- Aici e clubul nostalgicilor?  - Da, dar nu mai e ce-a fost! O memă primită ieri s-a suprapus peste o serie de alte evenimente, ceea ce a făcut ca ea să mi se pară nu doar distractivă, ci și plină de înțelesuri adânci :). Și mi-a dat pornirea necesară pentru a rupe câteva ore de la alte activități și a le folosi pentru a povesti despre o vizită, deja veche, în Casablanca.   Am ajuns acolo două zile (într-o marți și într-o joi), câte 7 ore în fiecare zi, venind cu [...] — citește

In dimineata urmatoare, dupa ce am servit un mic dejun foarte bun (vezi descriere si imagini in review hotel Kenzi Basma), am plecat sa vizitam imprejurimile hotelului. In aceasta zi, aveam de parcurs doar 90 de km, pana la Rabat, asa incat puteam sa dedicam cateva ore Casablancai. Hotelul se afla in inima orasului in apropiere de efervescenta cartierului de afaceri (banci). In proximitatea hotelului se afla Biserica Sacre-Coeur, (acolo unde nu exista program de vizitare, cladirea nefiind [...] — citește

Casablanca este un oras cu multe "superlative": -cel mai populat oras din Maroc (peste 3.5 milioane de locuitori) -cel mai mare port marocan -cel mai mare centru comercial si financiar al marocului -are Moscheea cu cel mai inalt minaret (210m) Asa incat, era urmatorul loc pe care abia asteptam sa-l vizitam Din Marrakech, am pornit spre Casablanca. Aveam de strabatut cam 240 km, pana la cazare. I-am parcurs in aproape 3 ore, pe un drum de calitate foarte buna, partial autostrada, [...] — citește

Odată intrat în Rick’s Cafe, devii captiv, cu fiecare minut, unei lumi în care toate valorile apuse acum optzeci de ani se redefinesc prin modul în care cele mai alese trăiri ale sufletului omenesc se revarsă asupra ta. O epocă ce te cuprinde în brațe prin coloana sonoră a filmului și prin tablourile încadrate într-un interior retro, în stil Art Deco, prin desenul nostalgic al meselor apropiate una de alta, prin tapițerii și covoare din ’’O mie și una de nopți’’, [...] — citește

Totul pornește din tumultul anilor 1942, în plin război, când un oraș precum Casablanca putea oferi fugarilor de regimul lui Hitler o șansă de evadare spre veșnica Americă, leagănul temerarilor și a celor care cred în visele lor până la capăt-o Americă puritană, proaspăt răvășită de fabulosul „Gone by the Wind’’ (Pe aripile vântului), aflată deja în deruta războiului și mișcându-se greoi, ca un uriaș trezit din somn. Pe acest fond incert, de așteptare [...] — citește