intr-o aripa a cetatii, a aparut deja o unitate comerciala, o farmacie, iar in fata ei, cativa sateni vindeau produse “hand-made”, boltari, maturi, semn ca ideea de marketing nu le e straina si ca satenii din Brateiu au nevoie mai mult de comert, decat de turism. Vara cred ca fac vanzare buna. De fapt, cam peste tot, in fata fiecarui obiectiv turistic din tara, a aparut sau e in curs de aparitie cate un mic talcioc cu produse artizanale. Biserica-cetate e destul de paraginita dar inca se tine bine. Caut prin sat persoana “cu cheia”, apare o femeie simpatica ce locuia chiar langa cetate. O intreb cat costa vizitarea cetatii. ”Pai, cat doriti, e donatie pentru cetate”. “Zece lei e bine?” “Da, e bine!” zice femeia si dupa ce deschide poarta cetatii si usa de la biserica, ma asteapta cuminte, vreo 20 de minute pana fac ocolul cetatii prin curtea interioara si pana vizitez biserica. Acuma, interiorul bisericii e deja un etern “deja vu, deja connu”... amvon cu icoane sfinte, bancute de lemn, balcon, carti bisericesti si orga, toate adapostite de ogivele tuguiate ale masivului acoperis in stil gotic. Si frigul era tot acolo, ma asteapta si el, aproape in orice biserica ceva mai mare in care am intrat, era frig chiar si-n luna lui cuptor... Ogiva si arcul de cerc, s-au dovedit de-a lungul veacurilor, unele dintre cele mai rezistente constructii ale lumii, unele au trecut deja cu bine proba timpului, adica peste un mileniu de existenta si rezistenta. Turnul de veghe (sau al slaninii), era la locul lui, la fel si o placuta cu "istoricul cetatii" in 3 limbi. La fel si depozitele de grane. Mi-a placut mult aceasta mica biserica-cetate, care se vede ca e destul de bine ingrijita de comunitate, dar unele ziduri trebuie refacute, asa ca si in acest caz, adresez o rugaminte eternitatii:

"Preschimbati-ma intr-o printesa buna, cu o bagheta fermecata,

Ca la un semn magic, sa pot renova si aceasta cetate minunata!"

Cetatea Biertan, e unica in Transilvania, caci, pe un perete al ei, se afla faimosul “Donarium” din anul 1776, un sigiliu roman insotit de cuvintele latine, ”Ego Zenovius Votum Posum”, o proba certa a crestinismului timpuriu si a perpetuarii civilizatiei daco-romane in acest frumos tinut transilvan. Asadar, pe aceste plaiuri, dupa daci si inainte de sasi, pe-aici au trecut romanii. Vara, la Biertan, aproape in fiecare week-end are loc cate o manifestare culturala, “Festivalul bucatelor”, Festivalul Naturii”, cel al "Traditiilor populare", etc. In urma cu ceva ani, am picat tocmai peste o editie a “Festivalul fiilor satului”. Acum insa, in martie, in centrul Biertanului, e lume putina. Iesita din casa, ca mustele sau ursul dupa hibernare, ca sa se mai dezmorteasca sub soarele caldut al pranzului. Dimineata, intreg satul e la biserica. Traditie ce domneste pe la noi de milenii. Dar nu la cea fortificata, care e turistica si inchisa. M-am invartit in jurul ei, impreuna cu alti “turisti de duminica”, am facut cateva poze “peste gard” si am plecat. Bisericile sasesti din Transilvania, in extrasezon, pot fi vizitate doar daca dai in prealabil un telefon administratorului sau faci o rezervare ca la hotel si te prezinti cu un grup organizat. Sau cauti prin sat "omul cu cheia". Acest lucru seamana mult cu situatia din unele statiuni balneare sezoniere de pe la noi, sau cu cea de la unele lacuri terapeutice. Nu le deschizi cand e cald ci cand vin turistii, chiar daca ploua. De obicei acestea se deschid doar cand este foarte cald, cam dupa 15 iunie cand copiii iau vacanta si numarul ceva mai mare de turisti, justifica, financiar, deschiderea lor.

Cum puteti ajunge la cetatea fortificata de la Biertan? Simplu, folositi DN 14, soseaua Medias - Sighisoara si dupa 19 Km, in satul Saros pe Tarnave, faceti dreapta. Dupa 9 Km sunteti la Biertan

"Transformati-ma intr-o printesa buna, cu o bagheta fermecata,

Ca la un semn magic sa pot deschide si aceasta cetate minunata!"

La Sighisoara, am prins aceeasi vreme superba de primavara. Cand trec prin Paris, de fiecare data urc in Turnul Eiffel. Cand trec prin Bucuresti mereu intru la Muzeul Antipa. In Thassos trec in mod obligatoriu si pe la Marble Beach. Si nu exista sa trec prin Sighisoara, fara ca sa urc in frumoasa sa cetate. Care macar e deschisa mereu. In martie, cetatea e cam goala. Doar pe la “hostelul” cetatii era un pic de agitatie, un grup de tineri englezi se cazau cu rucsac, galosi, pelerine de ploaie, catel, purcel si-un nelipsit bax de wiskey. De-ar stii ei ca pe la noi prin Ardeal exista un “romanian wiskey” mai tare, mai natural si mai ieftin decat pe la ei. Dar cred c-au aflat. Strabat cetatea “coast to coast”, de la est la vest si de la nord la sud, adica din zid in zid. Cetatea e unica, ea impune respect si admiratie si cand e pustie. O batranica cu cateva tablouri pictate de ea, sta pe-un scaun in fata lui “Vlad Dracul” si incearca sa-si mai completeze pensia. In rest, cativa restaurantisti apatici, cativa suveniristi tineri, cativa artisti optimisti, insa foarte putini turisti. Dar parca si pustietatea cetatii, ca si orice alt lucru de altfel, iti pare mai putin trista, sub razale calde ale soarelui.

"Schimbati-ma intr-o printesa, cu o bagheta fermecata,

Ca la un semn magic, sa anim aceasta cetate minunata!"

@Web, te rog clipul sau melodia https://www.youtube.com/watch?v=-ZhfyKtdk3A

---

VIZUALIZĂRI: 1791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI