La Abaţia Cârţa - sau pe urmele colegilor AFA

TIPĂREȘTE

De fapt chiar colegii de pe AFA m-au facut sa fac duminica trecuta o excursie doar pentru acest obiectiv. Si degeaba am circulat de X ori pe drumul european E68, degeaba stiam ca la 3 km de circulat pe DJ105D dam de o manastire, pana nu am vazut impresiile personale postate de catre colegi nu am remarcat acest loc. Dar fotografiile si ultimele 2 articole din acest an (costy69 care a fost primavara si traian. leuca care a fost toamna) m-au convins si mi-am zis de ce sa nu fie si un articol de iarna...

Acest articol al 11. lea despre Abatia Cisterciana din Carta, probabil Va ganditi ca va fi un copypaste, nu este chiar asa, fiecare percepe un obiectiv turistic altfel, si il descrie in felul lui. Si chiar nu imi dau seama cat de util mai poate fi dupa ce colegii l-au descris in amanunte.

Dar multumesc colegilor ca mi-au atras atentia prin impresiile si fotografiile lor ca acest loc incarcat cu o istorie de peste 800 de ani exista atat de aproape de domiciliul meu (46 km) din Sibiu. Dar nici de Brasov (cca 100km) si nici de drumul DN7C Transfagarasan nu este departe.

Dupa ce am intrat pe DJ105D asfaltat (acum cativa ani era drum de pamant) dupa cca 3km de circulat intram in comuna, cativa brazi inalti plantati pe stanga fac umbra drumului chiar si iarna. Trecem peste calea ferata Brasov-Sibiu, iar in dreapta zarim minuscula halta, in care asteapta cativa calatori. Urmeaza cateva intersectii dar nicaieri nu gasim un indicator catre obiectivul turistic. Totusi este usor de gasit pe drumul principal bine intretinut (de fapt si casele arata bine) al comunei, dupa inca vreo 2 km (drum pe care observam pe partea stanga biserica ortodoxa zidita in 1948 construita in stil bizantin) pe partea dreapta a drumului observam minunatia de 800 de ani ramasa in picioare.

Am folosit parcarea din stanga drumului (unde mai erau parcate cca 10 masini (placutele de inmatriculare aratau initialele diferitelor colturi ale tarii), am admirat parculetul amenajat si bine ingrijit din comuna, si am inceput sa fac foto inca de afara neavand rabdarea sa ajung inauntru. Dupa ce am platit cei 10 ron pentru 2 adulti la o doamna care statea la poarta (pt copil nu a dorit sa mai ia cei 2,5 ron) am intrat in curtea dinspre fatada fostei abatii. Stiind cate ceva si inainte de vizita am dat de panourile informative si mi-am reimprospatat memoria.

Asa am aflat ca acest asezamant unic din Romania a fost construit in 1200, iar la inceput a fost din lemn, cativa zeci de ani mai tarziu au inceput sa foloseasca piatra, material care s-a folosit redand forma pe care o vedem astazi.

Stilul arhitectural al acestei manastiri cisterciene este gotic-romanic tarziu. Calugarii cistercieni au venit din Franta din tara in care s-a infiintat acest ordin calugaresc. Prima data s-au stabilit in Igris judetul Timisoara unde au construit o manastire, lacas care a fost distrus de tatari si nereconstruit. Calugarii scapati cu viata dupa invazia tatara au venit aici in Tara Fagarasului si au construit abatia. Nici acesta nu a scapat de atacurile turcilor. S-a inchis in secolul 15, s-au facut renovari dar lucrari de intretinere au avut loc si in secolul 19, precum si constructia bisericii care este folosita in prezent de catre comunitatea evanghelica.

Din toata manastirea zidul fatadei m-a impresionat cel mai mult, cu elementele gotice deasupra intrarii precum si gaura rotunda imensa care in trecut a fost fereastra de pe fatada manastirii.

Iar turnul de observare/clopotnita de langa fatada a fost preferat atat mie cat si baiatului meu spre disperarea sotiei care nu a fost prea incantata sa urce pe treptele de piatra (mai sus din lemn) inguste si abrupte in turnul in care abia puteai vedea unde calci. Iar daca intalnesti alti turisti care coboara trebuie sa te faci subtire altfel nu incape nici cel care urca nici cel care coboara (mai greu la mine deoarece ma apropiu ca si greutate de cifra cu 2 zerouri)

Iar cireasa de pe tort este gainatul de porumbei gasit in turn murdarirea cu acesta se poate evita cu grija. Fara sa vrem si sa avem voie putem trage si de clopote ceea ce s-a si intamplat. Privelistea vazuta de sus merita efortul, se observa imediat forma fostei manastiri, iar dupa ce am vazut si macheta vom sti fiecare zid unde a fost construit. Pe timp senin se vad culmile inzapezite a muntilor Fagaras de la Vf. Suru pana la Piatra Craiului. Dupa foto/film obligatoriu am inceput coborarea si am ajuns teferi pana jos (doar o singura data am dat cu capul intr-o grinda)

Fosta incinta a manastirii care a fost acoperita, acum este o curte interioara dar si cimitirul unor soldati germani din primul razboi mondial inhumati aici. Din curte am intrat in biserica comunitatii evanghelice. Este o biserica fara prea mult decor ca orice alta biserica evanghelica, altarul iasa in evidenta cu picturile (Isus rastignit) si statuile (Petru si Pavel). Daca afara in curte erau inhumati mortii din primul razboi mondial, in interior se vede o placa cu numele celor decedati si deportati in al doilea razboi mondial.

Din punct de vedere muzical am vazut 2 orgi aici, am citit ca sint foarte vechi din anii 1800. Jos langa banci am vazut o orga mai mica, claviatura este acoperita cu un capac de lemn, l-am descoperit putin cu ajutorul baiatului si ne-am uitat la clape. Orga de sus este mai mare si am ajuns acolo pe niste scari de lemn. Acesta parea functional am gasit note deasupra claviaturii.

Iesirea in fosta curte interioara a manastirii se face pe unde am intrat si se ia la dreapta de la fatada veche. Cunoscand deja macheta fostei manastiri ne-am dat seama ca fosta curte a manastirii era inconjurata de cladiri si ziduri. Astazi doar un singur zid mai bine conservat se vede in partea nordica, in partea vestica se afla biserica de unde tocmai am iesit, in partea estica se afla casa parohiala, iar in partea sudica nu mai este nimic. Cu ocazia vizitarii acestui zid mai bine conservat se mai vad locurile unde au fost diferite incaperi, sali (dormitor, biblioteca, etc)

Un punct de informare turistica am gasit inconjurand biserica dinspre curte. Aici sint si toaletele care impreuna cu terasa si restaurantul precum si micul muzeu amenajat erau incuiate. Pe latura vestica am gasit alte ruine construite din piatra in acel stil arhitectural gotic+romanic tarziu. Aici un burlan defect lasa apa de la zapada topita de pe acoperis sa curga peste zidurile de 800 ani. Pacat, asa se degradeaza intr-un ritm accelerat, si doar in 2013 a fost totul renovat si pus in valoare cu ajutorul unor fonduri europene.

Locuri de cazare si de luat masa nu am observat pe drum, cele mai apropiate sint la intersectia DN1 cu DN7C (Transfagarasan) Recomand vizita abatiei celor care circula pe DN1 contra costului de 5ron+3 km.

Rog WM sa ataseze la inceput, multumesc.

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1429 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI